2ra-4136/13 — Restituirea averii confiscate

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-264/2014 Judecător: O. Meliniciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Pruteanu, M. Guzun, I. Cimpoi ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Mihai Poalelungi Judecători Nicolae Clima, Ion Druță examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Spinei Eugeniu, Ministerul Finanţelor şi Consiliul Raional Soroca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Spinei Eugeniu împotriva Ministerului Finanţelor RM şi Consiliului Raional Soroca privind restituirea averii confiscate în rezultatul represiunilor politice, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, prin care a fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 12 februarie 2008, Spinei Eugeniu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi Consiliului Raional Soroca cu privire la restituirea averii confiscate în rezultatul represiunilor politice şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că, buneii săi Bejenari Ivan şi Bejenari Adelia, locuitori ai or. Soroca, deţineau cu drept de proprietate privată trei case de locuit, şi anume casa din str. Malamud, 20 (fosta str. Voroşilova), or. Soroca, casa din str. Malamud, 22, or. Soroca şi casa din str. Malamud, 24, or. Soroca, acestea fiind situate pe un teren de 0,60 ha; un lot de teren în s. Bujerovca r-ul Soroca cu suprafaţa de 6 ha, un lot de teren în s. Sobor, r-ul Soroca cu suprafaţa de 60 ha şi un lot de pămînt în s. Oclanda, r-ul Soroca cu suprafaţa de 100 ha.

În anul 1941 familia bunelului său a fost represată, din motive politice, şi deportată în regiunea Tambov, Federația Rusă, fiindu-le confiscată toată averea. În anul 1943 bunelul său Bejenari Ivan a decedat, iar în anul 1991 familia acestuia a fost reabilitată. Menţionează, că la momentul reabilitării familiei sale şi în prezent unicul moştenitor al averii bunelului Bejenari Ivan este el, Spinei Eugeniu. Consideră reclamantul că, în temeiul Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, fiind unicul moştenitor legal, dispune de dreptul la restituirea averii confiscate. Ulterior, în cadrul examinării pricinii reclamantul şi-a concretizat pretenţiile, solicitînd încasarea contravalorii averii confiscate în rezultatul represiunilor politice a familiei sale în sumă de 22 511 732 lei, cheltuielilor de judecată, şi anume pentru asistenţa juridică – 23 500 lei, costul expertizei – 1500 lei şi cheltuielile de cadastru – 317 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 iunie 2010 acţiunea a fost admisă parţial, încasîndu-se de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Spinei Eugeniu compensaţia pentru averea confiscată şi naţionalizată de la buneii acestuia în anul 1941 în sumă de 5 546 934 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 2700 lei, costul expertizei în mărime de 1500 lei şi cheltuielile de cadastru în mărime de 317 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 octombrie 2010 apelul declarat de către Ministerul Finanţelor a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 aprilie 2011 a fost admis recursul declarat de Ministerul Finanţelor, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 26.10.2010, pricina fiind restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.

După rejudecarea cauzei, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 noiembrie 2011 a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 iunie 2010, pricina fiind restituită spre rejudecare în prima instanţă. În cadrul rejudecării cauzei, Spinei Eugeniu a înaintat cerere de chemare în judecată concretizată, indicând că, în luna iunie 1941 familia bunelului său, pe linia mamei, Bejenari Ion Nicolai, născut în anul 1886 a fost deportată în regiunea Tambov devenind victime ale represiunilor politice.

La momentul deportării bunelului cu părinţii săi Boris Spinei şi Spinei Bejenari Galina Ion dispuneau de următoarele bunuri: 3 case situate în oraşul Soroca, str. Malamud cu nr 24/26 care erau amplasate pe un lot de teren cu suprafaţa de 0,5493 ha şi o casă pe str. M. Cibotaru 29, care era amplasată pe un teren cu suprafaţa de 30,6 ha cu acareturi; teren cu suprafaţa de 6 ha în satul Bujerovca raionul Soroca; teren cu suprafaţa de 100 ha în satul Oclanda raionul Soroca; teren cu suprafaţa de 60 ha în satul Sobor raionul Soroca; animale, păsări, inventar agricol şi alte bunuri. Toate aceste bunuri au fost confiscate şi naţionalizate. În anul 1949, el, mama şi fratele său au fost deportaţi în regiunea Curgan.

Bunelul Bejenari Ion Nicolae, născut în anul 1886 a decedat în anul 1943, bunica Bejenari Adelia Ghenrih a decedat în anul 1913, tatăl său Spinei Boris Fiodor a decedat în anul 1976, iar mama sa Spinei Galina Ion a decedat în anul 1995, fratele Victor Spinei a decedat în anul 1983. În anul 1990 mama, fratele său şi el au fost reabilitaţi. Iar la 17 ianuarie 1991 familia bunelului său a fost reabilitată fapt confirmat prin Hotărîrea Consiliului de Miniştri al RSSM nr. 115 din 10 aprilie 1989 şi adeverinţa de reabilitare nr. 8/4-G-74 din 31 mai 1995 a Ministerului Afacerilor Interne. Menţionează că este unicul nepot şi unicul moştenitor al buneilor Bejenari, fapt ce îl confirmă prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 23 ianuarie 2009. A mai indicat că, încercările recuperării averii pe cale amiabilă au dat eşec, iar la adresările organelor abilitate în vederea revendicării averii sau costului ei a primit doar refuz şi fără careva motive întemeiate şi pînă în prezent nu i-a fost restituit nimic din bunurile buneilor. Dat fiind faptul, că restituirea în natură a caselor, anexelor, bunurilor mobile şi animalelor domestice este imposibilă, solicită încasarea de la Ministerul Finanţelor în beneficiul său a valorii averii confiscate în rezultatul represiunilor politice în sumă de 25 510 220 lei precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 aprilie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, a fost încasat de la Statul Republica Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Eugeniu Spinei compensaţia pentru bunurile naţionalizate în mărime de 1 199 697 lei, cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 6 000 lei şi pentru efectuarea expertizei în mărime de 1 312 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Consiliul raional Soroca, totodată a fost admis apelul declarat de Spinei Eugeniu. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 aprilie 2013 în partea încasării compensaţiei pentru bunurile naţionalizate fiind emisă în această parte o nouă hotărîre prin care: s-a admis parţial pretenţia lui Spinei Eugeniu împotriva Ministerului Finanţelor privind încasarea compensaţiei pentru bunurile naţionalizate; s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul lui Spinei Eugen compensaţia pentru bunurile naţionalizate în mărime de 1 601 151 lei, în rest pretenţia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Nefiind de acord, la data de 04 noiembrie 2013, Spinei Eugen, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25.09.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30.04.2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii în întregime. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material. Mai indică recurentul că instanțele inferioare neîntemeiat au micșorat valoarea bunurilor naționalizate. La data de 12 decembrie 2013, Ministerul Finanţelor RM a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25.09.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30.04.2013 cu remiterea pricinii la rejudecare. În motivarea recursului a indicat că instanța la adoptarea deciziei a admis încălcări de ordin procedural, or aceasta nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel.

A mai invocat recurentul că instanța a aplicat eronat normele de drept material. La 17 decembrie 2013, Consiliul Raional Soroca a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25.09.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30.04.2013 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărîrea instanței de fond, consideră că acestea sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. La data de 26 decembrie 2013, Consiliul Raional Soroca a prezentat şi referinţă indicînd că susţine deplin recursul declarat de către Ministerul Finanţelor.

La data de 14 ianuarie 2014, Spinei Eugeniu a prezentat referinţă pe marginea recursurilor declarate de către Ministerul Finanţelor şi Consiliul Raional Soroca, solicitînd respingerea acestora. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Spinei Eugen, Ministerul Finanţelor şi Consiliul Raional Soroca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Spinei Eugeniu, Ministerul Finanţelor şi Consiliul Raional Soroca ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de către Spinei Eugen, Ministerul Finanţelor şi Consiliul Raional Soroca se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii: Nicolae Clima Ion Druţă