2rac-47/14 — Cu privire la constatarea faptului expirării termenului contractului de arendă, ridicarea sechestrului şi înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil

Dosarul nr.2rac-47/14 prima instanţă: A. Danilov instanţa de apel: L. Popova, A. Doga, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Neoterm” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Neoterm” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Miavit Exim” şi Primăria mun. Chişinău cu privire la constatarea faptului expirării termenului contractului de arendă, ridicarea sechestrului şi înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de societatea cu răspundere limitată „Neoterm”, Primăria mun.

Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău, c o n s t a t ă La 07 noiembrie 2012, societatea cu răspundere limitată „Neoterm” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Miavit Exim” şi Primăria mun. Chişinău cu privire la constatarea faptului expirării termenului contractului de arendă, ridicarea sechestrului şi înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil. În motivarea acţiunii înaintate, societatea cu răspundere limitată „Neoterm” a indicat că, la 14 martie 2012 Primăria mun. Chişinău le-a fost eliberată autorizaţia de construire nr. 109 şi planul de amenajare a teritoriului, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construcţie şi replanificare private în vederea amplasării oficiilor şi spaţiilor comerciale planimetrice existente.

Totodată în baza actelor menţionate i s-a autorizat construirea căii de acces din str. O. Ghibu spre blocul lit. c) din str. Alba Iulia,75 şi amenajarea terenului conform proiectului. 1 La 10 mai 2012 a fost expediată somaţia societăţii cu răspundere limitată „Miavit Exim” cu privire la eliberarea lotului din str. Alba-Iulia, 75 pentru demararea lucrărilor. Ca urmare a somaţiei, societatea cu răspundere limitată „Miavit Exim”, a acţionat Primăria şi Consiliul mun.

Chişinău, intervenient accesoriu societatea cu răspundere limitată „Neoterm” în instanţa de judecată prin care a solicitat anularea actului administrativ enunţat şi obligarea administraţiei publice locale de a elibera societăţii cu răspundere limitată „Neoterm” o nouă autorizaţie de construire prin care să se asigure respectarea hotarelor lotului nr. 2 cu numărul cadastral 0100510191 din str. Alba Iulia,75, m. Chişinău şi a interdicţiilor stabilite prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 mai 2007. În motivarea acţiunii societatea cu răspundere limitată „Miavit Exim” a invocat, că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2007 a fost recunoscut drept ilegal refuzul Primăriei Chişinău din 13 noiembrie 2006 de a le transmite în arendă lotul de teren din mun.

Chişinău, str. Alba iulia,75, şi a fost obligat Consiliul mun. Chişinău să-i atribuie lotul de teren respectiv pe un termen de 5 ani pentru exploatarea parcării auto. Totodată se mai invocă că planul de amenajare a teritoriului eliberat societăţii se suprapune cu lotul de teren deţinut de societatea cu răspundere limitată „Miavit Exim” în temeiul hotărîrii judecătoreşti din 02 martie 2007, iar Primăria mun. Chişinău nici pînă la moment nu a încheiat contract de arendă cu pîrîtul. Consideră reclamantul că societatea cu răspundere limitată „Miavit Exim” a beneficiat de drepturile de arendă asupra terenului litigios chiar şi în lipsa unui contract, fapt ce presupune că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 20107 a fost deja executată, iar măsurile de asigurare aplicate în anul 2007 şi-au pierdut valoarea.

De facto pîrîtul a beneficiat de dreptul de arendă pe un termen mai mare de 5 ani, prevăzut de hotărîrea judecătorească, fapt ce presupune că ultima nu mai are nici-un temei de a pretinde, că beneficiază de care-va drepturi asupra terenului litigios. Administraţia publică locală nu întreprinde nicio acţiune pentru a reintra în drepturi depline asupra lotului de teren litigios. În astfel de circumstanţe se susţine că este în imposibilitate de a beneficia de efectele autorizaţiei de construire din 14 martie 2012. Cere, societatea cu răspundere limitată „Neoterm” constarea faptul relaţiilor de arendă dintre societatea cu răspundere limitată „Miavit Exim” şi Primăria mun.

Chişinău pentru perioada 02 martie 2007 - 02 martie 2012, conform hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2007; constatarea faptului că termenul de arendă conform hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 02 martie 2007 a expirat la 02 martie 2012; a dispune anularea măsurilor de asigurare aplicate în temeiul încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2007 şi a ridica sechestrul aplicat; a obliga societatea cu răspundere limitată „Miavit Exim” să elibereze lotul de teren arendat şi să nu-i creeze obstacole la executarea lucrărilor de construcţie cu replanificarea încăperilor private în vederea amplasării oficiilor şi spaţiilor comerciale planimetrice existente în baza autorizaţie de construire nr. 109 din 14 martie 2012. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 29 mai 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de societatea cu răspundere limitată „Neoterm”, Primăria mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău cu menţinerea hotărîrii primei instanţe fără modificări. La 21 noiembrie 2013, societatea cu răspundere limitată „Neoterm” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen. Până la examinarea pricinii, intimaţii nu au depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, societatea cu răspundere limitată „Neoterm” , în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

3 În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Neoterm” , ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Neoterm” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 4