2ra-2560/15 — Cu privire la anularea ordinelor și restabilirea în funcție

dosarul nr. 2ra-2560/15 prima instanţă - L. Brînză instanţa de apel - Iu. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc ÎNCHEIERE 21 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Andjelei Pavel împotriva Centrului Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial cu privire la anularea ordinelor şi a procesului-verbal, restabilire în funcţie şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 iunie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial și menținută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 28 ianuarie 2015, constată La 19 februarie 2014, Andjela Pavel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial cu privire la anularea ordinelor şi a procesului-verbal, restabilire la lucru şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru.

La 20 noiembrie 2014, Andjela Pavel a depus cerere de concretizare a cerinţelor. În motivarea cererii de concretizare, Andjela Pavel a menţionat că prin ordinul directorului general al Centrului Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial nr. 99-C din 19 noiembrie 2013, avînd la bază scrisoarea Ministerului Culturii din 17 septembrie 2013, ordinul nr. 84 din 19 septembrie 2013 cu privire la reducerea statelor de personal, ordinul de preavizare nr.85 din 19 septembrie 2013 şi procesul - verbal nr.1 din 19 septembrie 2013, care confirmă refuzul său de a face cunoştinţă sub semnătură cu ordinul de reducere a funcţiei şi ordinul de preavizare, a fost eliberată din funcţia de specialist principal coregraf, dans sportiv şi modem, cu desfacerea contractului individual de muncă, începând cu 19 noiembrie 2013, în baza art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Susţine că ordinul pîrîtului nr. 99-C din 19 noiembrie 2013 i-a fost adus la cunoştinţă la data de 25 noiembrie 2013. 1 De asemenea, a menţionat că ordinul de concediere nr. 99-C din 19 noiembrie 2013 l-a contestat la 19 februarie 2013, iar ordinul nr. 84 din 19 septembrie 2013 cu privire la reducerea statelor de personal, ordinul de preavizare nr. 85 din 19 septembrie 2013 şi procesul-verbal nr. 1 din 19 septembrie 2013 nu sunt acte juridice de dispoziţie, acestea derivă din ordinul nr. 99-C din 19 noiembrie 2013 şi se contestă în instanţa de judecată odată cu actul juridic cu efect de dispoziţie. Consideră ordinul contestat ilegale din următoarele considerente. Afirmă că începând cu data de 05 aprilie 2011 şi până în prezent, ea a fost concediată ilegal din funcţie de multiple ori şi, anume, în legătură cu reducerea funcţiei.

Ordinele de concediere din funcţie au fost contestate în instanţa de judecată şi prin hotărâri judecătoreşti a fost restabilită în funcţie şi, anume, prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 11 octombrie 2011, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 iunie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 14 iunie 2013, menţinută prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014. La fel, a relatat că prin ordinul nr. 49-c din 19 iunie 2013 cu privire la executarea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 14 iunie 2013, ea a fost restabilită în funcţia deţinută anterior, specialist principal coregraf, dans sportiv şi modem în cadrul Centrului Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial.

Prin ordinul nr. 99-C din 19 noiembrie 2013, după trei luni de la restabilire, nefiind intrată în vigoare hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 14 iunie 2013, ea a fost concediată în mod repetat, în legătură cu reducerea funcţiei. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 22 ianuarie 2014 a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 14 iunie 2013. Susţine că la caz, desfacerea contractului individual de muncă nu a fost făcută cu acordul preliminar în scris al organului sindical din unitate conform art.87 alin. (1) din Codul muncii, dar conform art. 87 alin. (4) din Codul muncii. Or, în cazul concedierii salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art.86 alin.(l) lit.c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate.

În celelalte cazuri, concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului sindical din unitate. Astfel, consideră că ea a fost concediată fără acordul preliminar scris al organului sindical din unitate, din care considerente ordinul de concediere urmează a fi considerat ilegal. De asemenea, consideră că la caz, de către angajator n-a fost respectată norma legii prevăzută la art. 88 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care prevede obligaţia angajatorului de a emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal.

Însă, conţinutul ordinului nr. 85 din 19 septembrie 2013 privind preavizarea despre eliberare cu privire la reducerea în statele de personal a funcţiei de specialist principal coregraf (dans sportiv şi modern), avînd la bază ordinul nr. 84 din 19 septembrie 2013 cu privire la reducerea statelor de personal, scrisoarea Ministerului Culturii din 17 septembrie 2013, nu sunt motivate şi nu conţin norme 2 juridice în baza cărora a fost concediată, ori conform ordinului nr.99-c din 19 noiembrie 2013, a fost concediată în baza art.186 alineatul (1) lit. c) Codul muncii - reducerea funcţiei.

De asemenea, consideră că la emiterea ordinului nr. 85 din 19 septembrie 2013, au fost încălcate prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, care prevede că odată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, angajatorul va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective, ori la caz nu i s-a propus un alt loc de muncă. Angajatorul n-a motivat necesitatea reducerii funcţiei ocupate, i-ar ordinele nr.84 şi nr. 85 din 19 septembrie 2013, respectiv răspunsul a Ministerului Culturii din 17 septembrie 2013, prin care a solicitat iniţierea lichidării funcţiei deţinute de şi modalitatea de concediere din funcţia deţinută, contravin normelor legale.

Consideră că fiind angajată în domeniul dat o perioadă de aproximativ 34 ani şi prin concedierea sa în mod ilegal, arbitrar încă din anul 2011, o perioadă îndelungată a fost persecutată, umilită, creîndu-i timp îndelungat un disconfort, i-a fost afectată reputaţia profesională, cauzîndu-i suferinţe psihice şi morale.

Andjela Pavel solicită anularea ordinului Centrului Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial nr.99-C din 19 noiembrie 2013, cu privire la concediere, anularea ordinului nr. 84 din 19 septembrie 2013 cu privire la reducerea statelor de personal, anularea ordinului nr.85 din 19 septembrie 2013 privind preavizarea, anularea procesului-verbal nr.1 din 19 septembrie 2013, restabilirea în funcţia anterior deţinută - specialist principal coregraf, dans sportiv şi modem al Centrului Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, încasarea salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, încasarea unei compensaţii suplimentar în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare, încasarea cheltuielilor de judecată, pentru asistenţa juridică, în mărime de 3000 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 80000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 28 ianuarie 2015 acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulat ordinul Centrului Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial nr. 99-C din 19 noiembrie 2013 cu privire la concedierea Andjelei Pavel şi a fost restabilită Andjela Pavel în funcţia de specialist principal coreograf, dans sportiv şi modern în cadrul Centrului Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, începînd cu 28 ianuarie 2015. A fost încasat de la Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial în beneficiul Andjelei Pavel salariul pentru lipsa forţată de la lucru pentru perioada 19 noiembrie 2013 – 28 ianuarie 2015 în sumă de 28034,42 lei şi suma de 3000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de către Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial și menținută hotărârea primei instanţe. La 18 august 2015, Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca neîntemeiată. 3 Recurentul Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece instanţa de apel, la emiterea deciziei, a fost părtinitoare, poziţionîndu-se pe post de avocat al intimatei, depăşindu-şi competenţele oferite prin lege.

Menţionează că instanţa de apel a constatat că intimata a fost concediată ilegal, deoarece a fost preavizată la 25 septembrie 2013 despre concediere, iar la 19 noiembrie 2013, a fost concediată, peste termenul de 2 luni, însă nu există nici un document la materialele dosarului, care să ateste acest fapt. Or, prin procesul- verbal din 19 septembrie 2013, care, de fapt, a fost întocmit în prezenţa intimatei, se constată faptul că anume la data de 19 septembrie 2013, intimatei i-a fost adus la cunoştinţă ordinul nr. 84 din 19 septembrie 2013 cu privire la reducerea statelor de personal şi ordinul nr. 85 din 19 septembrie 2013 cu privire la preavizare, însă ultima, fiind de rea credinţă, a refuzat să confirme prin semnătură faptul că i-a fost adus la cunoştinţă actele contestate.

Susţine că instanţa a neglijat toate argumentele apelantului expuse în şedinţa de judecată şi fără a constata careva posturi de muncă vacante, a dispus restabilirea intimatei într-o funcţie inexistentă, atribuindu-şi rolul de angajator. Afirmă că la concedierea intimatei au fost respectate întru totul prevederile legale, aplicabile speţei în cauză. Astfel, în ordinul de concediere au fost indicate explicit toate motivele de fapt şi de drept, care stau la baza concedierii.

Ordinul de concediere a avut la bază următoarele acte: ordinul nr. 84 din 19 septembrie 2013 cu privire la reducerea statelor de personal, ordinul nr. 85 din 19 septembrie 2013 cu privire la preavizare, procesul-verbal din 19 septembrie 2013, care confirmă refuzul salariatei Andjela Pavel de a face cunoştinţă sub semnătură cu ordinul de reducere a funcţiei şi ordinul de preavizare şi demersul Centrului Naţional de Promovare şi Conservare a patrimoniului Cultural Imaterial înaintat organizaţiei sindicale primare a CNPCPCI. Invocă că instituţia nu dispunea de locuri de muncă vacante apropiate calificării ce o deţine intimata şi, astfel, a fost în imposibilitate de a-i propune un alt loc de muncă similar.

Mai invocă că instanţa de judecată a admis acţiunea intimatei, motivînd că recurentul nu a prezentat probe, ce ar confirma recepţionarea cererii, în care se solicită acordul organului sindical, însă acest argument niciodată nu a fost supus discuţiilor şi absolut nu a fost invocat de către intimată. Astfel, instanţa de judecată a încălcat grosolan prevederile art. 123 alin. (6) CPC.

Mai mult ca atît, recurentul a anexat la materialele dosarului demersul nr. 139 din 04 noiembrie 2013, adresat preşedintelui comitetului sindical, care a fost recepţionat de preşedintele comitetului sindical, fapt confirmat prin semnătura acestuia cu inscripţia „Am primit”, însă în legătură cu faptul că din partea organului sindical nu a parvenit nici un răspuns în termen de 10 zile, acordul acestuia la concedierea intimatei a fost prezumat, aceasta fiind concediată la 19 noiembrie 2013. Menţionează că concomitent cu preavizarea salariatei, au fost respectate şi prevederile art. 88 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. Susţine că prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti instanţa încuviinţează 4 legalitatea ordinului de reducere nr. 84 din 19 septembrie 2013, dar în motivarea acestei hotărâri indică că acesta nu este motivat juridic.

Astfel, recurentul este în situaţia în care este obligat de către instanţa de judecată să o asigure pe intimată cu o funcţie, care conform hotărârii judecătoreşti a fost legal redusă. Afirmă că instanţa de judecată a indicat că funcţia de specialist principal coregraf se regăseşte în statele de personal de pînă la reducere, cît şi după reducere, însă atît în referinţa depusă, cît şi la faza susţinerilor verbale, a prezentat şi explicat statele de personal pentru anul 2011, fişele de post ale funcţiilor de coregraf, coreolog, din care rezultă că pînă la reducerea funcţiei intimatei, în statele de personal existau funcţiile, specialist principal coregraf (dans popular), specialist principal coreolog (descifrarea dansului popular) şi specialist principal coregraf (dans sportiv şi modern), iar în statele de personal din anul 2013, aprobate pînă la concedierea intimatei, deja nu mai include funcţia intimatei de specialist principal coregraf (dans sportiv şi modern).

Invocă că instanţa absolut nu a intrat în esenţa acestor abordări şi s-a rezumat doar la o observaţie că o denumire asemănătoare se regăseşte în ambele state de personal. Consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au interpretat în mod eronat legea, apreciind probele în mod arbitrar, fapt ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 18 iunie 2015, astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 august 2015, în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 5 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 6