2ra-1386/16 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1386/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: A. Cucerescu dosarul nr. 2ra-1386/16
instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz
ÎNCHEIERE
15 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion Spatari
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Cet –
Nord” împotriva lui Ion Spătari cu privire la încasarea datoriei
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 01 martie 2016 prin care a fost
respins apelul declarat de Ion Spatari și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din
16 octombrie 2015 prin care a fost admisă acțiunea
constată:
La 19 ianuarie 2015, SA „Cet – Nord” a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Ion Spatari cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a invocat că la 22 septembrie 2004 apartamentul nr. 10
din str. Borodin, 24, mun. Bălți a fost deconectat integral de la sistema centrală de
încălzire.
Indică că în cazul deconectării integrale de la sistema centrală de încălzire,
consumatorul achită plata pentru pierderile normative de energie termică în
conformitate cu hotărârea Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011.
Menționează că în perioada 01 februarie 2012 – 01 aprilie 2014 pierderile
normative au constituit 1431, 41 lei. Calculul a fost efectuat în mărime de 5 % pentru
sezonul 2011 – 2012, 7, 5 % pentru sezonul 2012 – 2013 și 10 % pentru sezonul 2013
– 2014.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 94, 238 – 241, 242, 243 CPC,
272 Cod civil, Legii nr. 1402-XV din 24 octombrie 2010 și a hotărârii Guvernului
nr. 191 din 19 februarie 2002, hotărârii Guvernului nr. 707 din 20 septembrie 2011.
Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Ion Spatari datoria în
mărime de 1431, 41 lei și a taxei de stat în mărime de 270 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 16 octombrie 2015 acțiunea a fost admisă,
încasat de la Ion Spatari în beneficiul SA „Cet Nord” datoria pentru energia termică
în sumă de 1431, 41 lei și taxa de stat în mărime de 270 lei
1
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 01 martie 2016 a fost respins apelul
declarat de Ion Spatari și menținută hotărârea primei instanțe.
La 20 aprilie 2016, Ion Spatari a declarat recurs împotriva deciziei instanței de
apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
Indică că instanțele ierarhic inferioare au examinat cauza superficial și au
aplicat eronat legea.
Menționează că niciodată nu a încheiat cu SA „Cet – Nord” vre-un contract,
astfel nu este consumator de energie termică.
Astfel, relatează că instanța de apel eronat a făcut trimitere în decizia sa la
art. 514 Cod civil.
Mai indică că instanța de apel nu a luat în considerație faptul că la materialele
dosarului lipsesc careva calcule efectuate de către SA „Cet – Nord”, referitor la suma
indicată ca datorie.
Totodată, instanțele ierarhic inferioare la fel, au ignorat și faptul precum că în
facturile pe care le-a prezentat este indicată de fiecare dată diferită mărimea
apartamentului calculată în m2.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul la 20 aprilie 2016 împotriva deciziei instanței de apel din
01 martie 2016, în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Spatari, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
2
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de
Ion Spatari, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Ion Spatari ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursul declarat de Ion Spatari se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
3