2ra-317/14 — Încasarea restanţei la salariu, compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului moral şi repunerea în termen de prescripţie a acţiunii

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr. 2ra-317/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N.Traciuc ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Irina Iarmaliuc şi Petru Scorenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Scorenco şi Irina Scorenco împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la încasarea restanţei la salariu, compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului moral şi repunerea în termen de prescripţie a acţiunii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013, prin care apelurile declarate de Petru Scorenco şi Irina Iarmaliuc au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 septembrie 2012, prin care acţiunile au fost admise parţial, c o n s t a t ă La 06 iunie 2008, Petru Scorenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la încasarea restanţei la salariu, compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului moral şi repunerea în termen de prescripţie a acţiunii. În motivarea acţiunii reclamantul Petru Scorenco a indicat că el în baza ordinului nr.73 din 01 decembrie 1993, a fost angajat în calitate de şef al filialei Ocniţa a Secţiei de aprovizionare a muncitorilor a ÎS „Calea Ferată din Moldova”. La data de 21 septembrie 2007, reclamantul a fost concediat din funcţia deţinută în temeiul art. 86 alin.(1) lit.b) al Codului muncii, în legătură cu lichidarea unităţii.

Susţine reclamantul că procedura de lichidare a întreprinderii s-a început în anul 2000, şi de atunci nu i s-a achitat salariul, cu toate că îţi desfăşura activitatea în modul stabilit. Astfel, pentru perioada anilor 2000-2007 s-a format o restanţă la salariul în sumă totală de 50654,66 lei, tot odată reclamantul a suportat pierderi cauzate de neachitarea la timp a salariului în mărime de 20468,66 lei. Cere reclamantul, Petru Scorenco încasarea restanţei la salariu în sumă de 50654,66 lei, încasarea compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 20468,66 lei şi a prejudiciului moral pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 20000 lei, tot odată a solicitat şi repunerea în termenul de prescripţie a acţiunii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 12 mai 2009, acţiunea a lui Petru Scorenco a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la ÎS „Calea Ferată din Moldova”în beneficiul lui Petru Scorenco a salariului restant în sumă de 22 611,7 lei şi prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, iar în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 decembrie 2009, apelul declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova” a fost respins, iar apelul declarat de către Petru Scorenco a fost admis, şi a fost casată hotărîrea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care s-a dispus încasarea de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul a lui Petru Scorenco a restanţei la salariu în sumă de 26957 lei, în rest acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 aprilie 2010, recursul declarat de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” a fost admis şi au fost casate integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu restituirea pricinii rejudecare la Judecătoria Ocniţa, în alt complet de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Ocniţa din 28 iunie 2011, pricina civilă a fost strămutată pentru judecare conform competenţei jurisdicţionale la Judecătoria Centru mun. Chişinău. La 11 noiembrie 2011, reclamantul Scorenco Petru a solicitat prin cerere suplimentară anularea ordinului nr. 74-C din 27 mai 2011. La 21 septembrie 2009, Irina Iarmaliuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Edilitate” prin care a solicitat încasarea restanţei la salariu în sumă de 28928 lei, iar prin cererea suplimentară din 18 ianuarie 2010 a solicitat şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 30000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta Irina Iarmaliuc a indicat, că ea a activat în cadrul Asociaţiei de producere şi comerţ Ocniţa a Secţiei pentru aprovizionarea muncitorilor or. Bălţi a ÎS „Calea Ferată din Moldova” pînă la data de 26 septembrie 2006. Însă reclamanta, pentru perioadele ianuarie-decembrie 2002 - ianuarie- decembrie 2006 reclamanta nu a primit salariul în sumă de 37628, 20 lei. Prin ordonanţa Judecătoriei Ocniţa din 01 august 2006 s-a încasat de la filiala Ocniţa a Secţiei pentru aprovizionarea muncitorilor or. Bălţi a ÎS „Calea Ferată a Moldovei” în beneficiul reclamantei salariul restant în sumă de 37628, 30 lei. Ordonanţa a fost executată, reclamantei fiindu-i transmisă în proprietate încăperea magazinului nr. 7 din str. 50 ani ai Biruinţei, or.

Ocniţa în contul restanţei de 28928 lei, iar diferenţa fiind achitată în numerar. Însă, prin încheierea Judecătoriei Ocniţa din 14 mai 2008 a fost anulată ordonanţa judecătorească, prin urmare restanţa salaríală a rămas neachitată. La 01 decembrie 2009, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a înaintat acţiune reconvenţională către Irina Iarmaliuc, solicitând admiterea acţiunii, încasarea sumei de 20903 lei şi a cheltuielilor de judecată. Astfel, ÎS „Calea Ferată din Moldova” în susţinerea acţiunii reconvenţionale a indicat că Irina Iarmaliuc a activat în cadrul filialei Ocniţa a Secţiei aprovizionare a muncitorilor Bălţi a ÎS „Calea Ferată din Moldova” pînă la lichidarea filialei, dispusă prin ordinul nr. 317/H din 25 iulie2001.

Iar, în rezultatul controalelor efectuate de Inspectoratul Fiscal de Stat la 06 august 2007, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a fost sancţionată cu 20903 lei pentru diferite încălcări a legislaţiei fiscale şi contabile, comise de Irina Iarmaliuc. La 18 ianuarie 2010, Irina Iarmaliuc a depus cerere suplimentară prin care a solicitat încasarea de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în contul său restanţa la salariu pentru perioada, iulie 2003-iunie 2006, în sumă de 28928, 30 lei, precum şi a prejudiciului moral în sumă de 30000 lei. Prin cererea suplimentară din 25 mai 2010, reclamanta Irina Iarmaliuc a mai solicitat încasarea salariului restant pentru perioada ianuarie-martie 2007 în sumă de 2580,75 lei, a compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 20971 lei şi a restanţei la indemnizaţia de eliberare din serviciu în sumă de 1281,14 lei, şi repunerea în termenul de prescripţie.

Prin încheierea Judecătoriei Ocniţa din 28 iunie 2011, pricina a fost strămutată la Judecătoria Centru mun. Chişinău, conform competenţei jurisdicţionale. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 ianuarie 2012, s-a dispus conexarea pricinilor civile la cererea de chemare în judecată înaintată de Petru Scorenco către ÎS „Calea Ferată din Moldova” şi a pricinii la cererea de chemare în judecată înaintată de Irina Iarmaliuc către ÎS „Calea Ferată din Moldova” într-o procedură unică. La 04 aprilie 2012, Iarmaliuc Irina a depus cerere prin care a solicitat majorarea cuantumului pretenţiilor referitoare la salariul restant, solicitînd încasarea în acest sens a sumei de 37628,3 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 septembrie 2012 acţiunea a lui Petru Scorenco şi Irinei Iarmaliuc a fost admisă parţial, şi s-a dispus încasarea de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul a lui Petru Scorenco a salariul restant pentru perioada 06 iunie 2005 – 31 decembrie 2006 în sumă de 14100 lei şi despăgubiri morale în mărime de 5000 lei, iar în total suma de 19100 lei, şi s-a încasat de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în Irinei Iarmaliuc salariul restant pentru perioada 01 august 2003 – 23 august 2006 în sumă de 23649,72 lei şi prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, iar în total suma de 28649,72 lei, şi s-a încasat de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” taxa de stat în mărime de 1132 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013, a fost admisă cererea de retragere a apelului înaintată de avocatul Pavel Cucu în interesele ÎS „Calea Ferată din Moldova”, fiind încetată procedura civilă în ordine de apel la cererea de apel înaintată de către ÎS „Calea Ferată din Moldova” împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 septembrie 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2013, apelurile declarate de Petru Scorenco şi Irina Iarmaliuc au fost respinse şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 09 octombrie 2013, Irina Iarmaliuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărîri de admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurenta Irina Iarmaliuc a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate normele de drept material, precum şi au fost apreciate arbitrar probele. În special, indică recurenta că ca temei de restabilirea termenului pentru examinarea cererii din 21 septembrie 2009, constituie promisiunile pîrîtului de a achita restanţele salariale la încheierea procedurii de lichidare a întreprinderii, de asemenea susţine recurenta că cuantumul prejudiciul moral este unul inechitabil, deoarece un timp îndelungat i s-a încălcat drepturile salariale. La 29 octombrie 2010, Petru Scorenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul Petru Scorenco a indicat că instanţele de judecată incorect au ajuns la concluzia de încasarea salariului numai pentru perioada de 06 iunie 2005 – 31 decembrie 2006. Astfel, instanţele de judecată la examinarea pricinii nu au constatat şi au elucidat pe deplin probele administrate, nu au verificat şi nu au stabilit cu certitudine care activitate a fost efectuată de către recurent în perioada pretinsă. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel şi relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursulrilor nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Irina Iarmaliuc şi Petru Scorenco, ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, 430, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de către Irina Iarmaliuc şi Petru Scorenco se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă