2ra-234/18 — recunoasterea nulitătii actelor juridice

2ra-234/18 — recunoasterea nulitătii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-234/18

prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: I.Țurcan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A.Bostan, V.Negru, A.Pahopol

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat, Dumitru Mardari,

Nina Vascan, Dumitru Visternicean

examinând recursul declarat de către Birău Ștefan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Melniciuc

Lilia împotriva lui Melniciuc Alexei, Melniciuc Olga și Societății pe Acțiuni

,,Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău”, intervenient accesoriu Birău Ștefan cu

privire la recunoașterea nulității actelor juridice,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Melniciuc Lilia, casată hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 6 iulie 2016 și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii

C O N S T A T Ă :

La 24 iulie 2013 Melniciuc Lilia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Melniciuc Alexei, Melniciuc Olga și SA ,,Agenției Municipală de

Ipotecă din Chișinău” (în continuare SA ,,AMIC”) cu privire recunoașterea nulității

actelor juridice.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că la

2 octombrie 2007 soțul său, Melniciuc Alexei a încheiat cu SA ,,AMIC” contractul

investițional nr. xxxxx, privind construcția spațiului locativ.

Conform prevederilor contractului menționat, SA ,,AMIC” s-a obligat să

construiască pentru Melniciuc Alexei un apartament cu 2 odăi, cu suprafața de

90,4 m2, la etajul 7 a blocului locativ din str. xxxxx, mun. xxxxx, iar Melniciuc

1

Alexei s-a obligat să achite suma de 41 222 euro, care reprezintă prețul

apartamentului.

Melniciuc Lilia a menționat că fiind soția lui Melniciuc Alexei, a dat acordul la

încheierea respectivului contract, urmând ca după darea în exploatare a blocului

locativ să devină proprietari a imobilului menționat.

Astfel, susține că întru executarea contractului menționat în perioada

2 octombrie 2007 – 15 iulie 2008 a fost achitată suma de 40 265 euro după cum

urmează: la 2 octombrie 2007 suma de 4 062 euro; la 4 octombrie 2007 suma de

3 514 euro; la 19 octombrie 2007 suma de 5 633 euro; la 13 iunie 2008 suma de

1 792 euro; la 15 iulie 2008 suma de 25 265 euro.

În final, potrivit situației din 15 iulie 2008 apartamentul a fost achitat integral,

iar diferența dintre prețul contractului de 41 222 euro și prețul achitat de 40 265 euro

se datorează micșorării suprafeței apartamentului cu 2,1 m2, conform măsurărilor

cadastrale.

Reclamanta susține că la achitarea prețului apartamentului era ferm convinsă

că, după darea în exploatare a blocului locativ în cauză, va fi înregistrat dreptul de

proprietate în devălmășie a soților asupra apartamentului, ca dobândit în timpul

căsătoriei și achitat din sursele financiare comune, însă, recent a aflat că apartamentul

nu le aparține.

Melniciuc Lilia precizează, că la 25 iulie 2008 Melniciuc Alexei a încheiat un

contract de cesiune cu Melniciuc Olga, prin care a transmis ultimei toate drepturile

prevăzute de contractul nr. xxxxx investițional, privind construcția spațiului locativ

din 2 octombrie 2007, act juridic ce a fost aprobat de SA ,,AMIC”, în lipsa acordului

ei la cesiune.

Specifică că în temeiul contractului de cesiune menționat mai sus, la

25 iulie 2008, Melniciuc Alexei și SA ,,AMIC” a reziliat contractul investițional

nr. xxxxx, privind construcția spațiului locativ din 2 octombrie 2007.

Totodată, în aceiași zi a fost încheiat un alt contract investițional nr. xxxxx,

privind construcția spațiului locativ între SA ,,AMIC” și Melniciuc Olga în care se

menționează că apartamentul a fost achitat de Melniciuc Alexei, iar Melniciuc Olga

este beneficiar al apartamentului în temeiul contractului de cesiune din 25 iulie 2008.

Reclamanta consideră că contractul de cesiune din 25 iulie 2008 este nul de

drept (nulitate absolută), deoarece a fost încheiat în lipsa acordului său, deși prețul

apartamentului a fost achitat în totalitate din mijloacele financiare comune a ambilor

soți, având statut de proprietate comună în devălmășie.

De asemenea relatează reclamanta că sunt nule de drept Acordul din

2 octombrie 2007, privind desfacerea contractului investițional privind construcția

spațiului locativ nr. xxxxx din 2 octombrie 2007 încheiat între Melniciuc Alexei și

SA ,,AMIC” și contractul investițional nr. xxxxx, privind construcția spațiului locativ

2

din 25 iulie 2008 încheiat între SA ,,AMIC” și Melniciuc Olga ca fiind încheiate în

baza unui act juridic nul.

Solicită Melniciuc Lilia, recunoașterea nulității contractului de cesiune din

25 iulie 2008 încheiat între Melniciuc Alexei și Melniciuc Olga, aprobat de

SA,,Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău”, Acordului din 25 iulie 2008,

privind desfacerea contractului investițional referitor la construcția spațiului locativ

nr. Gr/2/1/19 din 2 octombrie 2007 încheiat între Melniciuc Alexei și SA,,Agenția

Municipală de Ipotecă din Chișinău”, contractului nr. xxxxx investițional privind

construcția spațiului locativ din 25 iulie 2008 încheiat între SA,,Agenția Municipală

de Ipotecă din Chișinău” și Melniciuc Olga.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 octombrie 2013

acțiunea înaintată de Melniciuc Lilia a fost admisă integral. (f.d. 49, vol.I)

La 21 ianuarie 2015 Ștefan Birău a depus cerere de revizuire împotriva

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, prin care a solicitat casarea hotărârii

judecătorești și atragerea sa în proces, în calitate de copârât.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 octombrie 2015,

cererea de revizuire depusă de Ștefan Birău a fost admisă. S-a casat hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 octombrie 2013 și s-a dispus rejudecarea

cauzei. (f.d. 213-214, vol.I)

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

12 noiembrie 2015, Birău Ștefan a fost atras în proces în calitate de intervenient

accesoriu. (f.d. 221-222, vol.I)

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 6 iulie 2016, cererea de

chemare în judecată depusă de Melniciuc Lilia împotriva lui Melniciuc Alexei,

Melniciuc Olga și SA ,,AMIC”, privind recunoașterea nulității actelor juridice, a fost

respinsă, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. S-a încasat de la

Melniciuc Lilia, Melniciuc Alexei, Melniciuc Olga în beneficiul lui Birău Ștefan

cheltuielile de judecată legate de achitarea onorariului avocatului, în sumă de

25 0000 lei. (f.d. 135, 138-149, vol.I)

La 6 iulie 2016 Melniciuc Lilia a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, a fost admis apelul

declarat de către Melniciuc Lilia, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 6 iulie 2016 și emisă o nouă hotărâre, prin care s-a admis integral cererea de

chemare în judecată a Liliei Melniciuc, recunoscută nulitatea contractului de cesiune

din 25 iulie 2008 încheiat între Melniciuc Alexei și Melniciuc Olga, aprobat de

SA ,,AMIC”, Acordului din 25 iulie 2008, privind desfacerea contractului

investițional, referitor la construcția spațiului locativ nr. xxxxx din 2 octombrie 2007,

încheiat între Melniciuc Alexei și SA ,,AMIC” și a contractului investițional nr.

3

xxxxx, privind construcția spațiului locativ din 25 iulie 2008, încheiat între SA

,,AMIC” și Melniciuc Olga.

Invocând dezacordul cu decizia instanței de apel, la 3 noiembrie 2017, în

termenul prevăzut de lege, Birău Ștefan a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, cu

încasarea cheltuielilor de judecată de la Melniciuc Lilia, în legătură cu achitarea taxei

de stat la examinarea cauzei în ordine de recurs.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, a menționat că

dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 nu coincide cu

motivarea deciziei, și anume, că în motivarea deciziei s-a indicat că se respinge apelul

ca nefondat, însă în continuare instanța de apel a concluzionat că hotărârea primei

instanțe este adoptată cu aprecierea corectă a normelor materiale în coroborare cu

circumstanțele faptice ale pricinii, însă conține un calcul eronat referitor la cuantumul

sumei adjudecate, motiv din care urmează a fi modificată, iar în dispozitivul deciziei

este indicat că apelul se admite.

Astfel, consideră recurentul că decizia contestată este una neîntemeiată, având

la bază art. 432 alin. (2), lit. a), b), c) și alin. (4) CPC.

Recurentul a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea corectă a cauzei, fapt ce a dus

la soluționarea greșită a acesteia, încălcând și aplicând eronat normele de drept

material și procedural.

Susține recurentul că odată ce art. 21 alin. (4) Codul familiei, prevede expres

termenul de prescripție 3 ani de zile, nu pot fi aplicate dispozițiile nulității absolute a

actelor juridice, deoarece termenul de 3 ani, devine nulitate relativă.

Respectiv, Melniciuc Lilia a omis termenul de prescripție de 3 ani, iar acțiunea

urma a fi respinsă ca tardivă.

Sub un alt aspect, în temeiul art. 499 alin. (1) Cod civil, este cert că dreptul real

asupra bunului imobil pentru dobânditor apare din momentul înregistrării dreptului în

registrul cadastral al bunurilor imobile, prin urmare și opozabilitatea dobândirii

dreptului de proprietate se face, de asemenea din momentul înregistrării dreptului real

în Registrul bunului imobil.

Respectiv, argumentul instanței de apel, precum că nulitatea actelor juridice

încheiate cu soțul ei, Melniciuc Alexei, fără acordul dânsei, sunt lipsite de temei

juridic, or, este incontestabil că până la finisarea construcției apartamentului și

înregistrarea dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile, beneficiarul, la

caz, Melniciuc Lilia, dispunea numai de dreptul asupra investițiilor depuse în contul

construirii apartamentului și nu de dreptul de proprietate asupra acestui apartament.

Mai mult, potrivit art. 21 alin. (2) Codul familiei, fiecare dintre soți este în

drept să încheie convenții prin care să dispună de bunurile comune, cu excepția

bunurilor imobile, acordul celuilalt soț, fiind prezumat.

4

În acest context, reieșind din specificul litigiului, actele juridice încheiate între

Melniciuc Alexei, Melniciuc Olga și SA ,,AMIC” sunt valabile și nu necesita acordul

expres din partea intimatei, Melniciuc Lilia, acordul ei fiind prezumat conform legii,

circumstanță expusă de SA ,,AMIC” în referința prezentată.

Astfel, nu este credibil și faptul că pe parcursul anilor 2008-2013, Melniciuc

Lilia, nu cunoștea despre perfectarea actelor juridice contestate.

De asemenea a indicat recurentul că, ambele apartamente, atât cel conform

contractului investițional nr. xxxxx din 2 octombrie 2007, cât și cel conform

contractului investițional nr. xxxxx din 25 iulie 2008 se aflau pe aceiași adresă, str.

Grenoble nr.1, mun. Chișinău.

Afirmă recurentul că la explicațiile date de Melniciuc Lilia că suma de

25 265 euro a fost achitată din bani comuni ai familiei Melenciuc la 15 iulie 2008

pentru construcția ap. xxxxx din str. xxxxx, mun. xxxxx, sunt nefondate, or, dânsul a

prezentat instanței un calcul detaliat cu acte privind veniturile acumulate cu familia

Melniciuc între anii 1998-2008 și achizițiile de multiple bunuri imobile, cu un sold

negativ de 3 229 066, 82 lei, iar intimații nu au prezentat probe pertinente în acest

sens.

Birău Ștefan și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 55, 59 alin. (1), 60

alin. (4), 240 alin. (1), (3) ale CPC, art. 21 alin. (4) Codul familiei, art. 216, 217, 220

ale Codului civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 3 noiembrie 2017 în termen.

Prin referința din 12 februarie 2012, Melniciuc Lilia, Melniciuc Alexei prin

intermediul avocatului Patrachi Mircea și prin referința din 20 februarie 2018

Melniciuc Lilia prin intermediul avocatului Hriplivaia Valentina, au solicitat

recunoașterea recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 februarie 2018 recursul

declarat de către Birău Ștefan, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Judecând recursul declarat de Birău Ștefan împotriva deciziei date de instanța

de apel, în limitele invocate în recurs și argumentelor din referințele prezentate de

către Melniciuc Lilia, Melniciuc Alexei prin intermediul avocatului Patrachi Mircea

și de către Melniciuc Lilia prin intermediul avocatului Hriplivaia Valentina, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul urmează a fi admis, casată decizia Curții de Apel

Chișinău 11 iulie 2017 și restituită cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecători, din următoarele considerente.

5

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva

deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

probe.

Conform art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în

drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina pentru rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de judecată.

Iar, conform art. 240 alin. (1) și (3) CPC, la deliberarea hotărârii, instanța

judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre

părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii. Instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

La caz, prezintă relevanță și dispozițiile art. 241 alin. alin. (1), (2), (4), (5) și

(6) CPC, care stipulează că, instanța judecătorească adoptă hotărârea în numele legii.

Hotărârea judecătorească constă din parte introductivă, parte descriptivă, motivare și

dispozitiv. În partea descriptivă se indică pretențiile reclamantului, obiecțiile

pârâtului și explicațiile celorlalți participanți la proces. În motivare se indică:

circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță

la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde

concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau

parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al

hotărârii.

Din esența normelor de drept citate rezultă că hotărârea trebuie să fie certă,

completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare și concretă. Circumstanțele și

probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică.

De asemenea, concluziile instanței expuse în partea motivată a hotărârii trebuie să

coincidă cu concluziile dispozitivului hotărârii judecătorești.

Așadar, raportând speța dată la normele de drept enunțate, Colegiul civil și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție decelează că, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie certă și coerentă, iar între dispozitiv și motivare nu

se admit dis concordanțe, or, în cazul discrepanțelor din hotărâre, aceasta se

echivalează cu o nemotivare, iar hotărârea este lipsită de forță de convingere.

În contextul dat, instanța de recurs conchide că, o astfel de soluție în condițiile

legii este inadmisibilă, deoarece reieșind din prevederile Recomandării nr. R (84)

privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcționării justiției,

6

adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 28 februarie 1984,

hotărârea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în litigiu și să răspundă într-un mod

sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de părți.

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă exigențelor de

corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvență,

lipsă de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

Așadar, materialele cauzei atestă că la 24 iulie 2013 Melniciuc Lilia s-a adresat

cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Melniciuc Alexei, Melniciuc Olga și

SA ,,AMIC” cu privire la recunoașterea nulității contractului de cesiune din

25 iulie 2008 încheiat între Melniciuc Alexei și Melniciuc Olga, aprobat de

SA ,,AMIC”, Acordului din 25 iulie 2008, privind desfacerea contractului

investițional referitor la construcția spațiului locativ nr. xxxxx din 2 octombrie 2007

încheiat între Melniciuc Alexei și SA ,,AMIC”, contractului nr. xxxxx investițional

privind construcția spațiului locativ din 25 iulie 2008 încheiat între SA ,,AMIC” și

Melniciuc Olga.

Fiind investită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din

6 iulie 2016 a respins cererea de chemare în judecată depusă de Melniciuc Lilia

împotriva lui Melniciuc Alexei, Melniciuc Olga și SA ,,AMIC”, ca fiind depusă cu

omiterea termenului de prescripție. (f.d. 135, 138-149, vol.I)

Judecând apelul, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 11 iulie 2017, a

admis apelul declarat de către Melniciuc Lilia, a casat hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 6 iulie 2016 și a emis o nouă hotărâre, prin care a admis integral

cererea de chemare în judecată a Liliei Melniciuc, recunoscând nulitatea contractului

de cesiune din 25 iulie 2008 încheiat între Melniciuc Alexei și Melniciuc Olga,

aprobat de SA ,,AMIC”, Acordului din 25 iulie 2008, privind desfacerea contractului

investițional, referitor la construcția spațiului locativ nr. xxxxx din 2 octombrie 2007,

încheiat între Melniciuc Alexei și SA ,,AMIC” și a contractului investițional nr.

xxxxx, privind construcția spațiului locativ din 25 iulie 2008, încheiat între SA

,,AMIC” și Melniciuc Olga.

În susținerea soluției date instanța de apel, în partea motivată făcând referire la

prevederile art. 385 alin. (1) CPC, prin care admite apelul și casează hotărârea

integral a primei instanțe, emițând o nouă hotărâre, a indicat cu toate acestea că

verificând argumentele invocate și analizând materialele cauzei consideră apelul

nefondat și pasibil de a fi respins.

De asemenea, în partea motivată a deciziei s-a făcut referire la art. 386 alin. (1)

CPC, care indică temeiurile casării sau modificării hotărârii primei instanțe, totuși, în

același timp, instanța de apel în următoarea frază a deciziei contestate, a indicat că

analizând legalitatea hotărârii pronunțate în raport cu prevederile art. 239-241 CPC,

concluzionează că hotărârea instanței de fond este adoptată cu aprecierea corectă a

7

normelor materiale în coroborare cu circumstanțele faptice ale cauzei, însă conține un

calcul eronat referitor la cuantumul sumei adjudecate, motiv din care urmează a fi

modificată.

În temeiul celor menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră decizia Curții de Apel

Chișinău din 11 iulie 2017 ca fiind una contradictorie, nefiind clară partea motivată a

acesteia, or, instanța de apel, concluzionând ca nefondat apelul și pe de altă parte,

apreciind corect normele de drept material, însă din cauza calculului eronat necesită a

fi modificată, totuși, admite apelul și emite o nouă hotărâre de admitere a acțiunii

depuse de Melniciuc Lilia, recunoscând nulitatea actelor juridice.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat acțiunea

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt

se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil (speța Hiro Balani c.

Spaniei, hotărârea din 09 decembrie 1994).

Distinct de aceasta, se reține că în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanțele de judecată

trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar

având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile ce

implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile unei dintre părți.

În temeiul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție apreciază drept arbitrară decizia

instanței de apel, care nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei,

pronunțând în acest sens o decizie neîntemeiată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de

apel pronunțată nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui

act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la

examinarea pricinii în ordine de recurs, și reiterând lipsa temeiurilor legale de a

restitui cauza spre rejudecare în prima instanță (art. 432 alin. 3 lit. d) și f) CPC),

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Birău Ștefan, casării

deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017 și remiterii pricinii spre rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată, cu

respectarea dreptului părților la un proces echitabil.

8

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de către Birău Ștefan.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Melniciuc Lilia împotriva lui

Melniciuc Alexei, Melniciuc Olga și Societății pe Acțiuni ,,Agenția Municipală de

Ipotecă din Chișinău”, intervenient accesoriu Birău Ștefan cu privire la recunoașterea

nulității actelor juridice, cu remiterea cauzei civile spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nina Vascan

Dumitru Visternicean

9