2ra-210/14 — Înlăturarea obstacolelor şi repararea prejudiciului material

prima instanţă: A. Donos dosarul nr. 2ra-210/14 instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Frunză Ghenadie şi Frunză Lucia , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mircea Coţiuba împotriva Luciei Odajiu, Ghenadie Frunză şi Gheorghe Serjantu cu privire la înlăturarea obstacolelor şi recuperarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Coţiuba Mircea, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 20 mai 2009 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 24 octombrie 2007, Coţiuba Mircea şi Coţiuba Roman au depus cerere de chemare în judecată împotriva Luciei Odajiu, Ghenadie Frunză şi Gheorghe Serjantu cu privire la înlăturarea obstacolelor şi recuperarea prejudiciului.

În motivarea acţiunii reclamanţii a invocat că potrivit certificatului de moştenitor legal din 18 februarie 1997, a primit 3/5 cotă-parte din casa de locuit din str. Mircea cel Bătrîn 43, mun. Bălţi, situat pe sectorul de teren cu suprafaţa de 600 m.p., în baza căruia i-a fost eliberată şi adeverinţa de înregistrare a dreptului de proprietate. Susţin că gospodăria lor este în vecinătate cu gospodăria pîrîţilor, iar din anul 2006 între ei au apărut conflicte. Astfel, afirmă că Odajiu Lucia a construit o bucătăriei de vară cu încălcarea hotarului stabilit între sectoarele lor de pămînt ieşind cu construcţia cu 0,5-0,7m. în faţa peretelui casei sale, lipsindu-l de posibilitate de a-şi îngriji proprietatea lor.

La fel, susţin că, Odajiu Lucia, i-a descoperit saraiul fără a coordona lucrările cu el, i-a luat lemn de pe acoperişul pe care î-l estimează la preţul de 5000 lei. 1 De asemenea, invocă că, şi Serjantu Grigore, la instalarea gardului i-a încălcat hotarul sectorului de teren ieşind în partea sa cu 0,5-0,6 m prin ce i-a lipsit de posibilitatea de a-şi folosi proprietatea sa. Solicită obligarea Luciei Odajiu să-şi aducă construcţia, şi anume, bucătăria de vară în concordanţă cu prevederile art. 389 Cod civil şi să-i restituie prejudiciul cauzat în mărime de 5000n lei, obligarea lui Serjantu Grigore să instaleze gardul pe linia hotarului existent între sectoarele lor de teren, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 20 mai 2009, acţiunea a fost respinsă şi încasat în mod solidar de la Coţiuba Mircea şi Coţiuba Roman în folosul lui Frunza Ghenadie cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 1500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 februarie 2010, a fost respins apelul declarat de către Coţiuba Mircea şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 iulie 2010, a fost admis recursul declarat de către Mircea Coţiuba, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina la rejudecare în instanţa de apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013, a fost admis apelul declarat de Coţiuba Mircea, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă, fiind obligată Frunza (Odajiu) Lucia să strămute anexele la casa de locuit cu nr. 41 de pe str. Mircea cel Bătrîn, mun.

Bălţi de pe terenul ce-i aparţine lui Coţiuba Mircea şi încasat de la Frunza Lucia în beneficiul lui Coşiuba Mircea prejudiciul material în mărime de 5000 lei. Totodată, a fost obligat Serjantu Grigore să instaleze gardul între terenul lui de pe str. 1 Mai 104, mun. Bălţi şi terenul de pe str. Mircea cel Bătrîn 43, mu. Bălţi ce-i aparţine lui Coţiuba Mircea pe hotarul între acestea terenuri în conformitate cu planurile geometrice indicate în titlurile de autentificare a drepturilor deţinătorului de teren şi încasat în mod solidar de la Serjantu Grigore şi Frunza Lucia în beneficiul lui Coţiuba Mircea cheltuielile de judecată în mărime de 1403 lei.

La adoptarea deciziei, în susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel cu referire la prevederile art. 389 Cod civil şi concluziile Raportului de Expertiză nr. 1615 din 24 iulie 2012, a conchis că Coţiuba Mircea este în drept de a cere înlăturarea obstacolelor create de vecinii la folosirea terenului său şi recuperarea prejudiciului, iar pîrîţii sunt obligaţi să nu-i creeze obstacole şi să-i recupereze prejudiciul cauzat. La 04 noiembrie 2013, Frunză Ghenadie şi Frunză Lucia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinînd că intimatul a încălcat termenul de contestare a hotărîrii primei instanţe, deoarece aceasta a fost contestată peste 4 ani de la data emiterii ei.

La fel invocă că examinarea cauzei în ordinea de apel a fost efectuată în lipsa lor, dînşii nefiind citaţi legal, mai mul că pe adresa invocată locuiesc din anul 1998 şi careva alt domiciliu sau viză de reşedinţă nu o au. Referitor la construcţiile efectuate, invocă că acestea au fost construite încă în anul 2000, însă au fost date în exploatare în anul 2009, în baza hotărîrii judecătoreşti, conform tuturor normelor în construcţie, iar careva abateri de la normele legale, în timpul construirii nu au fost efectuate şi constate. 2 La fel invocă că careva lemn nu a luat de la intimatul, iar ultimul nu a prezentat nici o probă concludentă în acest sens. Consideră că instanţa de apel, examinînd cauza în lipsa lor a admis încălcarea unui drept fundamental, garantat de Constituţia RM şi art. CEDO, şi anume, dreptul la un proces echitabil.

Totodată, invocă că decizia instanţei de apel, reprezintă o ingerinţă nejustificată în dreptul său de proprietate garantat de art. 1 Protocolul adiţional nr. 1 CEDO. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Frunză Ghenadie şi Frunză Lucia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Frunză Ghenadie şi Frunză Lucia asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Frunză Ghenadie şi Frunză Lucia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Frunză Ghenadie şi Frunză Lucia se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4