2ra-177/14 — Încasarea pensiei de întreţinere

prima instanţă: G. Moscalciuc dosarul nr. 2ra-177/14 instanţa de apel: N. Budăi, V. Pruteanu, A. Nogai ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dermenji Nicolai, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dermenji Nicolai împotriva Parascoviei Chiciuc, Svetlanei Dermenji şi Andrei Dermenji cu privire la încasarea pensiei de întreţinere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Nicolai Dermenji şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, constată: La data de 06 decembrie 2012, Dermenji Nicolai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Parascoviei Chiciuc, Svetlanei Dermenji şi Andrei Dermenji cu privire la încasarea pensiei de întreţinere.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la data de 14 octombrie 1979 a înregistrat căsătoria cu Parascovia Chiciuc, iar la data de 25 mai 1982 prin hotărîrea Judecătoriei raionului Frunze, căsătoria între ei a fost desfăcută, cu toate acestea au continuat să locuiască în concubinaj pînă în anul 2007. Totodată invocă că din căsătoria cu Chiciuc Parascovia au doi copii, fiica – Svetlana născută la 30 ianuarie 1980 şi fiul – Andrei născut la 25 septembrie 1984. Susţine că în perioada convieţuirii comune cu Chiciuc Parascovia, însă după desfacerea căsătoriei cu aceasta, şi anume la data de 29 decembrie 1993, a primit pe numele său spaţiul locativ, în care a perfectat viza de reşedinţă şi pe numele pîrîţilor, ultimii locuind în apartamentul dat pînă în prezent.

Menţionează că prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 mai 2007, în baza cererii înaintate de către Parascovia Chiciuc, a fost partajată averea lor comună în devălmăşie, inclusiv şi apartamentul, automobilul, garaj şi lotul de teren, care au fost procurate de ei în perioada vieţii conjugale după desfacerea căsătoriei.

Susţine că, prin hotărîrea menţionată se confirmă că ei au dus viaţa conjugală şi după desfacerea căsătoriei, întrerupînd, de facto, viaţa conjugală în anul 2010. 1 Indică că în perioada vieţii comune cu pîrîţii s-a îmbolnăvit şi în decembrie 2007 i sa acordat gradul II de invaliditate, astfel, fiind pus la evidenţa medicală şi tratament ambulatoriu permanent, totodată, deseori aflîndu-se şi la tratament staţionar în centrele medicinale a oraşului, motiv din care, este în imposibilitate de a se angaja la serviciu, iar unica sursă de existenţă fiind pensia, care nu-i ajunge să-şi asigure existenţa şi tratamentul său, căt şi să achite serviciile comunale.

Afirmă că nici fosta soţie – Chiciuc Parascovia şi nici copiii săi – Svetlana şi Andrei nu-i acordă nici un ajutor, necătînd la faptul că sunt asiguraţi material şi sunt în posibilitate să-l ajute, cu toate că dînsul, în perioada vieţii în comun, şi-a onorat toate obligaţiunile faţă de ei, asigurîndu-i cu toate cele necesare. Solicită încasarea de la pîrîţii Chiciuc Parascovia, Dermenji Svetlana şi Dermenji Andrei în beneficiul său pensia alimentară de întreţinere în sumă bănească fixă a cîte 1000 lei lunar de la fiecare, cît şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătorie Buiucani mun. Chişinău din 01 martie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Dermenji Nicolai şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La adoptarea hotărârilor judecătoreşti, în susţinerea concluziilor sale, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, cu referire la prevederile art. art. 82 şi 83 a Codului familiei, au constatat că Dermenji Nicolai este proprietar al ½ cotă-parte din apartamentul amplasat în mun. Chişinău, str. Alba Iulia 188, este posesorul a unui teren de 0,24 ha în satul Dezghinja, este deţinătorul unui loc pe ruta nr. 124, cît şi deţinător a unui cont bancar în valută străină (2272,59 euro9 la filiala 15 a BC „Moldinconbank” SA. La fel, instanţele au constatat că căsătoria între Dermenji Nicolai şi Chiciuc Parascovia a durat 2 ani şi jumătate începând cu perioada 14 octombrie 1979 pînă în 09 martie 1982, concluzionînd că toate termenele legale stabilite de art. 83 Codul muncii au fost expirate şi nu au nici o aplicabilitate sau suport juridic, iar, Dermenji Nicolai neavînd nici un temei legal de a solicita de la fosta soţie încasarea pensiei de întreţinere.

Totodată, în partea ce ţine de încasarea pensiei de întreţinere de la copii reclamantului, instanţele au stabilit că, Dermenji Svetlana este şomeră, iar Dermenji Andrei, în baza contractului individual de muncă, are salariu lunar de 150 euro, respingînd, astfel, afirmaţiile reclamantului precum că copii acestuia duc un trai decent şi sunt în stare să-şi întreţină tatăl. La data de 17 octombrie 2013, Dermenji Nicolai a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admiterea acţiunii integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând eronate concluziile la care au ajuns instanţele de judecată, şi anume că el dispune de surse financiare suficiente pentru a-şi asigura existenţa sa.

Susţine că instanţele neîntemeiat au reţinut precum că dînsul deţine un microbus şi acordă servicii de transport pe ruta municipală nr. 124, deoarece el a prezentat instanţei probe care confirmă că din anul 2006 nu mai are nici un fel de raporturi cu Agenţia de Transport „Microbus” şi nu are de la ei nici o sursă de venit . 2 La fel, invocă că, fiind bolnav nu este în posibilitate să prelucreze terenul şi nu are din aceasta nici un profit, fapt ce se confirmă prin scrisoarea Primăriei satului Dezghinja r-1 Comrat din 14 februarie 2013, care a prezentat-o instanţei de fond.

De asemenea, consideră eronate şi constatările instanţelor judecătoreşti precum că, el deţine în proprietate o ½ cotă-parte din apartament, precum şi de un cont bancar în valută străină (2272,59 euro), deoarece, deşi deţine în proprietate ½ cotă-parte din apartament, însă nu are nici un venit din aceasta, deoarece locuieşte în el şi nu-l poate vinde, nu-l poate da în chirie şi din aceasta careva surse pentru existenţă nu primeşte. Cît priveşte contul bancar menţionat, indică că el a primit aceste surse de la fratele său din Germania pentru a achita o datorie, dar nu a reuşit, deoarece la cererea intimatei Parascovia Marin (Chiciuc) contul a fost sechestrat şi aceşti bani au fost primiţi tot de ea.

Afirmă că, instanţele judecătoreşte eronat au aplicat la caz prevederile art. 83 Codul familiei, deoarece el şi intimata - Parascovia Marin (Chiciuc) s-a aflat în relaţii familiare din anul 1979 pînă în anul 2010, şi anume mai mult de 30 de ani, dar nu 2,5 ani cum au invocat instanţele. Totodată, consideră incorectă şi afirmaţiile instanţelor cu referire la faptul că fiica sa este şomeră, deoarece certificatul, la care s-au referit instanţele, este datat cu anul 2008, şi anume cu cinci ani în urmă, pe cînd în prezent aceasta este angajată în cîmpul muncii şi are venituri lunare considerabile. La fel, invocă că şi fiul său are venituri lunare mult mai mare, decît cele indicate în contractul individual de muncă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dermenji Nicolai nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Dermenji Nicolai asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dermenji Nicolai ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Dermenji Nicolai se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 4