2ra-141/14 — Încasarea datoriei

Judecătoria Ciocana Dosarul nr. 2ra-141/14 Judecător: I.Tutunaru Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Craiu, A.Minciuna, S.Caitaz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie D E CI Z I E 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Ion Druţă, Andrei Harghel, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Tatiana Barbacari, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Colegiului de Microelectronică şi Tehnică de Calcul împotriva lui Leanca (Barbacari) Tatiana cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, CONSTATĂ : La 03.09.2012 Colegiului de Microelectronică şi Tehnică de Calcul a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Leanca Tatiana, prin care a solicitat încasarea datoriei pentru serviciile locativ-comunale, în sumă de 22 568,51 lei şi cheltuielile de judecată compuse din plata taxei de stat în mărime de 677,05 lei şi asistenţa juridică 2 000 lei, în total 2 677,05 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că pîrîta domiciliază în ap. 71 din blocul nr. 40 din str. M. Sadoveanu, mun. Chişinău, aflat în gestiunea Colegiului de Microelectronică şi Tehnică de Calcul. Potrivit calculelor contabile, la data de 01.04.2012, Leancă Tataiana a acumulat o datorie în sumă de 22 568,51 lei pentru serviciile locativ-comunale, inclusiv agentul termic. Susţine reclamantul că, deşi a beneficiat de servicii, pîrîta nu-şi exercită obligaţia de a achita benevol costul serviciilor prestate. Nu a reacţionat nici la avertizarea expediată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 04.12.2012, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Leanca Tatiana în beneficiul Colegiului de Microelectronică şi Tehnică de Calcul datoria în sumă de 22 568,51 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 2 677,05 lei, în total 25 2451,56 lei.

În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a invocat prevederile art. 572 CC, menţionînd că pîrîta domiciliază în ap. 71 din str. M.Sadoveanu, 40, mun. Chişinău, iar în perioada 01.10.1997-31.03.2012 a acumulat o datorie la serviciile comunale în mărime de 22 568,51 lei, deoarece le achita parţial. Nefiind de acord cu hotărîrea dată Barbacari (Leanca) Tatiana a contestat-o cu apel, solicitînd repunerea cererii de apel în termen, admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie 1 admisă doar în partea datoriilor pentru perioada 01.09.2009-31.05.2013 în sumă de 9 753,73 lei, iar pentru restul perioadei, acţiunea să fie respinsă ca tardivă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, a fost respins apelul declarat de Barbacari (Leanca) Tatiana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 04.12.2012. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 20.09.2013, Barbacari Tatiana a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23.07.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 04.12.2012 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În argumentarea recursului recurenta a invocat încălcarea normelor de drept material şi procedural de către instanţa de apel. Astfel, Barbacari Tatiana a susţinut că instanţa de apel nu s-a expus asupra omiterii termenului de prescripţie de către reclamant pentru perioada 1997-2009, deşi a invocat tardivitatea acţiunii atît în cererea de apel, cît şi în cadrul dezbaterilor judiciare în apel. La fel, a indicat că instanţa de apel n-a luat în consideraţie aspectele invocate ce ţin de dreptul recurentei la scutiri la plata serviciilor comunale în legătură cu lipsa îndelungată din apartament a fiilor săi minori, cît şi referitor la suprafaţa apartamentului deţinut.

Mai susţine că instanţa de apel nu a dat apreciere nici faptului că instanţa de fond a aplicat relaţiilor litigioase legislaţia care nu era în vigoare la momentul apariţiei litigiului. Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul a prezentat referinţă pe marginea recursului înaintat, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibilă. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Barbacari Tatiana a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel au aplicat incorect normele de drept material şi procedural ca urmare a aprecierii greşite a circumstanţelor cauzei şi în consecinţă au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de admitere parţială a acţiunii. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Leanca 2 (Barbacari) Tatiana, prin care solicita încasarea datoriei la serviciile comunale în sumă de 22 568,51 lei, pentru perioada 1997-2012.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 04.12.2012, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23.07.2013, acţiunea Colegiului de Microelectronică şi Tehnică de Calcul a fost admisă integral. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale, pornind de la următoarele. După cum rezultă din actele dosarului, reclamantul-intimat, în calitate de gestionar al blocului locativ, solicită încasarea de la recurenta-pîrîtă a datoriei la serviciile comunale utilizate de ultima în perioada 1997-2012, indicînd în acest sens calculul efectuat pentru perioada de referinţă de către gestionar.

Însă, instanţa de recurs accentuează că înscrisul prezentat de reclamant în susţinerea pretenţiilor sale, nu poate fi reţinut ca probă în sensul art. 121 CPC, deoarece calculul în cauză este întocmit unilateral. În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Mai mult ca atît, părţile în litigiu nu contestă faptul existenţei datoriei, însă nu prezintă plenitudinea de probe în vederea calculării acestei sume, calculele unilaterale prezentate neconstituind probă admisibilă şi pertinentă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, la cazul din speţă, instanţele ierarhic inferioare s-au bazat la adoptarea deciziilor finale exclusiv pe calculele prezentate de Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul, fiind întemeiată în acest sens afirmaţia recurentei precum că în procesul judecării pricinii în primă instanţă şi în apel, probele la dosar au fost apreciate în mod arbitrar. Potrivit art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. În conformitate cu art. 131 alin. (4) CPC, dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor.

Recunoaşterea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Recunoaşterea expusă în scris se anexează la materialele dosarului. Potrivit art. 130 alin. (3) CPC, fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii. Astfel, în contextul normelor de drept citate şi dat fiind faptul că, în instanţa de judecată, Barbacari (Leanca) Tatiana a recunoscut datoria la serviciile comunale în mărime de 9 753,73 lei (f.d. 92-97), acest fapt constituie temei de încasare a datoriei recurentei Barbacari (Leanca) Tatiana faţă de intimatul Colegiul de Microelectronică şi Tehnică de Calcul în mărimea recunoscută (9 753,73 lei).

Prin urmare, Colegiul constată că instanţele ierarhic inferioare la adoptarea hotărîrilor s-au bazat doar pe argumentele reclamantului-intimat, fără a supune aprecierii şi argumentele pîrîtului-recurent şi fără a indica considerentele din care acestea au fost neglijate. 3 În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti eronat au aplicat legea materială la soluţionarea litigiului dedus judecăţii în speţă, deoarece, prin actele cauzei nu a fost demonstrată datoria pretinsă. Referitor la teremenul de prescripţie invocat de către recurentă, instanţa de recurs reţine umătoarele. Creanţa privind achitarea cserviciilor comunale este una continuă, devenind scadentă în fiecare lună.

După cum însuşi susţine Barbacari (Leanca) Tatiana, ea achita regulat cîte o parte din această datoriei, adică atît cît considera ea necesar, fapt confirmat atît prin copiile bonurilor de plată, cît şi prin calculul anexat privind datoria pe care o recunoaşte. Însă, aceste datorii recunoscute se încadrează în termenul de prescripţie de 3 ani, conform prevederilor art. 267 alin. (1) CC. Or, potrivit calculului prezentat de recurentă, ea recunoaşte datoria începînd cu luna septembrie 2009, acţiunea fiind depusă la 03.09.2012 (f.d. 68-69). Prin urmare, Colegiul conchide că instanţele ierarhic inferioare nu s-au expus asupra omiterii termenului de prescripţie, deşi acesta a fost invocat, iar datoria recunoscută de Barbacari Tatiana se încadrează în acest termen.

Referitor la cerinţa de încasare a 2 000 lei cu titlu de asistenţă juridică şi a cheltuielilor legate de achitarea taxei de stat, instanţa de recurs reţine următoarele. Potrivit art. 82 CPC, Cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricinii. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

Potrivit art. 96 alin (11) CPC, cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Astfel, pornind de la prevederile normelor enunţate mai sus în raport cu circumstanţele pricinii, Colegiul menţionează că, în principiu, la stabilirea volumului şi costului serviciilor de asistenţă juridică, au fost luate în consideraţie prevederile Recomandării Baroului Avocaţilor din Republica Moldova privind cuantumul onorariilor percepute în diverse categorii de cauze, inclusiv în cauzele civile cu caracter patrimonial, aprobată la 29 decembrie 2005. În această ordine de idei, Colegiul relevă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care fiind confruntată cu soluţionarea cauzelor Boicenco vs. Moldova şi SRL „Oferta Plus” vs. Moldova a rambursat societăţilor reclamante cheltuielile pentru asistenţa juridică, notînd caracterul real, necesar şi rezonabil al sumelor solicitate prin raportare la complexitatea cauzei şi aportul considerabil al avocaţilor.

Astfel, prin prisma celor menţionate, instanţa de recurs consideră că pîrîta urmează să compenseze reclamantului 500 lei cu titlu de cheltuieli de acordare a 4 asistenţei juridice, mărimea căreea o consideră reală, necesară şi rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei. Totodată, Colegiul va dispune şi încasarea de la pîrît în beneficiul reclamantului a taxei de stat achitată în instanţa de fond, proporţional părţii admise din acţiune, în mărime de 291 lei. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 04 decembrie 2012şi de a adopta o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Barbacari Tatiana. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 04 decembrie 2012 şi se adoptă o hotărîre nouă după cum urmează. Se admite acţiunea parţial şi se dispune încasarea de la Barbacari (Leanca) Tatiana în beneficiul Colegiului de Microelectronică şi Tehnică de Calcul datoria în sumă de 9 753,73 lei, cheltuielile legate de asistenţa juridică în mărime de 500 lei şi taxa de stat în mărime de 291 lei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Andrei Harghel Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5