2r-48/14 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: M. Ţurcan dosarul nr. 2r-48/14 instanţa de apel: E. Secrieru I. Guzun, A. Parpalac DECIZIE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de Mereuţă Titu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mereuţă Titu împotriva Primăriei satului Opaci raionul Căuşeni cu privire la încasarea restanţei la salariu şi repararea prejudiciului, împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 07 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La data de 28 septembrie 2012 Mereuţă Titu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Opaci raionul Căuşeni cu privire la încasarea restanţei la salariu şi repararea prejudiciului, prin care a solicitat încasarea salariului neachitat pentru zilele lucrate în perioada rechemării la serviciu în anul 2008 cu indexarea în conformitate cu indicii preţurilor de consum din perioada august 2008 - noiembrie 2012 de 123,5%; încasarea salariului neachitat pentru zilele lucrate în perioada rechemării la serviciu în anul 2010 cu indexarea în conformitate cu indicii preţurilor de consum din perioada august 2010 - noiembrie 2012 de 115,8%; repararea prejudiciului moral pentru supunerea la munca forţată.

Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 11 martie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi fiind depusă tardiv. La data de 28 iunie 2013 Mereuţă Titu a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 07 noiembrie 2013 s-a respins cererea de repunere în termen a apelului declarat de Mereuţă Titu, s-a restituit cererea de apel depusă de Mereuţă Titu ca fiind depusă tardiv. La data de 19 noiembrie 2013 Mereuţă Titu a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, 1 repunerea în termen pentru declararea apelului cu restituirea pricinii spre rejudecare la instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat, că nu a avut posibilitatea de a declara apelul în termen, deoarece nu i s-a eliberat hotărârea motivată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art.427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Instanţa de recurs consideră, că Curtea de Apel Chişinău corect a restituit apelul declarat de Mereuţă Titu, deoarece cu certitudine s-a stabilit că, apelul a fost declarat peste termenul stabilit de art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, iar temei pentru repunerea în termen nu s-a constatat. În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Conform materialelor dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Căuşeni a fost pronunţat la 11 martie 2013 în prezenţa recurentului, fapt confirmat prin procesul – verbal al şedinţei de judecată din 11 martie 2013 şi recipisa de primirea copiei dispozitivului din aceiaşi dată (f.d.67,72). Astfel, termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Căuşeni din 11 martie 2013 pentru recurentul Mereuţă Titu a început să curgă la data de 11 martie 2013 şi s-a scurs peste 30 de zile, la data de 10 aprilie 2013, pe când recurentul a depus cererea de apel la data de 28 iunie 2013, cu depăşirea vădită a termenului legal de atac (f.d.78). Argumentele recurentului, că nu a avut posibilitatea de a declara apelul în termen, deoarece nu i s-a eliberat hotărârea motivată nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal.

Or, termenul declarării apelului se calculează nu de la momentul comunicării dispozitivului hotărârii, nu de la data depunerii cererii de întocmire a hotărârii integrale şi nici nu de la data comunicării hotărârii motivate, dar de la data pronunţării dispozitivului hotărârii. Instanţa de recurs consideră că, instanţa de apel corect a invocat acest motiv ca unul neîntemeiat şi care nu a lipsit recurentul de posibilitatea de a depune apelul în termenul legal de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii.

Mai mult ca atât, potrivit materialelor dosarului, recurentul a depus la data de 30 aprilie 2013 cererea privind eliberarea hotărârii motivate, acţiunea procedurală fiind la fel efectuată cu încălcarea termenului legal, or în conformitate cu art. 236 alin. (5) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de judecată va întocmi hotărîrea integrală dacă participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, solicită în mod expres acest lucru. Termenul de 30 de zile este un termen de decădere. Pe lângă aceasta, neprimirea hotărârii motivate nu o privează pe parte în proces să-şi exercite dreptul la contestarea hotărârii primii instanţe prin depunerea unei cereri de apel prealabile, or potrivit prevederilor art. 365 alin. (11) Cod 2 procedură civilă, elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) şi h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale.

Articolul 56 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. Potrivit prevederilor art. 361 alin. (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. În conformitate cu art. 116 alin. (1) şi alin.(2) Cod de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). La caz, motivele invocate de recurentul Mereuţă Titu nu constituie temei legal pentru repunerea în termen pentru declararea apelului.

Aici, Colegiul consideră relevantă jurisprudenţa CtEDO la examinarea cauzelor, în care Înalta Curte a reiterat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru repunerea pârâtului în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil, prin urmare are loc violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (Ceachir c. Moldova, nr. 11712 din 15 ianuarie 2008, § 47; Popov c. Moldova (nr.2), nr. 19960/04 din 06 decembrie 2005, § 53; Melnic c. Moldova, nr. 6923/03 din 14 noiembrie 2006, § 41-43) Astfel, instanţa de apel corect a aplicat dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă în vederea restituirii apelului declarat, considerându-l declarat în afara termenului legal, or o eventuală repunere neîntemeiată în termen pentru depunerea cererii de apel ar duce la încălcarea procesului echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, precum a constatat CtEDO încălcarea dreptului la proces echitabil şi a securităţii raporturilor juridice de către instanţele judecătoreşti naţionale în cauza Ghirea v. Republica Moldova, nr. 15778/05, 26.06.2012.

Dreptul la o instanţă, garantat de art. 6 § 1 din Convenţie presupune respectarea principiului preeminenţei dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Urmare celor menţionate, nu sunt temeiuri pentru a casa încheierea Curţii de Apel Bender.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Bender din 07 noiembrie 2013. 3 În conformitate cu art.427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Mereuţă Titu. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bender din 07 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mereuţă Titu împotriva Primăriei satului Opaci raionul Căuşeni cu privire la încasarea restanţei la salariu şi repararea prejudiciului.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4