2ra-108/16 — Încasarea datoriei

prima instanță: N. Ocerednîi dosarul nr. 2ra-108/16 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandr Popovici, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea pe acţiuni „CET-Nord” împotriva lui Serghei Popovici, Dmitri Popovici şi Alexandr Popovici cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 august 2015, c o n s t a t ă: La data de 24 februarie 2015, SA „CET-Nord” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Popovici, Dmitri Popovici şi Alexandr Popovici cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, la data de 05 septembrie 2002, apartamentul nr. 29 din str. Bulgară,82, mun. Bălţi, în care locuiesc pîrîţii, a fost deconectat integral de la sistema centrală de încălzire. Susţine că, în cazul deconectării integrale de la sistema centrală de încălzire, consumatorul achită plata pentru pierderile normative de energie termică în conformitate cu Hotărîrea Guvernului RM nr. 707 din 20 septembrie 2011. Afirmă că, în perioada 01 octombrie 2011-31 martie 2014, pierderile normative au constituit 2438,41 de lei, calculul fiind efectuat în mărime de 10% pentru sezonul de încălzire 2011-2012, în mărime de 15% pentru sezonul de încălzire 2012-2013 şi în mărime de 20% pentru sezonul de încălzire 2013-2014.

Relevă că, conform pct. 10 din Hotărîrea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, consumatorul este obligat să achite integral plata pentru sezonul precedent în termenul stabilit pînă la 01 august a anului curent. Invocă că, la 21 noiembrie 2014, s-a adresat către pîrîţi cu o pretenţie, prin care a solicitat achitarea datoriei create, însă aceasta a fost lăsată fără atenţie de către ultimii. Solicită încasarea de la pîrîţi a datoriei în sumă de 2438,41 lei şi a taxei de stat în sumă de 270 lei. Ulterior, SA „CET-Nord” a depus cerere de modificare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la pîrîţi a datoriei în sumă de 1219,20 lei şi a taxei de stat în sumă de 270 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 18 martie 2015 s-a admis acţiunea şi s-au încasat în mod solidar de la Serghei Popovici, Dmitri Popovici şi Alexandr Popovici în beneficiul SA „CET-Nord” datoria în sumă de 1219,20 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 270 lei.

Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin aplicarea prevederilor Hotărîrii Guvernului RM nr. 707 din 20 septembrie 2011 cu privire la unele măsuri de eficientizare a funcţionării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică. Prin decizia Curții de Apel Bălţi din 11 august 2015 s-a respins apelul declarat de Alexandr Popovici şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 09 noiembrie 2015, Alexandr Popovici a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. În motivarea recursului a invocat că, instanţele judecătoreşti au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Materialele pricinii denotă cu certitudine faptul că, instanţa de apel a emis decizia contestată la data de 11 august 2015 (f. d. 63), care a fost recepţionată de recurent la data de 28 august 2015 (f. d. 70), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 09 noiembrie 2015 (f. d. 83). Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, recursul a fost depus de recurentul Alexandr Popovici cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 din Codul de procedură civilă.

Relevantă în acest aspect este hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008), în conţinutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deşi, în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că, revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil. În această ordine de idei, completul apreciază cu certitudine că, contestarea actului judecătoresc cu depăşirea intervalului de timp menţionat, demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului faţă de drepturile procedurale conferite de legislaţia naţională. Pe cale de consecinţă, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Urmare celor menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexandr Popovici ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 440, art. 432-434 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Alexandr Popovici se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari