2ra-1302/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanță A. Danilov dosarul nr.2ra-1302/14 instanța de apel B. Bîrca T. Pelin M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Busuioc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Busuioc împotriva Ministerului Justiției, intervenientul accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Alexandru Busuioc, admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 21 iunie 2013 în partea încasării prejudiciului material sub formă de venit ratat și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care pretenţia dată a fost respinsă și modificată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 21 iunie 2013 în partea încasării prejudiciului moral, în rest hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 21 iunie 2013 a fost menținută, c o n s t a t ă: La 07 martie 2013, Alexandru Busuioc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acțiunii Alexandru Busuioc a indicat că la 27 decembrie 2004 Comisariatul de Poliție raionul Ștefan Vodă a pornit în privinţa sa o cauză penală pe indicele art. 152 alin. (1) Codul penal. Urmărirea penală a fost pornită în baza unei plângeri a părţii vătămate din 12 noiembrie 2004 precum că Alexandru Busuioc chipurile i-ar fi aplicat multiple lovituri la data de 22 august 2004. Ulterior, fiind audiat mereu a pledat mereu nevinovat şi că toate acestea sunt nişte înscenări. Totuşi, după mai multe audieri, la 21 aprilie 2005 a fost recunoscut în calitate de bănuit, iar la 22 decembrie 2005 a fost pus sub învinuire privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Codul penal.

Totuşi după ce a fost audiat suplimentar, procurorul la 19 mai 2006 a emis o ordonanţă de încetare a urmăririi penale din lipsa faptei infracţiunii. Ordonanţa în cauză de încetare a urmăririi penale din lipsa faptei infracţiunii. Ordonanţa în cauză nu a fost contestată de partea vătămată A. Carata, astfel devenind definitivă şi irevocabilă. La 28 iunie 2010 Procurorul raionului Ştefan Vodă a anulat ordonanţa de încetare şi a dispus reluarea urmăririi penale. La 11 mai 2011 a emis o sentinţă de 2 achitare în privinţa lui Alexandru Busuioc. Instanţa a constat că nu a fost administrate careva probe care să confirme vinovăţia inculpatului, mai mult ca atît Procuratura contrar art. 287 alin. (4) Codul penal după încetarea urmăririi penale fără careva fapte noi descoperite a reluat urmărirea penală, acest fapt fiind ilegal.

Deşi era clar că este nevinovat, iar urmărirea penală a fost afectată de un şir de vicii, procurorul totuşi a atacat această sentinţă la Curtea de Apel Bender care, într- un termen record la 20 iulie 2011 l-a găsit vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Codul penal. La pedeapsă Alexandru Busuioc nu a fost supus din motivul expirării termenului de prescripţie, totuşi instanţa a încasat de la el în folosul părţii vătămate prejudicii în sumă totală de 13000 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 martie 2012 a fost admis recursul avocatului şi a fost casată decizia Curţii de Apel Bender din 20 iulie 2011 şi a fost menţinută sentinţă Judecătoriei Ştefan Vodă din 11 mai 2011 prin care Alexandru Busuioc a fost achitat, sentinţa dată a devenit irevocabilă.

A mai indicat că în privinţa sa a mai fost pornită o cauză penală şi anume menţionează că la 11 aprilie 2011 în jurul orelor 22.00 fiind în casa părinţilor din satul Tudora, în plină noapte spărgând uşa de la intrare în casă au dat buzna un grup de persoane îmbrăcate în civil cu automate şi cagule pe cap, care ulterior s-au dovedit a fi colaboratori ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi care au venit să efectueze o percheziţie. A înţeles că este suspectat în săvârşirea infracţiunii de contrabandă în proporţii deosebit de mari prevăzute de art. 248 alin. (5) Codul penal.

Deşi, nu avea intenţia să opună rezistenţă colaboratorii Centrului i-au aplicat mai multe lovituri în diferite părţi ale corpului cauzându-i leziuni corporale uşoare fapt confirmat prin Raportul de examinare medico-legală nr. 1589 din 12 aprilie 2011 dar cum şi era de aşteptat Procuratura Anticorupţie care instrumenta şi cazul contrabandei nu a văzut în acţiunile colaboratorilor săi careva elemente de abuz. În aceiaşi zi, la 11 aprilie 2011 a fost reţinut, iar peste 2 zile la 13 aprilie 2011 i-a şi fost înaintată învinuirea pe indicele infracţiunii prevăzute de art. 248 alin. (5) lit. b) şi d) Codul penal. Deşi din start a pledat nevinovat negînd implicarea sa în aşa zisa infracţiune de contrabandă totuşi Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău la 14 aprilie 2011 a eliberat pe numele său un mandat de arest pentru 30 zile, încheierea care a fost menţinută de Curtea de Apel Chişinău la 26 aprilie 2011. Ulterior, măsura preventivă sub formă de arest a fost prelungită prin încheierea din 10 mai 2011, apoi prin încheierea din 09 iunie 2011 şi abia la 04 iulie 2011 a fost respins demersul procurorului, iar el a fost eliberat provizoriu sub control judiciar. În total a fost deţinut ilegal în arest timp de 84 zile (din 11 aprilie 2011 pînă la 04 iulie 2012). După mai multe cereri ale apărătorului la 30 iunie 2012 Procuratura Anticorupţie a emis o ordonanţă privind încetarea urmăririi penale în privinţa sa din lipsa componenţei de infracţiune în acţiunile sale.

Această ordonanţă nu a fost anulată, astfel devenind irevocabilă, fapt care conform art. 6 lit. b) al Legii nr. 1545 îi acordă dreptul să solicite repararea prejudiciilor cauzate în urma acţiunilor ilegale ale organului de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor de judecată. A mai indicat că prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, a procuraturii şi ale instanţelor de judecată i-a fost cauzat prejudiciu material şi anume că la începutul anului 2011 intenţiona să plece la muncă peste hotare în 3 Federaţia Rusă la un salariu de 1000 – 1200 dolari SUA lunar, fapt ce îl confirmă prin conţinutul unei telegrame – invitaţii la muncă.

Cere Alexandru Busuioc repararea de către stat a prejudiciului moral în cuantum de 500000 lei şi a prejudiciului material compus din cheltuieli pentru asistenţa juridică pe cauza penală în cuantum de 10000 lei, cheltuieli pentru transport suportate pe parcursul urmăririi penale şi a examinării cauzelor de către instanţele de judecată în mărime de 579,06 lei şi prejudiciu sub formă de venituri provenite din activitatea de muncă în cuantum de 14500 dolari SUA, convertiţi în lei conform cursului Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de asistenţă juridică pe cauza civilă în sumă de 3000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 iunie 2013 acțiunea lui Alexandru Busuioc a fost admisă parțial.

A fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Alexandru Busuioc în vederea compensării prejudiciului moral suportat ca urmare a acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală în sumă de 50000 lei și prejudiciu material în sumă de 58593,95 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei, iar total suma de 110593,95 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Alexandru Busuioc, admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată parțial hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 21 iunie 2013 în partea încasării prejudiciului material sub formă de venit ratat și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care s-a respins pretenţia lui Alexandru Busuioc în partea încasării prejudiciului material sub formă de venit ratat și modificată hotărîrea primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral prin micșorarea sumei prejudiciului moral încasat din bugetul de stat de la 50000 lei la 30000 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menținută.

La 09 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Alexandru Busuioc a declarat recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor în partea pretenţiilor respinse cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul Alexandru Busuioc, în motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel şi o consideră ilegală, bazată pe aplicarea eronată şi incorectă a normelor de drept material, şi anume, instanța a interpretată în mod eronat legea. Consideră că atât hotărârea primei instanţe cât şi decizia instanţei de apel în partea acordării prejudiciului moral şi venitului ratat sunt neîntemeiate, nefondate şi pasibile de a fi casate.

Afirmă recurentul că deși a prezentat probe pertinente, atât instanța de apel cât şi instanța de fond, micșorând cuantumul sumei prejudiciului moral, au încălcat normele de drept național şi cele prevăzute de CEDO. Astfel, consideră că în urma actelor ilegale ale organelor de urmărire penală, conform jurisprudenței CEDO, urmează a fi încasată, în beneficiul reclamantului, suma de 500000 lei, care este una rezonabilă și echitabilă în raport cu suferințele suportate de către Alexandru Busuioc și familia sa. 4 Totodată, recurentul invocă și încasarea prejudiciului material sub formă de venit ratat pentru perioada aflării sale în arest în mărime de 14500 dolari SUA de care a fost privat în urma acţiunilor ilegale ale organelor statului.

A mai menţionat că deşi legea prevede clar şi explicit că persoanelor achitate sau eliberate de răspundere pe temeiuri de reabilitare li se repară prejudiciile ar fi de bun simţ şi în sprijinul respectării drepturilor şi demnităţii omului ca un organ a statului să recunoască acţiunea în principiu, urmînd deja să se expună asupra cuantumului prejudiciilor, însă instanţa de apel nu s-a expus în modul adecvat. La 09 aprilie 2014, Procuratura Generală a depus referinţă la recursul declarat de Alexandru Busuioc prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Alexandru Busuioc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 5 Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Alexandru Busuioc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul lui Alexandru Busuioc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi