3ra-128/14 — Contestarea actului administrativ şi obligarea achitării indemnizaţiei pentru concediu de maternitate

prima instanţă – I. Busuioc dosarul nr. 3ra-128/14 instanţa de apel – L. Popova, S. Caitaz, A. Doga ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alinei Rusu împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Alina Rusu, casată integral hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 03 iulie 2013 şi adoptată o hotărâre nouă, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 27 mai 2013, Alina Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al MAI al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 23 aprilie 2013 s-a adresat cu o cerere prealabilă către Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al MAI al RM, prin care a solicitat stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul medical prenatal şi postnatal de la locul de lucru al întreţinătorului - Sergiu Rusu.

Menţionează că la 08 mai 2013 a primit răspunsul nr. 19/7-R-38/13 din 07 mai 2013 de la SPCSE al MAI, prin care a fost informată că colaboratorii de poliţie conform legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale nu au obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat şi respectiv aceştia nu se consideră ca asiguraţi prin intermediul bugetului asigurărilor sociale, motiv pentru care au fost respinse solicitările ei. Consideră refuzul ilegal, pe motiv că ea este soţia lui Sergiu Rusu, care activează în cadrul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiei Excepţionale al MAI în funcţie de inspector inferior. Susţine că în legătură cu naşterea fiului Sebastian Rusu s-a aflat în concediu medical prenatal şi postnatal, iar de indemnizaţia pentru concediul de maternitate nu a beneficiat din partea statului.

Mai indică că împreună cu fiul Sebastian s-au aflat şi se află la întreţinerea soţului Sergiu Rusu, ea fiind studentă. La fel, menţionează că în perioada concediului prenatal şi postnatal nu a beneficiat de careva plăţi din partea statului, fapt ce se confirmă prin certificatul nr. VII-Adr-392/13 din 09 aprilie 2013 eliberat de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale a Republicii Moldova. Solicită recunoaşterea ilegală a răspunsului SPCSE al MAI nr. 19/7-R-38/13 din 07 mai 2013 privind refuzul în achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate şi obligarea pârâtului să stabilească, să calculeze şi să achite indemnizaţia pentru concediul medical prenatal şi postnatal de la locul de muncă a soţului Sergiu Rusu.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Alina Rusu, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost recunoscut ilegal refuzul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiei Excepţionale al MAI nr. 19/7-R-38/13 din 07 mai 2013 şi obligat Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiei Excepţionale al MAI să stabilească, să calculeze şi să achite Alinei Rusu indemnizaţia de maternitate în condiţiile prevăzute de art. 124 alin. (1) Codul muncii. La 05 decembrie 2013, Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al MAI al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că instanţa nu a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Afirmă că instanţa de apel a examinat superficial circumstanţele cauzei, iar decizia emisă contravine normelor de drept material şi procedural. Menţionează că conform art. 16 al Legii nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi prevederile art. 123 alin. (2) al Codului muncii, indemnizaţia de maternitate se achită din contul bugetului asigurărilor sociale de stat.

Conform contractului de muncă nr. 119 din 07 aprilie 2008 Şeful Serviciului PC şi SE a angajat la serviciu pe Sergiu Rusu în baza legislaţiei, astfel, asupra acestuia se răsfrânge Legea Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale, care prevede norme de drept de bază a activităţii colaboratorilor şi nicidecum nu cade sub incidenţa Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului. Ultima, are efecte juridice numai la colaboratorii poliţiei nu şi a serviciului salvare. Cu referire la art. 30 al Legii Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale nr. 93 din 05 aprilie 2007 indică că colaboratorii Serviciului sunt supuşi asigurării obligatorii de stat, dar nu şi asigurării sociale de stat.

Prin urmare, din salariul colaboratorilor serviciului nu se reţin plăţile în bugetul asigurărilor sociale, respectiv ei nu cad sub incidenţa Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Susţine că de indemnizaţia de maternitate pot beneficia angajatele sau soţii acestora în cazul în care au contribuit la fondul naţional de asigurări sociale. Totodată, indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat. Menţionează că conform art. 16 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale prevede că asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de concediul de maternitate.

Indemnizaţia de maternitate fiind acordată începând cu săptămâna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice. Afirmă că asemenea circumstanţe sunt prevăzute în pct. 21 al Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă şi a altor prestaţii de asigurări sociale aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, care indică că soţia se consideră aflată la întreţinerea soţului asigurat dacă, la data apariţiei dreptului la indemnizaţia de maternitate, nu este angajată în muncă şi nu are venit asigurat, fapt ce se confirmă prin carnetul de muncă sau prin declaraţia prezentată pe propria răspundere că nu este persoană asigurată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 05 decembrie 2013 împotriva deciziei instanţei de apel din 10 octombrie 2013, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov