2ra-257/14 — Restabilirea în funcţie şi încasarea prejudiciului

prima instanţă: S.Namaşco dosarul nr. 2ra-257/14 instanţa de apel: D.Monale, E.Fistican, N.Traciuc ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Andjela către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial cu privire la restabilirea în funcţie şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 14 iunie 2013 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 03 iulie 2013, c o n s t a t ă La 28 martie 2013, reclamanta Pavel Andjela s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial solicitînd anularea ordinului nr.2-c din 02.01.2013 şi a acordului adiţional din 27.11.2012 la contractul individual de muncă, restabilirea în funcţia anterior deţinută şi anume specialist principal coregraf (coreolog), coordonator al formaţiilor de dans modern şi sportiv din republică, şi încasarea despăgubirii în mărime de un salariu mediu lunar pentru absenţa forţată de la muncă şi a prejudiciului moral de 50 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la data de 14.11.2005, a fost invitată şi angajată la Centrul Naţional de Creaţie Populară în funcţia de specialist principal, coregraf, coordonator al formaţiilor de dans modern şi sportiv din republică, fapt coordonat cu Ministerul Culturii. Iar la 07.06.2007 a fost angajată şi în calitate de specialist principal al formaţiilor de dans popular, coordonînd trei genuri, în care a implimentat o multitudine de inovaţii în genul artei coregrafice autohtone şi universale. Indică reclamanta că, începînd cu data de 05.04.2011 şi pînă în prezent, a fost eliberată ilegal din funcţie de trei ori de către noua directoare Dicusarî Diana. Ordinele de eliberare din funcţie au fost contestate în instanţa de judecată de către reclamantă, şi prin hotărîrile judecătoreşti a fost restabilită în funcţie, şi anume: hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 11octombrie 2011, decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2012, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 iunie 2012, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 02 iulie 2012 şi prin ordinele nr.77-c din 12.10.2011 şi nr.34-c din 02.07.2012 a fost restabilită în funcţie. Invocă că, directorul Centrului se opunea de a executa hotărîrile judecătoreşti de restabilire în funcţie. Consideră că, prin ordinul nr.2-c din 02.01.2013 a fost eliberată din funcţie fără nici un temei legal. Invocă reclamanta că, a fost eliberată ilegal din funcţia de specialist principal coregraf, coordonator al formaţiilor de dans modern şi sportiv din republică, şi solicită admiterea cererii integral.

Mai invocă reclamanta că, pîrîtul nu a indicat motivaţia şi temeinicia modificării contractului individual de muncă şi elaborarea acordului adiţional, aplicînd din 27.11.2011 presiuni şi şantaj, ceea ce este vădit şi se denotă însăşi din conţinutul lui, şi anume „că doar numai o dată cu încheierea prezentului Acord, Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial va achita reclamantei Andjela Pavel prejudiciul moral şi salariul". La fel menţionează că, prin Acord s-a indicat modificarea termenului contractului, dar nicidecum o preavizare privind concedierea ulterioară a reclamantei din funcţie. Reclamanta nu a fost preavizată cu 2 luni înainte de eliberare conform Codului Muncii.

În privinţa cerinţei încasării prejudiciului moral reclamanta menţionează că, prin concedierea repetată şi privarea ilegală de posibilitatea de a munci, Direcţia Centrului i-a creat un stres profund şi o imagine nefastă cu atît mai mult că activitatea profesională a reclamantei include peste 34 ani de activitate atît în ţară cît şi peste 30 ţări, fiind apreciată cu diplome de merite la nivel internaţional. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 iunie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus anularea ordinului nr. 2-c din 02.01.2012 şi acordul adiţional din 27.11.2012 la contractul individual de muncă nr. 12 din 14.11.2005.

S-a restabilit Andjela Pavel în funcţia anterior deţinută de specialist principal coregraf (coreolog), coordonator al formaţiilor de dans modern şi sportiv, încasarea de la Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial în folosul Andjelei Pavel despăgubirea în mărime de un salariu mediu lunar pentru absenţa forţată de la muncă şi prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei. S-a încasat de la Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial în beneficiul bugetului de stat taxa de stat în sumă de 150 lei. În rest cerinţele au fost respinse. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 03 iulie 2013, s-a dispus încasarea de la Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial în folosul Andjelei Pavel salariul pentru absenţa forţată de la muncă pentru perioada 02.01.2013-14.06.2013 în mărime de 13 214 lei.

La 14 iunie 2013 Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial a depus apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe, şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2013 s-a respins apelul declarat de către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, cu menţinerea fără modificări a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 iunie 2013 şi a hotărîrii suplimentară a Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 03 iulie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de admitere parţială a acţiunii. Instanţa de apel a reţinut că, potrivit ordinului nr. 2-c din 02.01.2013 (f.d. 65) intimata a fost eliberată din funcţie în legătură cu expirarea contractului individual de muncă, în temeiul art. 82 lit. f) din Codul Muncii.

Instanţa de apel a considerat că, instanţa de fond în mod justificat, a conchis că, Acordul adiţional din 27.11.2012 la contractul individual de munca nr. 12 din 14.11.2005 şi Ordinul nr. 2-c emis la 02.11.2013 sunt ilegale şi urmează a fi anulate. Potrivit art. 82 lit. f) Codul muncii, contractul individual de muncă încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor în caz de expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată - de la data prevăzută în contract, cu excepţia cazului cînd raporturile de muncă continuă de fapt şi nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lor, precum şi a cazului prevăzut la art. 83 alin. (3) Cod muncii. În conformitate cu art. 83 alin. (1) Codul muncii, în caz de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului său, salariatul trebuie să fie înştiinţat în scris de către angajator despre acest fapt cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte.

Instanţa de apel a constatat că, intimata Pavel Andjela nu a fost preavizată de către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, cu cel puţin 10 zile înainte de eliberarea din funcţie potrivit ordinului nr. 2-c din 02.01.2013. Astfel, instanţa de apel a invocat că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia de a dispune anularea ordinului nr. 2-c din 02.01.2013.

Argumentele apelantului, precum că Acordul adiţional în care era prevăzută data eliberării din funcţie a intimatei, a fost încheiat cu 33 zile înainte de eliberarea din funcţie şi că apelanta a fost cunoscută despre eliberarea sa cu mai mult de 10 zile înainte nu pot fi reţinute de către instanţa de apel, deoarece potrivit articolului sus menţionat şi pct. 31 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 12 din 03.10.2005 cu privire la practica judiciară a examinării litigiilor care apar în încheierii şi încetării contractului individual de munca, în cazul încetării contractului individual de muncă, în legătură cu expirarea termenului (art. 83 Codul muncii), angajatorul trebuie să înştiinţeze salariatul despre acest fapt cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de expirarea termenului, făcîndu-se abstracţie de faptul că salariatul ştia despre existenţa termenului de la semnarea contractului individual de muncă, în cazul prezentei speţe de la semnarea Acordului adiţional din 27.11.2012.

Instanţa de apel a reţinut drept declarative argumentele apelantului Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, precum că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6§1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, dat fiind faptul că nu a prezentat probe pertinente şi concludente în acest sens. Potrivit art. 90 alin. (1) Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Alin. (2) lit. c) al aceluiaşi articol, prevede suspendarea de către angajator a prejudiciului moral cauzat salariatului. Iar potrivit alin. (3) al art. 90 Codul muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinîndu-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului.

În conformitate art. 1423 Cod civil alin. (1), mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. (2) Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Astfel, reieşind din normele enunţate, instanţa de fond analizînd şi apreciind probele cauzei date, în mod justificat a ajuns la concluzia de a încasa de la Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial în folosul Andjelei Pavel prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei.

La 05 noiembrie 2013 Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

La 24 decembrie 2013 Pavel Andjela a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru