2ra-483/18 — constatarea nulitatii contractului

2ra-483/18 — constatarea nulitatii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Iu. Potînga dosarul nr.2ra-483/18

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău)

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Oleg Sternioală

Judecătorii : Mariana Pitic, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere limitată „Micușa Stil” și Victor Micușa,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de

Construcție a Locuințelor nr. 227 împotriva Societății cu răspundere limitată

„Micușa Stil”, Victor Micușa, intervenientul accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău, filiala Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la constatarea nulității

absolute a actului juridic, evacuarea din încăperile nelocative, radierea notărilor din

Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 227 și

a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 18 martie 2016 cu

emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 04 aprilie 2013, Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 227 a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu răspundere limitată

„Micușa Stil”, Victor Micușa, intervenientul accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău, filiala Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la constatarea nulității

absolute a actului juridic, evacuarea din încăperile nelocative, radierea notărilor din

Registrul bunurilor imobile,

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 08 ianuarie 2004, între CCL

nr. 227 în persoana administratorului Micușa Victor și SRL „Micușa Stil” a fost

încheiat contractul de locațiune nr. 001 a demisolului blocului locativ din str.

Gheorghe Madan, nr. 48/3 cu suprafața totală de 356 m.p.

Conform pct. 3.2 al contractului, termenul de locațiune a fost stabilit pînă la

data de 08 ianuarie 2030. Contractul a fost înregistrat în Registrul bunurilor

imobile gestionat de către Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău. Totodată, conform

anexei nr. 001 la contractul de locațiune menționat, părțile contractante au convenit

că în schimbul plății pentru arendă SRL „Micușa Stil” s-a obligat:

- să mențină în ordine teritoriul caselor de locuit a CCL nr. 227 și starea

satisfăcătoare a subsolurilor;

- și-a asumat cheltuielile pentru lumina de pe coridor, salariul pentru

măturător și pregătirea comunicațiilor pentru sezonul de încălzire.

Astfel, în baza acordului menționat, de la momentul încheierii contractului

de locațiune pîrîtul SRL „Micușa Stil” nu a achitat în contul locatorului nici un ban

pentru chiria spațiilor nelocuibile, precum și nu a executat sub nici o formă

angajamentele asumate prin anexa nr. 001 la contractul de locațiune.

Reclamantul consideră contractul de locațiune nr. 001 din 08 ianuarie 2004

încheiat între CCL nr. 227, administratorul Victor Micușa și SRL „Micușa Stil”,

precum și anexa la acesta, ca fiind contrare prevederilor legii și lovite de nulitate

absolută, din următoarele considerente.

A menționat că la adunarea generală a membrilor CCL nr. 227 din luna

noiembrie 2011, administratorul Micușa Victor a fost destituit din funcție și

desemnat un nou administrator. Urmare a examinării situației financiare a

cooperativei de către noua conducere s-a stabilit că, aceasta a acumulat multiple

datorii față de prestatorii de servicii, iar Micușa Victor a administrat în mod

fraudulos patrimoniul CCL nr. 227 în detrimentul intereselor membrilor

cooperativei, fiind preocupat mai mult de interesele personale.

A susținut că Micușa Victor avea un interes personal în ocuparea de către

SRL „Micușa Stil” cu titlu gratuit a subsolului din str. Gh. Madan 48/3 din simplu

considerent că este fondatorul acesteia. După destituirea acestuia din funcție, în

contabilitatea întreprinderii nu a fost găsit originalul contractului de locațiune nr.

001 din 08 ianuarie 2004 și nici anexa la acesta. O copie a contractului a fost

eliberată mai tîrziu de către pîrîtul Victor Micușa la insistența reclamantului.

Acest fapt explică de ce CCL nr.227 a fost în imposibilitate de a contesta un

timp îndelungat legalitatea contractului de locațiune menționat.

La somația reclamantului către pîrîți de a reîncheia un nou contract de

locațiune care să prevadă plata chiriei conform prețurilor de piață, pîrîții au răspuns

cu refuz, invocînd că, conform contractului de locațiune existent, locatorul poate

modifica plata chiriei numai cu acordul arendașului (locatarului).

Din considerentele respective, în vederea înlăturării încălcării legii comise

intenționat de către părțile contractante care viciază esențial contractul de locațiune

cu nr. 001 din 08 ianuarie 2004 a spațiilor nelocuibile cu suprafața totală de 356

m.p. din str. Gh. Madan 48/3, mun. Chișinău, reclamantul a înaintat acțiune în

anulare.

Temeiul nulității este cel de la art. 220 alin. (1) Codul civil, prin care actul

juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu

prevede altfel. Legea încălcată este cea de la art. 875 Codul civil din care rezultă

că, locațiunea este un contract cu titlu oneros. Obligația de bază a locatarului este

achitarea chiriei, care se stabilește prin acordul comun al părților. La stabilirea

cuantumului chiriei se ia în considerație un șir de circumstanțe, cum ar fi:

termenul, destinația și intensivitatea folosirii acestuia, uzura și altele.

Contractul de locațiune contestat (capitolul 2, pct. 1) prevede că, arenda

anuală se stabilește conform calculelor anexate la contractul de față, dacă este

necesar. Arenda include taxa pe valoare adăugată.

2

Prezența anexei nr. 001 la contractul de locațiune, prin care se prevede

substituirea plății pentru locațiune prin prestarea unor servicii este contară naturii

juridice a contractului de locațiune, prin urmare fiind nul de drept.

Mai mult ca atît, a invocat reclamantul că în documentele contabile al CCL

nr.227, la momentul preluării acestora de la pîrîtul Micușa Victor nu sunt reflectate

careva rapoarte financiare sau acte contabile de verificare a corectitudinii

exercitării obligațiilor contractuale de către chiriașul SRL „Micușa Stil” cu

anexarea unor calcule argumentate și confirmate prin acte doveditoare (contracte,

bonuri de plată, facturi etc). În lipsa acestora, consideră reclamantul că chiriașul nu

a executat prevederile din anexă, iar toate serviciile menționate în anexă la

contract, care urmau a fi executate de chiriași au fost achitate din contul CCL nr.

227 și prin urmare, din contul membrilor cooperativei.

A mai invocat reclamantul că, potrivit art. 888 lit. a) Codul civil, locatarul

este obligat să folosească bunul în conformitate cu prevederile contractului. Acest

articol conține cele mai importante obligații ale locatarului care sunt respectiv

grupate și care în mare măsură depinde de obiectul acțiunii. Fiecare bun are o

destinație individuală care corespunde însăși naturii acest bun. Scopul suprem al

locațiunii este folosirea bunului după această destinație și satisfacerea intereselor

personale ale locatarului. Totodată, locatarul este obligat să utilizeze obiectul

locațiunii în strictă conformitate cu destinația acestuia.

Din conținutul contractului de locațiune contestat, rezultă că contrar

prevederilor normei juridice menționate, părțile nu au prevăzut la încheierea

actului juridic scopul (cauza) utilizării acestuia. Prin urmare, conform art. 207 alin.

(1) Codul civil, actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau

ilicită nu poate avea nici un efect. Cauza (scopul) este obiectivul urmărit la

încheierea actului juridic civil, este acel interes pe care autorul (părțile) actului

juridic caută să-1 satisfacă. Deoarece cauza este un element constitutiv al actului

juridic fără de care acesta nu poate exista, inexistența cauzei trebuie sancționată cu

nulitate absolută (art. 217 CC).

În opinia reclamantului, prin încheierea contractului de locațiune contestat,

pîrîtul Micușa Victor a acționat cu rea-credință, abuzînd de funcția de

administrator al CCL nr. 227 pe care o deținea la moment, prin introducerea unor

clauze ce au adus avantaje economice firmei SRL „Micușa Stil” prin economisirea

în mod nejustificat a unor mijloace financiare considerabile care urmau a fi

achitate pentru chiria spațiilor, prejudiciind financiar cooperativa încredințată în

gestiune de către locatarii blocului locativ pe adresa menționată (membrii CCL).

La încheierea tranzacțiilor de transmitere în locațiune a bunurilor ce aparțin

reclamantului și care i-au fost încredințate în gestiune prin desemnarea sa în

funcția de administrator, pîrîtul Victor Micușa urma să respecte procedura

prevăzută în statutul CCL nr. 227, să obțină acordul prealabil al membrilor

cooperativei la adunarea generală, consemnat într-un proces-verbal cu menționarea

numărului, datei, locul întocmirii, numărul și numele membrilor cooperativei

prezenți, problema discutată, rezultatul votului și semnăturile. Condițiile

contractului de locațiune urmau a fi transparente și de asemenea puse în discuție și

aprobare, cu membrii cooperativei, lucru care nu a fost respectat.

3

În preambulul contractului de locațiune contestat urma să fie făcut referire la

procesul-verbal al adunării generale a locatarilor blocului. Respectarea acelorași

condiții este valabilă și pentru anexa nr. 001 (fără dată) în baza cărora pîrîtul SRL

„Micușa Stil” a fost scutit de la plata chiriei.

Din conținut actului juridic contestat și anexa acestuia rezultă că, aceste

condiții nu au fost respectate de către pîrîți, actul juridic fiind unul dolosiv,

perfectat fără acordul prealabil al membrilor cooperativei. În așa mod lipsește unul

din elementele esențiale pentru formarea actului juridic, consimțământul

subiectului corespunzător (membrilor CCL nr. 227), ceea ce reține în mod direct

nulitatea absolută a contractului de locațiune nr. 001 din 08 ianuarie 2004 și anexei

acesteia.

A solicitat CCL nr. 227 constatarea nulității absolute a contractului de

locațiune nr. 001 din 08 ianuarie 2004 a demisolului blocului locativ din str.

Gheorghe Madan, 48/3 cu suprafața totală de 356 m.p. încheiat CCL nr. 227, în

persoana administratorului Victor Micușa și SRL „Micușa Stil”, precum și

constatarea nulității absolute a anexei nr. 001 la contractul de locațiune nr. 001 din

08 ianuarie 2004; evacuarea SRL „Micușa Stil” din spațiile nelocative aflate în

demisolul blocului locativ din str. Gh. Madan, 48/3 cu suprafața totală de 356m.p.;

radierea înscrisurilor notate în Registrul bunurilor imobile la Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău după SRL „Micușa Stil” în baza contractului de locațiune nr.

001 din 08 ianuarie 2004, a demisolului blocului locativ din str. Gh. Madan, 48/3.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 18 martie 2016, a fost

respinsă acțiunea CCL nr. 277 împotriva SRL „Micușa Stil”, Micușa Victor,

intervenient accesoriu OCT Chișinău filiala ÎS „Cadastru” cu privire la constatarea

nulității absolute a actului juridic, evacuarea din încăperile nelocative, radierea

notărilor din Registrul bunurilor imobile.

La 07 aprilie 2016 și 07 noiembrie 2016, reprezentantul CCL nr. 227, Vasile

Grosu, a depus cerere de apel, împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun,

Chișinău din 18 martie 2016, solicitînd casarea integrală a hotărârii cu adoptarea

unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016 a fost admis

apelul declarat de către CCL nr. 227, a fost casată integral hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 18 martie 2016 cu emiterea unei noi hotărîri prin care a

fost admisă acțiunea depusă de CCL nr. 227, a fost constatată nulitatea absolută a

contractului de locațiune din 08 ianuarie 2004 și a Anexei nr. 001 la contract, fără

număr și fără dată, prin care CCL nr. 227 , în persoana administratorului Micușa

Victor, a dat în locațiune SRL „Micușa Stil” demisolul casei de locuit a CCL nr.

227 din mun. Chișinău, str. Gh. Madan 48/3, cu suprafața de 356m.p. pe un termen

de 30 ani; a fost dispusă evacuarea SRL „Micușa Stil” din spațiile nelocative aflate

în demisolul blocului locativ din str. Gh. Madan, 48/3, cu suprafața totală de

356m.p.; a fost obligat Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, filiala ÎS „Cadastru”

să radieze din Registrul bunurilor imobile, înscrisurilor notate (grevarea

drepturilor) după SRL „Micușa Stil” în baza contractului de locațiune nr. 001 din

08 ianuarie 2004, a demisolului blocului locativ din str. Gh. Madan, 48/3.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016 a fost

corectată greșeala strecurată în partea introductivă și șa capitolul „soluția instanței

4

de fond” a deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2016, prin

substituirea dispoziției „...CCL nr. 277” cu dispoziția „...CCL nr. 227”.

La 07 iulie 2017, SRL „Micușa Stil și Victor Micușa, au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

Recurenții, în motivarea recursului, au indicat că nu sunt de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece instanța de apel la judecarea cauzei nu a aplicat legea

care urma a fi aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, nu a aplicat

legea care urma a fi aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată,

instanța de apel a dat o apreciere arbitrară și greșită materialului probator anexat la

dosar, a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen.

Or, din materialele pricinii nu rezultă cu certitudine că decizia Curții de Apel

Chișinău din 06 decembrie 2016 a fost comunicată recurenților.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Societatea cu

răspundere limitată „Micușa Stil” și Victor Micușa, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să mai menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010,

Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță

sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată

„Micușa Stil” și Victor Micușa.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

6

Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Micușa Stil” și

Victor Micușa se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

7