2ra-4117/13 — Încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor în sumă bănească fixă

prima instanţă – V. Negru dosarul nr. 2ra-246/14 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Feodora Surchicean, reprezentată de către avocatul Marcel Popescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Feodorei Surchicean împotriva lui Gheorghe Surchicean cu privire la încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor în sumă bănească fixă împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Feodora Surchicean, admis apelul declarat de către Gheorghe Surchicean, modificată hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 24 decembrie 2012, prin micşorarea cuantumului pensiei de întreţinere, iar în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută constată: La 13 septembrie 2012, Feodora Surchicean a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Surchicean cu privire la încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor în sumă bănească fixă. În motivarea acţiunii a indicat că a înregistrat căsătoria cu pârâtul la 23 noiembrie 1996 şi au un copil, Alexandru Surchicean, născut la 2 iunie 1997. Menţionează că la 02 decembrie 2011 căsătoria lor a fost desfăcută, prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 11 noiembrie 2011. Indică că copilul lor minor a rămas la întreţinerea şi educaţia ei.

Susţine că pârâtul a abandonat copilul său minor, a plecat în Rusia pentru a-şi îmbunătăţi starea materială. Afirmă că actualmente, locul de muncă a pârâtului nu-i este cunoscut şi ultimul are un salariu neregulat şi fluctuabil. Invocă că până în prezent Gheorghe Surchicean nu acordă ajutor pentru întreţinerea copilului, cu toate că au avut o înţelegere că vor suporta toate cheltuielile în mărime egală. Cu referire la prevederile art. 76 Codul familiei şi din considerentul că pârâtul lucrează şi are un salariu neregulat şi fluctuabil, ultimul trebuie să achite o pensie pentru întreţinere în mărime bănească fixă. Menţionează că conform extrasului de pe site-ul oficial al Biroului Naţional de Statistică valoarea minimului de existenţă pentru un copil minor în mediul urban în vârstă de la 7 până la 16 ani constituie 1722,80 lei lunar.

La fel a indicat că din cauza bolilor de care suferă copilul, acesta are nevoie de îngrijire şi supraveghere permanentă şi nu poate fi lăsat de unul singur, din care cauză a fost nevoită să se angajeze la un serviciu fără program fix de lucru. Solicită încasarea forţată de la Gheorghe Surchicean pensie de întreţinere pentru copilul Alexandru Surchicean, născut la 20 iunie 1997, în mărime de 3500 lei lunar cu începere din data depunerii acţiunii şi până la majoratul copilului. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 24 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, a fost încasat de la Gheorghe Surchicean pensie pentru întreţinerea fiului minor Alexandru Surchicean, născut la 20 iunie 1997 în mărime de câte 2000 lei lunar, începând cu 12 septembrie 2012, până la atingerea majoratului de către copil, încasat de la Gheorghe Surchicean în beneficul Feodorei Surchicean cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 4290 lei şi a fost încasat de la Gheorghe Surchicean în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de Feodora Surchicean, admis apelul declarat de Gheorghe Surchicean, modificată hotărârea primei instanţe şi încasat de la Gheorghe Surchicean în beneficiul Feodorei Surchicean pensia de întreţinere a minorului Alexandru Surchicean, născut la 20 iunie 1997 în cuantum fix lunar câte 1000, cu începere de la 12 septembrie 2012 până la atingerea majoratului copilului.

În rest hotărârea primei instanţe instanţei a fost menţinută. La 20 iunie 1013, Feodora Surchicean, reprezentată de către avocatul Marcel Popescu a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitând casarea decizie instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea determinării cuantumului pensiei de întreţinere şi de a emite în partea dată o nouă hotărâre cu privire la încasarea pensiei de întreţinere pentru copilul minor în mărime de 3500 lei. Iar în rest de a menţine hotărârile judecătoreşti. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinând că în şedinţa instanţei a invocat la tardivitatea apelului declarat de către Gheorghe Surchicean şi a solicitat să fie dispusă restituirea acestuia ca fiind depus peste termenul de declarare a apelului.

Menţionează că de la 24 decembrie 2012 (data pronunţării hotărârii primei instanţe) termenul de declarare a apelului a expirat la 23 ianuarie 2013. Susţine că odată ce apelul depus de Gheorghe Surchicean a fost depus peste termenul de 30 de zile, fără a solicita repunerea în termen, acest apel urma să fie restituit de către instanţe de apel, în baza art. 369 alin. (1) lit. b) CPC. Consideră că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, fapt ce indică că decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013 urmează a fi casată. La fel a indicat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea pensiei de întreţinere în mărime de 3500 lei, sumă care este justificată.

Invocă că locuieşte împreună cu copilul minor în Italia, fapt probat prin permisele de şedere, anexate la dosar, iar intimatul locuieşte în Moscova, Rusia, şi are venituri fluctuabile şi neregulate, fapt confirmat prin declaraţiile reprezentantului intimatului în instanţele de judecată. Afirmă că salariul minim în Italia pe anul 2010 a constituit 752 Euro pe lună, fapt ce poate fi verificat pe internet, extrasul de pe pagina web a fost anexează la materialele dosarului, pe când salariile în Moscova sunt mai mari, constituind cel puţin 1500 dolari lunar. Menţionează că în legătură cu bolile de care suferă, copilul are nevoie de supraalimentare, ea este nevoită să-i procure medicamente costisitoare.

La fel indică că copilul are nevoie să frecventeze bazinul, pentru a trata scolioza de care suferă. Mai indică că copilul are nevoie de cărţi şi uniforme necesare pentru frecventarea instituţiei de învăţământ privată în care învaţă pe contract, susţinând că toate aceste cheltuieli până în prezent au fost suportate doar de ea. Consideră că instanţa de apel a interpretat eronat legea, constatând că intimatului îi revine obligaţia de a acoperi ½ din minimul de existenţă pentru copilul minor, astfel indicând că instanţele au apreciat arbitrar probele anexate la materialele dosarului, iar erorile comise au dus la în încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în special ale copilului minor Alexandru Surchicean.

Afirmă că recursul este declarat în termen, deoarece a luat cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la 30 mai 2013. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel din 17 aprilie 2013 a fost expediată în adresa părţilor la 22 aprilie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 4275 din 22 aprilie 2013 (f. d. 88). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 20 iunie 2013 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Feodora Surchicean, reprezentată de către avocatul Marcel Popescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Feodora Surchicean, reprezentată de către avocatul Marcel Popescu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Feodora Surchicean, reprezentată de către avocatul Marcel Popescu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Feodora Surchicean, reprezentată de către avocatul Marcel Popescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov