2ra-437/18 — constatarea nulitatii contractului de vinzare-cumparare a imobilului

2ra-437/18 — constatarea nulitatii contractului de vinzare-cumparare a imobilului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-437/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Ciocana) (jud. S. Daguța)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros)

DECIZIE

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Nichifor Nastasiuc și avocatul Andrei Leșanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nichifor Nastasiuc

împotriva Elenei Belousova, intervenient accesoriu Olga Palii cu privire la

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, evacuarea fără acordarea

altui spațiu locativ,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 decembrie 2015 Nichifor Nastasiuc, prin intermediul avocatului Andrei

Leșanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Belousova

(Nastasiuc), intervenient accesoriu notarul Olga Palii, solicitând declararea nulă a

contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil - apartamentul nr. xxxxx, cu

număr cadastral xxxxx, încheiat între Nichifor Nastasiuc și Elena Belousova

(Nastasiuc) la data de 24 iulie 2008, înregistrat la notarul Olga Palii cu nr.670 ca

fiind un act contrar legii, cu restituirea bunului în proprietate și evacuarea Elenei

Belousova (Nastasiuc) și a tuturor persoanelor din apartamentul dat, fără acordarea

altui spațiu locativ.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 02 aprilie 2002 Nichifor Nastasiuc a

procurat apartamentul nr. xxxxxx de la Leon Beliesco, achitând costul acestuia de

11400 de dolari SUA și a înregistrat dreptul de proprietate la Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău. A locuit singur în acest apartament.

A menționat că Elena Belousova este sora sa, însă ea nu a locuit niciodată în

acest apartament, deoarece începând din anul 2000 se află la muncă în Italia unde își

are domiciliul stabilit. Până în anul 2008 a îngrijit de fiica minoră a pârâtei.

A precizat că în anul 2008, fiind într-o relație de concubinaj, a avut intenția de

a se căsători, motiv pentru care pârâta Elena Belousova i-а propus să înregistreze

1

apartamentul nr. xxxxx, pe numele acesteia, pentru a evita în viitor problemele cu

concubina.

A declarat reclamantul că a fost deposedat de apartament. La biroul notarial a

fost întocmit un contract de vânzare-cumpărare fictiv, deoarece înțelegerea a fost că

în cazul în care relațiile cu concubina vor continua, la prima solicitare, pârâta îi va

restitui apartamentul. De la data semnării contractului de vânzare-cumpărare și până

la data de 31 martie 2015, timp de 7 ani, a continuat să locuiască singur în

apartament. La data de 31 martie 2015 Elena Belousova a depus o cerere privind

scoaterea de la evidență din apartamentul menționat. În aceiași zi pârâta a schimbat

ușa de la apartament și în toată această perioadă a locuit într-un garaj de la locul de

muncă.

A afirmat reclamantul că nu a avut niciodată intenția de a vinde apartamentul,

deoarece nu dispune de un alt loc de trai pe teritoriul Republicii Moldova. În toată

această perioadă a achitat serviciile comunale.

Prin încheierea din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

s-a aplicat sechestru pe apartamentului nr.79, din str. Nicolae Milescu-Spătarul, nr.

1/2, mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Nichifor Nastasiuc și s-a constatat

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. xxxxx, număr

cadastral xxxxx, încheiat la data de 24 iulie 2008 între Nichifor Nastasiuc în calitate

de vânzător și Elena Belousova în calitate de cumpărător, autentificat de notarul

Olga Palii cu nr.3210, cu aducerea părților în poziția inițială de până la încheierea

contractului; s-a evacuat Elena Belousova din apartamentul nr. xxxxx, fără

acordarea unui alt spațiu de locuit; s-a indicat că prezenta hotărâre servește temei

pentru restabilirea în Registrul bunurilor imobile a intabulării dreptului de

proprietate a lui Nichifor Nastasiuc asupra bunului imobil: apartamentul nr. xxxxx;

s-a dispus anularea măsurilor de asigurare aplicate în prezenta cauză civilă prin

încheierea din 21 decembrie 2015 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău –

sechestrul pe apartamentul nr. xxxxx, număr cadastral xxxxx, concomitent cu

executarea hotărârii judecătorești în partea restabilirii în Registrul bunurilor imobile

a intabulării dreptului de proprietate a lui Nichifor Nastasiuc asupra bunului imobil:

apartamentul nr. xxxxx, cu număr cadastral xxxx.

Prin decizia din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Elena Belousova și s-a casat hotărârea din 27 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Ciocana); s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a respins ca

fiind tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Nichifor Nastasiuc împotriva

Elenei Belousova, intervenient accesoriu Olga Palii cu privire la constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 24 iulie 2008, obiectul căruia a fost

apartamentul nr. xxxxx, evacuarea fără acordarea altui spațiu locativ; s-a încasat de

la Nichifor Nastasiuc în beneficiul Elenei Belousova cheltuielile de judecată formate

din taxa de stat achitată pentru instanța de apel de către Elene Belousova în sumă de

1185 de lei; s-a anulat sechestrul aplicat prin încheierea din 21 decembrie 2015 a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău pe apartamentul nr. xxxxxx.

La 29 ianuarie 2018 Nichifor Nastasiuc și avocatul Andrei Leșan au declarat

recurs împotriva deciziei din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

2

casarea acesteia, cu menținerea hotărârii din 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Ciocana).

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a omis să dea o apreciere

obiectivă a circumstanțelor de fapt relevante constatate și elucidate multiaspectual

de către instanța de fond. Or, reclamantul a continuat să locuiască în apartamentul

dat, nefiind transmis de fapt pârâtei, cum s-a indicat în pct. 9 al contractului de

vânzare cumpărare din 24 iulie 2008. De fapt, achitarea costului apartamentului nu

s-a efectuat de către pârâta Elena Belousova în calitate de cumpărător al bunului

imobil litigios conform mențiunii din pct. 3 al contractului de vânzare cumpărare din

24 iulie 2008. Conform declarațiilor martorului Ion Nichifor, intimata Elena

Belousova a întocmit o recipisă cu scopul de a demonstra concubinului său italian,

care era și el prezent la acel moment în Republica Moldova, precum că a cumpărat

un apartament în Republica Moldova și a investit mijloacele bănești în acesta.

Menționează că este evident caracterul fictiv al actului juridic litigios, având

menirea să creeze o aparență juridică pentru terți și implică o neconcordanță

intenționată între voința reală și voința declarată, care are ca scop mințirea terților.

Or, la caz intimata Elena Belousova având scopul de a induce în eroare pe

concubinul ei italian, a declarat că a investit mijloace bănești în ap. xxxxx, fapt expus

în ședința de judecată atât de reclamant, cât și de martorul Ion Nastasiuc. Or, în cazul

încheierii actului juridic fără intenția de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv)

lipsește unul dintre elementele definitorii ale actului juridic prevăzut la art. 195 Cod

civil - intenția de a da naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații civile.

Conform art. 217 alin. (3) Cod civil, acțiunea în constatare a nulității absolute este

imprescriptibilă.

Afirmă că este evident faptul că între Nichifor Nastasiuc și Elena Belousova a

fost încheiat un act juridic fictiv (contractul de vânzare-cumpărare din 24 iulie 2008)

fără intenția părților de a produce efecte juridice. Interesul Intimatei Elena

Belousova era de a justifica față de concubinul său că banii au fost investiți într-un

bun imobil. Respectiv, raportul juridic în cauza dată este reglementat de prevederile

art. 221 alin. (1) Cod civil coroborat cu art. 217 alin. (3) Cod civil privind caracterul

imprescriptibil al actului juridic fictiv. Astfel, aprecierea instanței de apel a

circumstanțelor de fapt și calificarea acestora prin prisma art. 231 alin. (1) Cod civil

ca fiind o înțelegere dolosivă între părți, nu are nici un suport temeinic în speța dată.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 02 noiembrie 2017, iar Nichifor

Nastasiuc și avocatul Andrei Leșan au declarat recurs la 29 ianuarie 2018.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces, conform scrisorii de însoțire (Vol.I,f.d.248), însă date despre recepționarea

acesteia lipsesc. Astfel, recursul se consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 21 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

3

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Nichifor Nastasiuc și avocatul Andrei Leșan și va casa decizia instanței

de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de apel adoptând soluția pe caz, expunându-se

asupra netemeiniciei acțiunii, nu s-a expus asupra tuturor temeiurilor invocate de

reclamant privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, prin ce se impune

casarea deciziei contestate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Instanța de apel a constatat conform materialelor cauzei precum că la data de

24 iulie 2008 între Nichifor Nastasiuc, în calitate de vânzător și Elena Belousova, în

calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a

apartamentului nr. xxxxx (Vol.I, f.d.11-13).

Conform art. 753 alin.(1) Cod civil, prin contractul de vânzare-cumpărare, o

4

parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți

(cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

Colegiul reține că prin cererea de chemare în judecată împotriva Elenei

Belousova, intervenient accesoriu notarul Olga Palii Nichifor Nastasiuc, a solicitat

declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil - apartamentul

nr. xxxxx, cu număr cadastral xxxxx, încheiat între Nichifor Nastasiuc și Elena

Belousova (Nastasiuc) la data de 24 iulie 2008, înregistrat la notarul Olga Palii cu

nr.670 ca fiind un act contrar legii, cu restituirea bunului în proprietate și evacuarea

Elenei Belousova (Nastasiuc) și a tuturor persoanelor din apartamentul dat, fără

acordarea altui spațiu locativ.

Ca temei de drept în susținerea pretențiilor sale, reclamantul a invocat

prevederile art. 195, 199, 201, 216, 221 alin.(1), 228, 753 din Codul civil.

Conform art. 216 alin. (1), (2) Cod civil, actul juridic este nul în temeiurile

prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Actul juridic poate fi declarat nul, în

temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanța de judecată sau prin acordul

părților (nulitate relativă).

Astfel, instanța de apel a constatat tardivitatea acțiunii invocând aplicabilitatea

în speță a nulității relative a actului juridic, care în condițiile legii este prescriptibilă,

deoarece reclamantul ar fi indicat în cererea de chemare în judecată precum că

contractul de vânzare-cumpărare ar fi fost încheiat cu Elena Belousova prin

comportamentul dolosiv și viclean al acestei.

În această ordine de idei Colegiul remarcă că instanța de apel în confirmarea

ipotezei sale în esență s-a axat pe prevederile art. 228 Cod civil - nulitatea actului

juridic încheiat prin dol.

Sub acest aspect Colegiul precizează că instanța de apel în constatările sale s-a

expus prin prisma caracterului dolosiv și viclean al contractului de vânzare-

cumpărare încheiat între Nichifor Nastasiuc și Elena Belousova, însă a omis a se

expune asupra caracterul fictiv al actului juridic invocat de reclamant. Or, în caz de

confirmare a caracterului fictiv al tranzacției, actul juridic se sancționează cu nulitate

absolută.

În contextul dat Colegiul reține ca fiind relevante argumentele părții recurente

precum că instanța de apel nu a supus aprecierii circumstanțele relevante pricinii

precum că a continuat să locuiască în apartament, iar pârâta nu a dorit decât să

demonstreze concubinului său precum că a investit mijloace bănești într-un bun

imobil.

Conform art. 221 alin.(1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenția de a

produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.

Aici este de menționat că actul juridic poate fi recunoscut ca fictiv în temeiul

art.221 Cod civil, doar în cazul în care ambele părți nu au intenția să-l execute.

De altfel, instanța de apel are obligația de a verifica, în limitele cererii de apel,

ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă

instanță, inclusiv pornind de la pretențiile înaintate de reclamant și temeiurile de

drept invocate de acesta.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

5

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994).

CtEDO relevă că deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile,

acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,). Instanțele

trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică

această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie

apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro Balani împotriva Spaniei, 9

decembrie 1994, pct. 27).

În speță, Colegiul remarcă că reclamantul în cererea de chemare în judecată a

solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, inclusiv prin prisma

art. 221 lin.(1) Cod civil, ca fiind fictiv, argument invocat și în recurs, ceea ce denotă

că atât în contextul legislației naționale, cât și jurisprudenței CtEDO, instanța de apel

era obligată de a examina și răspunde la acest argument, însă la caz a fost eludat. Or,

instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să

răspundă la toate întrebările pertinente litigiului și necesită un răspuns în hotărâre.

De asemenea, Colegiul menționează că necesitatea expunerii instanței de apel

la rejudecarea cauzei inclusiv și prin prisma argumentului invocat de reclamant

referitor la caracterul fictiv al actului juridic, se impune rezultând și din termenul de

prescripție prevăzut în acțiunile de constatare a nulității, or, pentru acțiunea în

constatarea nulității relative sunt stabilite anumite termene, pe când acțiunea în

constatarea nulității absolute este imprescriptibilă (art. 217 alin.(3) Cod civil).

Conform unei jurisprudențe constante, Curtea Europeană a Drepturilor Omului

menționează că pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta

presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra

tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru

admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21

ianuarie 1999, cauza Lebedinschi vs. Republica Moldova din 16 iunie 2015).

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea cauzei în ordine de apel

a avut loc în mod incomplet, deoarece soluția instanței de apel, nu întrunește

condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO.

Un aspect important prezintă și faptul că instanța care judecă cauza își păstrează

imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea drepturilor

participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale

cauzei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că eroarea admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Nichifor

Nastasiuc și avocatul Andrei Leșan și a casa integral decizia instanței de apel, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

6

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, în contextul cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Nichifor Nastasiuc și avocatul Andrei Leșanu.

Se casează decizia din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nichifor Nastasiuc

împotriva Elenei Belousova, intervenient accesoriu Olga Palii cu privire la

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, evacuarea fără acordarea

altui spațiu locativ, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7