3ra-97/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – V. Micu dosarul nr. 3ra-97/14 instanţa de apel – B. Bîrca, M. Moraru, I. Secrieru ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ninei Racoviţă împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Nina Racoviţă, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 septembrie 2012 şi emisă o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 24 ianuarie 2011, Nina Racoviţă a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 08 noiembrie 2010 reprezentanţii ÎCS „RED Union Fenosa” SA au efectuat controale la locul de consum NLC 2179175. Menţionează că în rezultatul controlului menţionat i s-a invocat că două sigilii din plumb aplicate pe buloanele de fixare ale contorului electric de tipul EJ 924 HR 612122 nr. 1068336 nu au fost sigilate cu sigilatorul verificatorului de stat, iar în contorul electric prezentat spre cercetare de tipul EJ 924 HR 612122 nr. 1068336 este efectuată modificarea construcţiei (sunt adăugate două pinioane) pinioanelor ultimei perechi din mecanismul de acţionare.

Afirmă că drept urmare a fost constatat consumul de energie electrică neevidenţiată şi s-a emis factura din 16 noiembrie 2010 privind consumul de energie electrică în sumă de 7969,95 lei, drept bază de calcul fiind luată perioada 09 noiembrie 2009 - 08 noiembrie 2010. Consideră că procesul-verbal, actul de control din 08 noiembrie 2010 şi factura din 16 noiembrie 2010 sunt lovite de nulitate absolută, deoarece au fost întocmite contrar procedurii stabilite în lipsa consumatorului sau a reprezentantului acestuia, iar circumstanţele expuse nu corespund circumstanţelor de fapt. Mai indică că la 30 noiembrie 2010 s-a adresat ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu cerere prealabilă solicitând anularea acestora, însă prin răspunsul nr. 0505/94699- 20101217, recepţionat la 25 decembrie 2010 cererea prealabilă a fost respinsă.

Solicită anularea procesului-verbal şi actului de control din 08 noiembrie 2010 al echipamentului de măsurare de tipul EJ 924 HR 612122 nr. 1068336 (NLC 2179175), precum şi a facturii din 16 noiembrie 2010 privind consumul de energie electrică neevidenţiată în sumă de 7969,95 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 septembrie 2012 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 a fost admisă cererea de apel depusă de Nina Racoviţă, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 12 septembrie 2012 şi adoptată o hotărâre nouă, prin care a fost admisă acţiunea, anulat actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. A03138 din 08 noiembrie 2010 şi factura de plată în sumă de 7969,95 lei din 16 noiembrie 2010. La 12 aprilie 2013 ÎCS „RED Union Fenosa” SA reprezentată de avocatul Valentin Mocanu a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea decizie recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 iunie 2013 recursul declarat de avocatul Mocanu Valentin în interesele ÎCS „RED Union Fenosa” SA a fost respins ca fiind depus de către o persoană fără împuterniciri.

La 02 iulie 2013, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că instanţa nu a aplicat legea care trebuia aplicată, a interpretat în mod eronat legea şi aprecierea probelor dată de instanţa de apel a fost arbitrară. Consideră că instanţa de apel urma să aplice prevederile pct. pct. 52 lit. a), i), 99, 102, 177 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, dar nu le-a aplicat, motiv pentru care în conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) CPC decizia urmează a fi casată.

Indică că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 iunie 2013, prin care recursul a fost respins ca fiind depus de o persoană fără împuterniciri a fost recepţionată la 28 iunie 2013. Consideră că odată cu depunerea recursului la 12 aprilie 2013, termenul prevăzut de art. 434 CPC a fost întrerupt, iar de la 28 iunie 2013 acest termen a continuat să curgă, astfel susţinând că înaintarea prezentului recurs a fost efectuată în termenul prevăzut de art. 434 CPC. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Iar în conformitate cu art. 434 alin. (2) CPC, termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

După cum rezultă din actele cauzei şi anume din procesul-verbal al şedinţei instanţei de apel din 14 februarie 2013 (f. d. 82-89), care este şi data pronunţării dispozitivului deciziei recurate, la şedinţă instanţei de apel a participat şi reprezentantul intimatului ÎCS „RED Union Fenosa” SA - avocatul Valentin Mocanu, care acţiona în baza mandatului din 25 decembrie 2012. Tot materialul probator denotă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013 a fost primită de către reprezentantul ÎCS „RED Union Fenosa” SA - avocatul Valentin Mocanu la 08 aprilie 2013, fapt ce se confirmă prin menţiunea de pe coperta dosarului. Aici este de menţionat că anterior la 12 aprilie 2013 avocatul Valentin Mocanu a depus, în interesele ÎCS „RED Union Fenosa” SA cerere de recurs, însă datorită faptului că acesta nu avea împuterniciri şi pentru depunerea recursului, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 iunie 2013 recursul a fost respins.

Ulterior la 02 iulie 2013 ÎCS „RED Union Fenosa” SA a depus un alt recurs împotriva hotărârii primei instanţe. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acest recurs este depus cu omiterea termenului de 2 luni stabilit la art. 434 alin. (1) CPC, care este unul de decădere şi nu poate fi restabilit.

Aceasta deoarece, la caz, termenul de depunere a recursului a început să curgă de la data comunicării deciziei şi anume de la 08 aprilie 2013, or materialele cauzei incontestabil demonstrează că reprezentantul ÎCS „RED Union Fenosa” SA a recepţionat copia deciziei instanţei de apel anume la data de 08 aprilie 2013, astfel data limită de depunere a recursului fiind 09 iunie 2013. Argumentul invocat în recurs precum că odată cu depunerea recursului la 12 aprilie 2013, termenul prevăzut de art. 434 CPC a fost întrerupt, iar de la 28 iunie 2013, când a fost pronunţată decizia Curţii Supreme de Justiţie cu privire la respingerea primului recurs, acest termen a continuat să curgă, este lipsit de suport legal, deoarece este cert că ÎCS „RED Union Fenosa” SA, ca persoană juridică, a recepţionat copia deciziei contestate, prin intermediul reprezentantului său la 08 aprilie 2013, iar faptul că anterior cererea de recurs a fost depusă din numele ÎCS „RED Union Fenosa” SA de către o persoană neîmputernicită constituie o neglijenţă a recurentului în executarea drepturilor sale procedurale, care nicidecum nu constituie un temei de întrerupere a termenului de declarare a recursului.

Or, după cum instituie art. 61 alin. (1) CPC, anume părţile au obligaţia de a se folosi cu bună-credinţă de drepturile lor procedural. Cu referire la prevederile enunţate, completul remarcă că anume ÎCS „RED Union Fenosa” SA urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a-şi proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului la depunerea recursului. Drept urmare, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

În asemenea împrejurări, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Recursul Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov