2ra-365/14 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: N. Clevadî dosarul nr. 2ra-365/14 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Andrei Harghel, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Aurelia Pavlova (Buciuceanu), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Aureliei Pavlova (Buciuceanu) împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Aurelia Pavlova (Buciuceanu) şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 01 august 2012, Aurelia Pavlova (Buciuceanu) a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la constatarea faptului represiunii politice şi a faptului de exil, constatarea apartenenţei certificatelor de reabilitare şi de exil şi repararea prejudiciului moral cauzat în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 11 august 1951, Consfătuirea specială pe lîngă Ministerul Sănătăţii al RSSM „MGB” a hotărât să deporteze din Moldova pe familia Buciuceanu în componenţa: Gheorghe Buciuceanu, anul naşterii 1906, capul familiei, Maria Buciuceanu, anul naşterii 1906, soţia şi Fiodor Buciuceanu, anul naşterii 1930, fecior, în colonia specială din regiunea Tomsk, Federaţia Rusă. Menţionează că a fost propus ca întreaga familie să fie deportată, cu confiscarea averii, însă Consfătuirea specială pe lîngă Ministerul Sănătăţii al RSSM „MGB” a hotărât să deporteze din Moldova numai pe părinţi şi pe feciorul acestora, iar fiica nu a fost supusă deportării.

Susţine că necătând la acest fapt, întreaga familie, inclusiv ea au fost deportaţi fără anchetă şi judecată, aflându-se în colonie specială pînă în anul 1958. Consideră că prin acţiunile ilegale ale colaboratorilor MGB, MAI, procuraturii, Consfătuirii speciale, i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice prin privarea ilegală de libertate pentru conştiinţe religioase pe un termen de 15 ani, fără judecată, fiind minoră, lipsită de copilărie, privată de dreptul la învăţătură, a fost impusă 14 ani la munci grele pentru un copil, suferind dureri fizice insuportabile. Conform certificatului nr. 21/13/-3416/90-2655 din 19 august 2011, eliberat de către Procuratura Generală, ea a fost reabilitată la 31 mai 1991. Afirmă că prin decizia Consiliului raional Rîşcani din 08 octombrie 2008 ea a fost despăgubită material ca succesor legal al părinţilor săi pentru bunurile confiscate în urma represiunilor politice.

Prin urmare, solicită constatarea faptului represiunii politice şi a faptului de exil din 01 aprilie 1951 pînă la 15 noiembrie 1965 în regiunea Tomsk, Federaţia Rusă, constatarea apartenenţei certificatului de reabilitare nr. 21-13-3416/90-2655 din 19 august 2011, eliberat de către Procuratura Generală şi a certificatului de exil nr. 8/4-P-746 din 05 decembrie 1991, eliberat de către Ministerul Afacerilor Interne pe numele său şi repararea prejudiciului moral cauzat în urma represiunilor politice în sumă de 500000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 26 martie 2013 pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în urma represiunilor politice a fost separată într-un proces aparte pentru examinare în procedură contencioasă.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 06 iunie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Aurelia Pavlova (Buciuceanu) şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 20 noiembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Aurelia Pavlova (Buciuceanu) a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurenta Aurelia Pavlova (Buciuceanu), în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti au încălcat normele de drept material şi, anume, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat eronat legea.

Menţionează că conform art. 10 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII din 08 decembrie 1992, prin reintegrarea în drepturi civile a persoanelor se înţelege drepturile prevăzute de Codul civil. Conform art. 1422 din Codul civil, repararea prejudiciului moral se face şi în lipsa vinovăţiei autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală şi în alte cazuri prevăzute de lege. Susţine că ea a fost condamnată şi deportată ilegal, cu privarea de libertate pe termen de 15 ani în urma condamnării ilegale de către organele de drept ale RSSM, succesor în drepturi Republica Moldova, care urmează să recupereze daunele morale suportate în mărime de 500000 lei, care va fi echitabilă pentru a-şi atinge un trai decent la bătrâneţe.

Afirmă că instanţele judecătoreşti neîntemeiat au concluzionat că legislaţia în vigoare nu prevede repararea prejudiciului moral victimelor represiunilor politice. Invocă că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat art. 10 din Legea menţionată, deoarece conform normei menţionate, persoanele supuse represiunilor politice şi ulterior reabilitate sunt reintegrate în drepturile politice, sociale şi civile, pierdute de acestea în legătură cu represiunile politice. Mai invocă că conform art. art. 14 şi 15 din Codul civil, prejudicii morale pot fi solicitate de persoanele, care consideră că au avut suferinţe fizice şi psihice în legătură cu condamnarea ilicită pe acţiuni politice şi religioase.

Menţionează că ea este în drept să pretindă repararea prejudiciului moral cauzat în urma represiunii politice pentru faptele, pe care nu le-a comis, fiindu-i încălcate dreptul la viaţă, dreptul la libera circulaţie, dreptul la învăţătură şi dreptul la limbă. Prin referinţa depusă la 14 ianuarie 2014 Procuratura generală a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Aurelia Pavlova (Buciuceanu) nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Aureliei Pavlova (Buciuceanu) ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Aureliei Pavlova (Buciuceanu) se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Andrei Harghel Ion Corolevschi