3ra-1440/13 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1440/13 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
prima instanță: N. Clevadî dosarul nr. 3ra-1440/13
instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi
Î N C H E I E R E
21 august 2013 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Tamara Chișca – Doneva, Ion Corolevschi
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Janu
Igor,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Janu Igor împotriva
Societății pe Acțiuni „Cet-Nord” cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 martie 2013, prin care a fost
respins apelul declarat de către Janu Igor și menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți
din 10 ianuarie 2013,
c o n s t a t ă
La 23 februarie 2012 Janu Igor a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Societății pe Acțiuni „Cet-Nord” cu privire la contestarea actului
administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 11 septembrie 2003
apartamentul 43 situat pe str. Alexandru cel Bun, 36, mun. Bălți, ce-i aparține cu
drept de proprietate, a fost debranșat integral de la sistemul centralizat de încălzire
termică, fiind întocmit în acest sens actul de deconectare semnat de ambele părți, iar
coloanele tranzitorii - izolate termic și plombate.
În perioada de după debranșarea apartamentului său de la sistemul centralizat
de încălzire termică și pînă în 2011 careva facturi de plată din partea SA „Cet-
Nord” nu au parvenit. Însă începînd cu luna noiembrie 2011, pîrîtul în mod
samovolnic, fără coordonare prealabilă, a început facturarea serviciilor de încălzire.
Menționează reclamantul că, s-a adresat cu mai multe cereri în adresa părții
pîrîte în vederea anulării facturilor de plată expediate în adresa sa și încetarea
expedierii acestora, însă pîrîtul i-a refuzat în satisfacerea cerințelor sale.
Susține reclamantul că prin refuzul pîrîtului în recunoașterea dreptului de a nu
se folosi de încălzirea termică centralizată prin metoda izolării coloanelor tranzitorii
din apartamentul său, îi sunt încălcate drepturile de proprietate, totodată fiind ilegal
obligat să achite pentru încăzirea termică de care nu se folosește.
Solicită reclamantul anularea facturilor de plată pentru furnizarea energiei
termice pentru lunile octombrie și noiembrie 2011, obligarea pîrîtului de a respecta
în continuare dreptul său de proprietate, prin încetarea încălzirii coloanelor
tranzitorii din apartamentul său.
Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 10 ianuarie 2013 acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 martie 2013 apelul declarat de către
Janu Igor a fost respins și menținută hotărîrea primei instanțe.
La 13 iunie 2013 Janu Igor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea
unei noi hotărîri cu privire la admiterea acțiunii.
Recurentul în motivarea recursului a indicat că la emiterea hotărîrilor
judecătorești, instanțele de judecată au apreciat arbitrar circumstanțele pricinii și au
aplicat eronat normele de drept material.
În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Materialele dosarului atestă că copia deciziei motivate a instanței de apel a
fost primită de către recurent la 15 aprilie 2013.
În astfel de circumstanțe, recursul este depus în termen.
La 11 iulie 2013 în adresa SA „Cet-Nord” a fost expediată copia recursului
declarat de către Janu Igor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la
recurs, însă persoana vizată nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a
depus referință în termenul stabilit, examinarea admisibilității recursului
examinîndu-se astfel în lipsa acesteia.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sînt în
drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se
consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
2
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau
în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
consideră că recursul declarat de către Janu Igor nu se încadrează în temeiurile
prevăzute de art. 432 al. (2), (3) și (4) CPC.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată recurentul-reclamant Janu Igor a
solicitat anularea facturilor de plată pentru furnizarea energiei termice emise pentru
lunile octombrie și noiembrie 2011 și obligarea SA “Cet-Nord” să înceteze
încălzirea apartamentului prin coloanele tranzitorii.
Conform art. 315 al. (4) și (6) Cod civil, dreptul de folosință include și
libertatea persoanei de a nu folosi bunul. Poate fi instituită prin lege obligația de
folosire dacă nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor publice. În acest caz,
proprietarul poate fi obligat fie să folosească el însuși bunul ori să-l dea în folosință
unor terți în schimbul unei contraprestații corespunzătoare. Proprietarul este obligat
să îngrijească și să întrețină bunul ce-i aparține dacă legea sau contractul nu prevede
altfel.
Recurentul locuiește într-un apartament situat la etajul 3 din bloc locativ cu 9
etaje. Intimatul în temeiul legii este obligat să furnizeze locatarilor blocului locative
agentul termic.
Ocolirea apartamentelor locatarilor care nu doresc să încheie contracte și să le
fie furnizată energie termică, este tehnic imposibilă din cauza coloanelor tranzitorii.
Potrivit regulilor normative în construcție СНиП 2.04.05-91, proiectarea și
construcția blocului locativ nu prevede modalitatea de izolare separată la nivel de
apartament a coloanelor tranzitorii. Izolarea coloanelor tranzitorii nu este prevăzută
nici de Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor
locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002.
3
Conform p. 8 1, introdus prin Hotărîrea Guvernului nr. 707 din 20 septembrie
2011 în anexa nr. 7 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a
serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea
apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de
încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002, în cazul deconectării integrale deja efectuate a apartamentului
(încăperii locuibile în cămine) de la sistemul centralizat de încălzire, cu instalarea
altei surse de încălzire pentru întreținerea temperaturii constante în încăpere la un
nivel de cel puțin +18°C, consumatorul va achita plata pentru încălzire în mărime
de: 10%, începînd cu 1 octombrie 2011; 15%, începînd cu 1 octombrie 2012; 20%,
începînd cu 1 octombrie 2013 din costul energiei termice calculate pentru un metru
pătrat al apartamentului (încăperii locuibile în cămine).
În lumina prevederilor normei juridice citate supra, racordate la
circumstanțele faptice ale pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră justă concluzia
instanțelor ierarhic inferioare privind respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Nu pot fi reținute argumentele recurentului referitor la ilegalitatea întocmirii
facturilor privind plata pentru încălzirea termică, în situația în care apartamentul său
a fost integral deconectat de la sistemul centralizat de încălzire termică, și în lipsa
unui contract încheiat între dînsul și furnizor, deoarece prin Hotărîrea nr. 707 din 20
septembrie 2011 Guvernul în mod expres a reglementat situațiile privind
consumatorii care aveau deja efectuată deconectarea integrală a apartamentului, iar
prevederile art. 25 al. (4) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.
1402 din 24 octombrie 2002 stipulează că, dacă după suspendarea contractului (sau
după debranșare) utilizatorul nu achită suma datorată, operatorul este în drept să
acționeze utilizatorul în judecată.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție accentuează că procedura admisibilității constă în
verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute
de art. 432 alin.(2), (3) și (4), fără a examina temeinicia acestora.
Alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept
procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, și
urmează a fi respinse.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că conform
jurisprudenței degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie
capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să
dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell contra
Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speță
sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanța de
apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.
4
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
către Janu Igor ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), art. 440
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Janu Igor se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Tamara Chișca - Doneva
Ion Corolevschi
5