2ra-3045/14 — Privind repararea prejudiciului în urma represaliilor politice

Dosarul nr. 2ra-3045/14 Prima instanţă: Judecătoria Centru, mun. Chişinău (jud. V. Orîndaş) Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău (jud. D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 05 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Gaju Constantin împotriva deciziei din 22 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gaju Constantin împotriva Consiliului mun. Chişinău privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma represiunilor politice şi anularea parţială a deciziei nr. 5 din 18.03.2013, c o n s t a t ă : La 24 mai 2013, Gaju Constantin s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Consiliului mun.

Chişinău privind încasarea din contul Consiliului mun. Chişinău a compensaţiei materiale în mărime de 2099000 lei pentru terenurile cu destinaţie agricolă, aflate în proprietatea familiei lui Gaju Constantin la momentul represiunilor politice din comuna Bubuieci, încasarea prejudiciului moral în sumă de 750000 lei cu titlu de compensaţie pentru represiunea şi deportarea familiei sale. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în luna septembrie anul 1944, tatăl său - Gaju Alexandru Pavel, născut la 16 martie 1900, din motive politice a fost arestat de către trupele NKVD RSSM, iar la data de 24 mai 1945 a fost condamnat de către Tribunalul militar al trupelor NKVD RSSM la 15 ani muncă silnică cu confiscarea averii.

Ulterior, la 01 martie 1948 în regiunea Tomsk (Rusia) în condiţii inumane şi degradante Gaju Alexandru a decedat. Faptul confiscării averii tatălui său se confirmă prin documentele din data de 24 mai 1945. Lista bunurilor confiscate a fost întocmită de către locotenentul securităţii de stat Artiughin din 10 noiembrie 1944 în prezenţa martorilor, locuitori ai comunei Bubuieci, lucrătorilor din cadrul Primăriei - Botnarenco Anton şi Morari Simion. La data de 02 octombrie 1991, de către Procuratura RSSM în baza decretului Preşedintelui URSS din 13 august 1990 Gaju Alexandru a fost reabilitat, iar la data de 06 iulie 1949 mama sa Gaju Anna a.n.1910 împreună cu cei 5 copii minori inclusiv 1 reclamantul - Gaju Constantin, fiind urcaţi în vagoane, au fost deportaţi forţat în regiunea Iarcuţsk, Siberia (Rusia) sub supravegherea organelor NKVD, cu confiscarea averii.

Faptul deportării şi confiscării averii se confirmă prin extrasul din procesul-verbal nr. 4 al Consiliului Ministerului Securităţii de Stat al URSS din 01 februarie 1950. La fel, se confirmă şi prin extrasul din procesul-verbal nr.40 din data de 28 mai 1955 şi prin încheierea Comitetului Securităţii de Stat al RSSM din 20 mai 1949. Prin hotărârea nr. 132099/89 din 07.05.1993 a Procuraturii RM, familia sa a fost reabilitată. La data de 25 martie 1997, din cauza problemelor de sănătate survenite în rezultatul condiţiilor inumane de deportare şi exil, mama sa - Gaju Anna a decedat fără să-i fie restituită averea confiscată. Conform actelor de confiscare întocmite în anul 1945, averea părinţilor săi era alcătuită din mai multe bunuri imobile, printre care bunuri imobile cu destinaţie locativă, bunuri mobile şi terenuri agricole situate în localitatea Bubuieci.

La data de 18 martie 2013, în baza procesului-verbal nr. 05, Comisia municipală a decis admiterea achitării compensaţiei pentru bunuri mobile, însă a respins achitarea compensaţiei pentru confiscarea terenurilor agricole pe motiv că pământurile şi alte bunuri stipulate în art. 12, alin.(2) din Legea nr.1225 din 08.12.1992 nu se restituie din considerentul că au fost trecute în proprietatea statului, în rezultatul procesului de naţionalizare. În opinia reclamantului, este eronată argumentarea de refuz a Consiliului mun. Chişinău precum că nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor lor, deoarece acesta nu a cerut restituirea în natură a terenului familiei sale supuse represiunii, însă a solicitat compensarea contravalorii acestuia.

Astfel, consideră reclamantul că decizia Consiliului mun. Chişinău de a-i refuza compensarea prejudiciului cauzat prin confiscarea de la părinţii săi a terenurilor cu destinaţie agricolă este nefondată şi neîntemeiată. Invocă faptul că, în timpul deportării şi în decursul exilului forţat, familia sa a fost supusă la tratamente umilitoare, agresiuni fizice şi verbale, mama sa împreună cu ce-i cinci copii minori a fost impusă să părăsească meleagurile natale şi să locuiască într-o lume străină, tatăl său Gaju Alexandru, a fost arestat şi condamnat la 15 ani privaţiune de libertate şi munci silnice cu confiscarea averii, iar la vârsta de doar 48 de ani a decedat. Ulterior, în anul 1949 sora sa în vârstă de doar 8 ani a dispărut fără veste în pădurile Siberiei, toate aceste evenimente negative au cauzat stresuri şi suferinţe sufleteşti iremediabile.

Astfel, în urma suferinţelor şi stresurilor cauzate în timpul represiunii politice şi pierderii persoanelor apropiate, consideră că suma solicitată în mărime de 750000 lei cu titlu de prejudiciu moral, va compensa tratamentul inuman suportat la acel moment. Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul Gaju Constantin şi-a completat pretenţiile înaintate ulterior, solicitînd şi anularea deciziei nr. 5 din 18 martie 2013 emisă de către Comisia municipală, în partea ce ţine de refuzul de a achita mijloace financiare pentru terenurile agricole. Prin hotărîrea din 14 decembrie 2013 a judecătoriei Centru mun. Chişinău, acţiunea lui Gaju Constantin a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 22 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus 2 de Gaju Constantin şi s-a menţinut hotărîrea din 14 decembrie 2013 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău. Considerînd ilegală decizia pronunţată, la 18.08.2014, Gaju Constantin a contestat-o cu recurs. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia Curţii de Apel Chişinău urmează a fi casată, deoarece instanţa de apel în mod eronat a interpretat norma legală, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate în cererea de apel şi a apreciat în mod arbitrar probele din dosar.

Susţine recurentul că, contrar argumentelor instanţei de fond şi de apel cu privire la faptul că terenurile familiei sale n-au fost confiscate din motive politice, la materialele cauzei au fost anexate mai multe documente care demonstrează contrariul şi anume că familia recurentului a fost supusă represiunilor cu confiscarea averii anume din motive politice, iar faptul deportării şi confiscării averii din motive politice se confirmă prin extrasul din procesul-verbal nr.4 al Consiliului Ministerului Securităţii de Stat al URSS din 01 februarie 1950. La fel, este confirmat şi prin extrasul din procesul-verbal nr.40 din 28 mai 1955, chiar şi prin încheierea Comitetului Securităţii de Stat al RSSM din 20 mai 1949. Ulterior familia acestuia fiind reabilitată de către Procuratura RM prin hotărârea nr. 132099/89 din 07.05.1993.

Declară că actul normativ, care a fost interpretat eronat de către Curtea de Apel, este Legea nr.1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, care în art. 3, prevede că sînt declarate nevinovate şi urmează a fi reabilitate în faţa societăţii şi reintegrate în drepturi, indiferent de locul lor de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 şi 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum şi cetăţenii Republicii Moldova, supuşi represiunilor politice pe teritoriul altui stat. Relatează că averea părinţilor lui a fost confiscată anume din motivul represiunilor politice, prin arestarea tatălui său Gaju Alexandru la 12 septembrie 1944 şi condamnarea la 15 ani muncă silnică, cu confiscarea averii la 25 mai 1945 şi a deportării ulterioare în anul 1949 a mamei sale Gaju Anna în regiunea Iarcutsk (Siberia) împreună cu cei cinci copii minori.

Astfel, circumstanţele confiscării ilegale a bunurilor părinţilor acestuia sunt confirmate prin actele anexate la dosar unde expres este specificat faptul că Gaju Alexandru şi Gaju Anna au fost victime ale represiunilor politice şi ulterior reabilitaţi, actele nominalizate fiind valabile pînă în prezent.

Consideră că este absolut eronată referinţa instanţei de apel la art. 4 Codul funciar precum că nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor lor, or recurentul Gaju Constantin nu a cerut restituirea în natură a terenului confiscat prin represiunile politice, însă a solicitat compensarea contravalorii acestuia, fapt permis de art. 12 din Legea cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, care statuează că în cazul în care bunurile confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea acestora se recuperează prin achitarea de compensaţii, în baza cererii depuse de persoanele reabilitate sau de moştenitorii acestora.

La fel, consideră că Curtea de Apel în mod greşit a interpretat art. 12 din Legea nr.1225 din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice în raport cu circumstanţele de fapt ale pricinii şi în raport cu speţa dată. Astfel, s-a invocat că 3 norma citată nu prevede imperativ că nu se vor restitui terenurile, această normă prevede doar faptul că nu se vor restitui doar acele terenuri ale căror confiscare, naţionalizare sau luare în alt mod nu au legătură de cauzalitate cu evenimentele de represiuni politice.

La caz, susţine că la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe care demonstrează clar că pînă la deportarea familiei sale din cauza represiunilor politice, părinţii recurentului deţineau în proprietatea sa 26 hectare de pămînt, fapt confirmat şi prin raportului de evaluare nr.0000796 efectuat de ÎS „Centrul de Expertize şi Evaluare” din cadrul Agenţiei Proprietăţii Publice al Ministerului Economiei RM din data de 17.01.2013, suma evaluată a terenurilor confiscate este de 2099000 lei. Afirmă că este eronat şi argumentul instanţei de apel cu privire la faptul că nu poate fi luat în consideraţie raportul de evaluare nr.0000796 emis de ÎS „Centrul de Expertiză şi Evaluare”, pe motiv că terenurile agricole urmau a fi evaluate de către ÎS „Cadastru”, dar nu de către o altă întreprindere.

În argumentarea acestui motiv, recurentul a menţionat că la data de 12 decembrie 2012, ÎS „Cadastru” i-a oferit un răspuns cu privire la faptul că în conformitate cu metodologia de evaluare a bunurilor imobile confiscate naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia persoanelor supuse represiunilor politice terenurile, pădurile, plantaţiile multianuale nu constituie obiecte ale evaluării. Totodată,prin răspunsul acordat la data de 26 ianuarie 2008, Oficiul Cadastral Teritorial, filiala ÎS „Cadastru”, a invocat că instituţia nu dispune de specialişti care ar putea evalua terenurile agricole confiscate în urma represiunilor politice, iar pentru a evaluarea bunurilor confiscate în urma represiunilor politice, persoanele interesate pot să se adreseze în orice întreprindere licenţiată.

Prin urmare, reieşind din răspunsurile oferite de către ÎS „Cadastru”, raportul de evaluare a terenurilor confiscate în urma represiunilor politice a fost realizat de către ÎS „Centrul de expertiză şi evaluare” din cadrul Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei al RM, care la fel reprezintă o instituţie de stat. Mai menţionează că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi anume art.6 al Constituţiei URSS din 05 decembrie 1936 or, la materialele cauzei a fost anexat răspunsul eliberat de către arhiva naţională din 14.09.2006, care confirmă că în anul 1942, Gaju Alexandru a fost înscris ca proprietar a 23 ha teren arabil, 0,75 ha fineţe naturale, 1,5 ha păşuni, 0,75 ha vii, ceea ce demonstrează cu certitudine faptul că tatăl său Gaju Alexandru era proprietar al acestor terenuri agricole, iar la materialele cauzei, nu este anexată nici o probă prin care ar dovedi că acesta nu era proprietar al terenurilor date.

În urma celor relatate solicită casarea integrală a hotărârii din 14 decembrie 2013 a judecătoriei Centru şi a deciziei din 22 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă admiterea integrală a acţiunii înaintate de Gaju Constantin. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau 4 aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Gaju Constantin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gaju Constantin ca fiind inadmisibil. In conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Gaju Constantin împotriva deciziei din 22 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău.

Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas Oleg Sternioală 5