3ra-14/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – D. Puşca dosarul nr. 3ra-14/14 instanţa de apel – T. Duca, A. Albu, S. Procopciuc ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vladimir Cernenchii în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Cernenchii împotriva Societăţii pe Acţiuni „Cet-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Vladimir Cernenchii şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 26 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 10 ianuarie 2012, Vladimir Cernenchii a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Cet-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că este consumator a serviciilor de aprovizionare termică centralizată a SA „Cet-Nord”. Menţionează că din anul 2009, aprovizionarea cu energie termică are loc numai prin ţevile de tranzit a căldurii, deoarece utilajele de încălzire sunt deconectate. Cu referire la Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, pct. 10 a indicat că cantitatea de energie termică utilizată lunar este confirmată printr-un act, semnat de reprezentantul furnizorului şi al gestionarului, astfel obligaţia de a confirma cantitatea energiei electrice consumate o are atât furnizorul cât şi gestionarul blocului locativ.

Afirmă că la 06 noiembrie 2011, de către pârât i-au fost aduse la cunoştinţa actele despre cantitatea energiei termice în perioada sezonului de încălzire 2008-2011, utilizată de casă, după locul său de trai, însă nici unul din actele prezentate nu a fost semnat de către administrator în persoana DPEFL, şi de aceea pentru perioada indicată i s-au prezentat către plată cantitatea de energie termică, calculată din date neconfirmate în ordinea stabilită de legislaţie, a cantităţii de energie termică, utilizată lunar de casa în care locuieşte. Menţionează că la 17 noiembrie 2011, s-a adresat pârâtului cu cerere prealabilă, prin care a solicitat recunoaşterea de către acesta a faptului că chitanţele prezentate 1 pentru plata energiei termice a apartamentului său, pentru perioada anilor 2008-2011 sunt calculate din cantitatea energiei termice, neconfirmate în ordinea stabilită de Lege.

A cerut anularea chitanţelor menţionate ca fiind ilegale, şi prezentarea spre plată a altor chitanţe pentru perioada menţionată, calculate din cantitatea energiei termice, confirmate în ordinea stabilită de lege. Prin scrisoarea din 15 decembrie 2011 cu nr. C-01-11/590, recepţionată prin poştă la 16 decembrie 2011, pârâtul a respins cerinţele înaintate motivând prin faptul, că calculul se făcea reieşind din datele contorului pentru energia termică, şi în baza actelor semnate de către reprezentantul casei. Consideră, că argumentul pârâtului este neîntemeiat, deoarece în conformitate cu prevederile enunţate, cantitatea lunară de energie termică trebuie confirmată nu de către reprezentantul casei, fără cunoştinţe despre specificul unui asemenea calcul, dar de către gestionarul blocului locativ.

Susţine că cantitatea energiei termice utilizate trebuie stabilită şi calculată ]n corespundere cu prevederile legale. Afirmă că nici un reprezentant al blocului unde locuieşte nu este abilitat cu aşa drept stabilit de lege. La fel indică că actele din 28 ianuarie 2009, 31 octombrie 2009, 27 ianuarie 2010, 25 februarie 2010 şi 03 aprilie 2011, nu sunt semnate nici de aşa numiţii reprezentanţi ai blocului locativ, iar în actele din 26 noiembrie 2008, 24 februarie 2009, 26 martie 2010, 29 noiembrie 2010, 26 decembrie 2010, 27 ianuarie 2011 şi din 24 februarie 2011 sunt doar nişte semnături neclare fără a fi indicate în acestea numele persoanelor semnatare.

Relatează că în perioada anilor 2008-2011, pârâtul i-a prezentat spre plată chitanţe, în care cantitatea energiei termice consumată nu a fost confirmată de către gestionarul blocului locativ după cum prevede legea, ceea ce este o dovada de nerespectare a reglementărilor Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, astfel chitanţele date Afirmă că chitanţele prezentate lui spre plată pentru anul 2008-2011 sunt ilegale.

Solicită să fie recunoscută ilegală neadmiterea cererii sale din 17 noiembrie 2011 în termenele prevăzute de lege, să fie recunoscut că chitanţele prezentate spre plată pentru consumul energiei termice pentru perioada anilor 2008-2011 sunt calculate pentru o cantitate de energie termică neconfirmată în ordinea stabilită de lege de către gestionarul blocului locativ, să fie anulate aceste chitanţe ca ilegale, să fie obligat pârâtul de a respecta dreptul lui de consumator la prezentarea informaţiilor complete, corecte şi precise cu privire la serviciile prestate şi să fie respectate prevederile specifice privind protecţia intereselor economice ale consumatorilor cu prezentarea spre achitare altor chitanţe pentru perioada anilor 2008-2011, calculate din cantitatea de energie termică confirmată de către gestionarul blocului locativ.

La 05 decembrie 2012, Vladimir Cernenchii a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând recunoaşterea ca ilegală neadmiterea cererii sale din 17 noiembrie 2011, recunoaşterea faptului că chitanţele prezentate spre plată pentru consumul energiei termice pentru perioada anilor 2008-2011 sunt calculate pentru o cantitate de energie termică neconfirmată în ordinea stabilită de lege, anularea acestor chitanţe ca ilegale cu prezentarea lui spre achitare pentru perioada dată a altor chitanţe, datele căror să fie calculate din cantitatea energiei termice consumate şi confirmate în 2 modul stabilit de lege, obligarea pârâtului de a respecta dreptul lui de consumator la obţinerea informaţiilor complete, corecte şi precise cu privire la serviciile prestate şi de a respectata cerinţele specifice privind protecţia intereselor economice ale consumatorilor, cu prezentarea spre achitare altor chitanţe pentru perioada anilor 2008- 2011, calculate din cantitatea de energie termică confirmată de către gestionarul blocului locativ (f. d. 125). Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 26 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de Vladimir Cernenchii şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 06 august 2013, Vladimir Cernenchii a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând obligarea Curţii de Apel Bălţi de a-i asigura dreptul la un proces echitabil prin înmânarea deciziei din 18 iunie 2013, tradusă în limba rusă în vederea contestării acestui act în ordine de recurs, fapt pentru care solicită reîntoarcerea dosarului la Curtea de Apel Bălţi. Recunoaşterea faptului că refuzul instanţei de apel de a-i asigura traducerea actului deciziei din 18 iunie 2013 în limba rusă constituie în sine o îngrădire a principiului accesului liber la justiţie.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel considerând că instanţa a aplicat eronat normele de drept material. Afirmă că la 19 iunie 2013, s-a adresat instanţei de apel în cu o scrisoare în care a solicitat expedierea copiei deciziei integrale traduse în scris în limba rusă precum şi în limba de stat. Relatează că la 17 iulie 2013 a primit copia deciziei instanţei de apel integrale în limba de stat. Astfel, la 19 iunie 2013 s-a adresat către Curtea de Apel Bălţi cu o altă scrisoare prin care a solicitat repetat expedierea în adresa sa a copiei deciziei recurate traduse în formă scrisă în limba rusă. Susţine că la 24 iulie 2013 a primit răspunsul Curţii de Apel Bălţi din 23 iulie 2013 prin care a fost refuzat în asigurarea traducerii în formă scrisă în limba rusă atât a deciziei în cauza dată cât şi a deciziei din altă cauză civilă la care a participat.

Consideră că în aşa mod Preşedintele Curţii de Apel Bălţi a ignorat prevederile art.2. alin. (2) CPC, care garantează dreptul la interpret. Afirmă că el nu contestă statutul limbii de stat ci doar pretinde la realizarea dreptului său prevăzut de lege. Relatează că faptul participării interpretului la şedinţa de judecată din 18 iunie 2013, nu constituie realizarea dreptului constituţional la interpret, deoarece în această şedinţă a fost pronunţată doar partea dispozitivă, însă el cere traducerea integrală a deciziei. Indică că Curtea de Apel Bălţi a remis către el copia deciziei în limba de stat şi răspunsul la cererea din 19 iunie 2013, menționând că petiţionarul poate face cunoştinţă cu decizia solicitată prin intermediul traducătorului, în incinta instanţei de judecată.

Consideră că şi aceste concluzii ale instanţei sunt ilegale, deoarece la 08 iulie 2013 el a primit doar copia deciziei din 18 iunie 2013, pe patru pagini dar nu şi răspunsul la cererea din 19 iunie 2013. 3 Cu referire la Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2007, a indicat că în cazul când actul este întocmit în limba de stat, refuzul de a elibera o copie a traducerii autentificate se va considera ilegal. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 octombrie 2013 a fost ridicată de la examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului pricina şi remisă la Curtea de Apel Bălţi. La 14 decembrie 2013, Vladimir Cernenchii a mai depus un recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

Totodată a solicitat casarea încheierii primei instanţe din 07 decembrie 2012 şi deciziei instanţei de apel din 18 iunie 2013 în partea respingerii observaţiilor la procesul-verbal ce ţine de neincluderea în procesul-verbal a tuturor întrebărilor participanţilor la proces, precum şi a judecătorilor, casarea acestora în partea dată cu obligarea instanţei de a include pe viitor în procesul-verbal al şedinţei de judecată toate întrebările participanţilor la proces, precum şi a judecătorilor. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinând că prin aceasta se încalcă drepturile omului la un proces echitabil, dreptul la un tribunal şi dreptul la protecţia proprietăţii, deoarece de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material, şi anume nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată şi a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Afirmă că instanţele de judecată au aplicat Hotărârea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice nr. 434 din 09 aprilie 1998 care nu trebuia să fie aplicată şi nu au aplicat Hotărârea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă nr. 191 din 19 februarie 2002 care trebuia să fie aplicată, deoarece este una posterioară. Consideră în asemenea interpretare instanţele de judecată au acordat intimatului dreptul de a-l lipsi lunar de proprietatea lui (mijloace băneşti) în condiţii neprevăzute de lege şi anume de a ascunde faptul majorării cantităţii energiei termice prezentate lunar, şi respectiv faptul majorării plăţii pentru agentul termic.

Susţine că instanţa de apel contrar prevederilor art. 241 alin. (5) CPC, n-a dat o apreciere corespunzătoare probelor prezentate, pe când era obligată să-şi argumenteze concluziile cu privire la respingerea probelor. Indică că de altfel şi hotărârea primei instanţe a fost emisă cu încălcarea art. 241 CPC, fapt care a rămas fără atenţie din partea instanţei de apel. Menţionează că instanţele ierarhic inferioare au încălcat dreptul lui la un proces echitabil garantat de art. 20 al Constituţiei şi art. 6 al Convenţiei. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 4 Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vladimir Cernenchii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vladimir Cernenchii, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vladimir Cernenchii ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vladimir Cernenchii se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5