2ra-953/17 — cu privire la încasarea datoriei

prima instanță: A. Cerbu nr. 2ra-953/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

ÎNCHEIERE

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ivan Grosu și Zinaida Grosu

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Cet - Nord” împotriva lui Ivan Grosu cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Ivan Grosu și menținută hotărârea primei instanțe

constată:

La 19 ianuarie 2016, SA „Cet - Nord” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ivan Grosu cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 27 aprilie 2006, apartamentul 8 situat în

mun. Bălți str. Ștefan cel Mare, 8/3 a fost deconectat integral de la sistema centrală

de încălzire, potrivit actului de decontare nr. 3-99 din 27 aprilie 2006.

Afirmă că, conform Hotărârii Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011 cu

privire la unele măsuri de eficientizare a funcționării sistemelor de alimentare

centralizată cu energie termică, în cazul decontării integrale de la sistema centrală

de încălzire consumatorul achită plata pentru pierderile normative de energie

termică.

Susține că în perioada 01 noiembrie 2012 – 01 aprilie 2015 pierderile

normative au constituit 4452,63 lei.

Explică că pentru sezonul 2012 – 2013 calculul a fost efectuat cu 15 %, iar

pentru sezoanele 2013 – 2015 cu 20 %.

Indică că la 22 decembrie 2015 a expediat în adresa pârâtului Ivan Grosu o

pretenție cu solicitarea achitării datoriei, la care nu a primit niciun răspuns.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 94, 238 – 241, 242,

243 CPC, art. 272 Cod civil, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală,

Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 cu privire la aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

1

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă și Hotărârea Guvernului nr. nr. 707 din 20 septembrie 2011 cu

privire la unele măsuri de eficientizare a funcționării sistemelor de alimentare

centralizată cu energie termică.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Ivan Grosu în folosul

SA „Cet - Nord” suma de 4452,63 lei cu titlu de datorie și cheltuielile de judecată în

sumă de 270 lei achitate la depunerea cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Bălți din 17 iunie 2016, a fost atrasă

în proces în calitate de copârât Zinaida Grosu.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 12 octombrie 2016, acțiunea a fost

admisă, a fost încasat în mod solidar de la Ivan Grosu și Zinaida Grosu suma datoriei

în mărime de 4452,63 lei și taxa de stat în valoare de 270 lei, în total 4722,63 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017, a fost respins apelul

declarat de Ivan Grosu și menținută hotărârea primei instanțe.

La 15 martie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Ivan Grosu și

Zinaida Grosu au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

primei instanțe considerându-le neîntemeiate.

Obiectează că instanța de judecată a interpretat în mod eronat legea.

Relatează că, invocând prevederile Hotărârii Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2012 cu modificările ulterioare, instanțele de judecată au interpretat în

mod greșit că Ivan Grosu trebuie să achite pentru pierderile normative a energiei

termice.

Având în vedere prevederile pct. 3 și 17 din Regulamentul cu privire la modul

de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la

reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, susține că nu are încheiat

niciun cotract cu SA „Cet – Nord”, prin urmare nu există nicio relație contractuală

între ei.

Remarcă că încăperile tehnice din blocul situat în mun. Bălți, str. Ștefan cel

Mare, 8/3 sunt proprietate comună în condominiu, administrată de ACC nr. 17.

Astfel, reieșind din prevederile Hotărârii Guvernului nr. 191, plata pentru

pierderile normative în încăperile tehnice din blocul situat în mun. Bălți str. Ștefan

cel Mare, 8/3, în lipsa contractului, SA „Cet – Nord” urma să pretindă datoria de la

ACC nr. 17.

Afirmă că de către instanța de judecată au fost interpretate în mod greșit

prevederile Legii privind privatizarea fondului locativ și a Legii condominiului în

fondul locativ, or, Ivan Grosu nici nu a contestat obligațiile sale la întreținerea

bunurilor proprietate comună în condominiu, toate plățile le execută în raport cu

ACC nr. 17, gestionarul fondului locativ. Prin urmare, instanța a interpretat în mod

eronat că Ivan Grosu are această obligație față de SA „Cet – Nord”.

2

În context, specificând prevederile art. 14 și 15 din Legea condominiului în

fondul locativ, indică că plata pentru pierderile normative de energie termică, în

încăperile termice etaje tehnice și subsoluri, care mențin în stare funcțională sistemul

ingineresc de alimentare cu apă și de canalizare în perioada rece, necesitatea

încălzirii locurilor de uz comun și imposibilitatea deconectării coloanelor de

încălzire tranzitorii, va fi percepută de gestionarul fondului locativ în cazul în care

nu există un contract direct între furnizor și fiecare locatar.

Subliniază că, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea serviciilor publice de

gospodării comunale, peroanele fizice care beneficiază de servicii publice de

gospodării comunale sunt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate,

conform facturilor primite în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator

și consumator.

Evidențiază că în cazul dat Ivan Grosu nu poate fi considerat consumator,

deoarece definiția dată de lege prevede că consumator este persoană fizică sau

juridică care beneficiază de servicii publice de gospodării comunale în baza unui

contract încheiat cu operatorul.

În opinia recurenților, hotărârile instanțelor ierarhic inferioare contrar

prevederilor art. 6 CEDO sunt nemotivate, probele au fost apreciate arbitrar, iar

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor omului.

La 20 aprilie 2017, prin intermediul oficiului poștal, SA „Cet – Nord” a depus

referință la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului depus de

Ivan Grosu și Zinaida Grosu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 10 februarie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 85).

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017, în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ivan Grosu și Zinaida Grosu

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ivan Grosu și Zinaida Grosu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Ivan Grosu și Zinaida Grosu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Ivan Grosu și Zinaida Grosu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

4