2ra-45/14 — Încasarea sumei.

Dosarul nr. 2ra-45/14 Prima instanţă: Judecătoria Dubăsari Judecător: V. Suciu Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Boris Bîrcă Mihail Cigureanu Maria Moraru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinând recursurile declarate de S.R.L. „Elvitis-Com” şi Popriţac Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Elvitis- Com” împotriva lui Popriţac Mihail, privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, prin care apelul declarat de S.R.L.

„Elvitis-Com”, a fost admis parţial, ACONSTATAT : La 22 septembrie 2011 reclamantul S.R.L. „Elvitis-Com” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Popriţac Mihail privind încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în baza contractelor de arendă S.R.L. „Elvitis-Com” dispune de 214 ha de terenuri agricole, amplasate în satul Ustia, r-nul Dubăsari în 2 cîmpuri: 150 ha în cîmpul nr. 5 şi 64 ha în cîmpul nr. 4. Atît în cîmpul nr. 4, cît şi în cîmpul nr. 5 cet. Popriţac Mihail are 10 cote a cîte 0,8 ha pe care nu a dorit să le dea în arendă S.R.L. „Elvitis-Com”. Dat fiind faptul că terenurile lui Popriţac Mihail erau răzleţe şi nu erau compacte şi pentru a nu crea reclamantului incomodităţi, pîrîtul a solicitat ca să-i ofere undeva la o margine loturile lui ca să le poată prelucra şi să nu încurce unul altuia.

A mai menţionat reclamantul că, deoarece nu ştia în care cîmpuri se află loturile lui Popriţac Mihail, a arat toate suprafeţele, cu atît mai mult că pîrîtul însăşi a rugat ca să fie arate şi cîmpurile lui şi ulterior va achita costul lucrărilor efectuate. A precizat reclamantul că, prin luna aprilie a anului 2010, S.R.L. „Elvitis-Com” a pregătit toate terenurile pentru a le însămînţa cu culturi de primăvară şi a efectuat 1 două cultivaţii pe toate suprafeţele. După care, S.R.L. „Elvitis-Com” a depistat că în cîmpul nr. 4 pîrîtul Popriţac Mihail a semănat cu floarea- soarelui 21,45 ha, teren care era pregătit de semănat de către S.R.L. „Elvitis-Com”.

A mai specificat reclamantul că, pentru a nu intra în conflict cu pîrîtul au ajuns la o înţelegere, ca cele 13,45 ha luate abuziv de Popriţac Mihail, să fie date în subarendă, cu aceleaşi condiţii stipulate în contractele de arendă cu proprietarii de terenuri din s. Ustia, ultimul fiind de acord ca să restituie toate cheltuielile S.R.L. „Elvitis-Com” la prelucrarea celor 21,45 ha. Invocă reclamantul că, ulterior, a fost întocmit contractul de subarendă pentru suprafaţa de 13,5 ha, însă sub diferite motive şi pretexte pîrîtul refuză semnarea actului juridic. A punctat reclamantul că, pentru cele 21,45 ha S.R.L. „Elvitis-Com” a suportat următoarele cheltuieli: pentru 1 ha de teren discuit - 227,26 lei, pentru 1 ha de teren arat - 828,06 lei, pentru 1 ha de teren cultivat de două ori - 312,42 lei şi pentru 1 ha de teren boronit - 72,63 lei, în total costul lucrărilor pentru 21,45 ha constituie 34320 lei.

Impozitul funciar pentru cele 13,5 ha, achitat de către S.R.L. „Elvitis-Com” este de 1296 lei. Valoarea plăţii de arendă pentru o cotă de 0,8 ha constituie 2750 lei, iar în 13,5 ha se conţin 16,8 cote a cîte 0,8 ha fiecare, în total plata de arendă fiind de 46200 lei. Aşadar, reclamantul a suportat cheltuieli din contul său, pentru anul 2010, pe care pîrîtul urma să le restituie în sumă totală de 78391,93 lei. Mai specifică reclamantul că, plata pentru arendă pentru 13,5 ha constituie 46200 lei şi impozitul funciar este de 1296 lei, în total pîrîtul datorînd S.R.L. „Elvitis- Com” suma de 81816 lei, care nici pînă în prezent nu este achitată. În anul 2011 pîrîtul a informat S.R.L. „Elvitis-Com” că dispune de 20 ha de teren agricol în cîmpul nr. 4 şi 5 şi insista ca să-l prelucreze de sine stătător.

A accentuat reclamantul că, i-a oferit lui Popriţac Mihail acele 20 ha, care erau deja arate şi cultivate, însă pîrîtul nu le-a prelucrat şi le-a lăsat îmburuienate. Reclamantul ulterior a aflat că Popriţac Mihail are doar 8 ha, şi nu 20 ha, precum a declarat ultimul. Pentru cele 12 ha în plus S.R.L. „Elvitis-Com” a cheltuit la efectuarea lucrărilor - 32000 lei şi plata pentru arendă achitată proprietarilor de terenuri constituie 41250 lei. Mai menţionează reclamantul că, pe o suprafaţă de 1,35 ha, care este arendată de S.R.L. „Elvitis-Com”, Popriţac Mihail a plantat pomi de nuci. Astfel, pîrîtul datorează reclamantului plata de arendă achitată în sumă de 6652 lei. Solicită S.R.L. „Elvitis-Com” încasarea din contul lui Popriţac Mihail în beneficiul companiei a datoriei în sumă totală de 162870 lei.

2 Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 20 decembrie 2012 acţiunea înaintată de S.R.L. „Elvitis-Com” împotriva lui Popriţac Mihail, privind încasarea sumei, a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, apelul declarat de S.R.L. „Elvitis-com” a fost admis parţial. A fost casată hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 20 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L. „Elvitis-com” împotriva lui Popriţac Mihail, privind încasarea sumei, pronunţînduse o nouă hotărîre, după cum urmează: S-a dispus încasarea din contul lui Popriţac Mihail în beneficiul S.R.L. „Elvitis- com”, suma de 81816 (opt zeci şi una mii opt sute şaisprezece) lei cu titlu de îmbogăţire fară justă cauză şi taxa de stat în sumă de 2454,48 lei.

S-a dispus încasarea din contul lui Popriţac Mihail în beneficiul lui S.R.L. „Elvitis-com”, cheltuieli de judecată în apel (taxa de stat) în sumă de 1840,86 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Invocînd ilegalitatea acestei deciziei, la 11 iulie 2013 S.R.L. „Elvitis-com”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care pretenţiile să fie admise. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că, instanţa de apel nu au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Totodată, recurentul a mai indicat că, au fost aplicate eronat normele de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural.

Ulterior, nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 29 iulie 2013 Popriţac Mihail, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursuli, recurentul a indicat că, instanţa de apel nu au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Totodată, recurentul a mai indicat că, au fost aplicate eronat normele de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la 17 mai 2013, iar recursurile a fost declarate la 11 iulie 2013 şi respectiv la 29 iulie 2013, însă la materialele dosarului lipsesc probe care ar certifica data recepţionării de către recurent a copiei deciziei recurate. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursurile sunt declarate în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi 3 care urmează a fi admise, casată deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art.445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 22 septembrie 2011 reclamantul S.R.L. „Elvitis-Com” a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Popriţac Mihai, prin care a solicitat încasarea din contul lui Popriţac Mihai în beneficiul companiei a sumei de 162870 lei – cu titlu de datorie, suma de 4886,10 lei – cu titlu de taxă de stat şi suma de 5000 lei – cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică.

Totodată, s-a mai constat că, în baza contractelor de arendă S.R.L. „Elvitis- Com” dispune de 214 ha de terenuri agricole, amplasate în satul Ustia, r-nul Dubăsari în 2 cîmpuri: 150 ha în cîmpul nr. 5 şi 64 ha în cîmpul nr. 4. Atît în cîmpul nr. 4, cît şi în cîmpul nr. 5 cet. Popriţac Mihail are 10 cote a cîte 0,8 ha pe care nu a dorit să le dea în arendă S.R.L. „Elvitis-Com”. Din cererea de chemare în judecată rezultă că, recurentul – reclamant S.R.L. „Elvitis-Com” a solicitat încasarea din contul lui Popriţac Mihail suma de 162870 lei, care se compune din: Cheltuieli suportate pentru prelucrarea a 21,45 ha de teren invocînd că s-a cheltuit după cum urmează: o pentru 1 ha de teren discuit - 227,26 lei, o pentru 1 ha de teren arat - 828,06 lei, o pentru 1 ha de teren cultivat de două ori - 312,42 lei şi o pentru 1 ha de teren boronit - 72,63 lei, în total costul lucrărilor pentru 21,45 ha constituie 34320 lei.

Impozitul funciar pentru cele 13,5 ha, achitat de către S.R.L. „Elvitis-Com” este de 1296 lei. Valoarea plăţii de arendă pentru o cotă de 0,8 ha constituie 2750 lei, iar în 13,5 ha se conţin 16,8 cote a cîte 0,8 ha fiecare, în total plata de arendă fiind de 46200 lei. Aşadar, reclamantul a suportat cheltuieli din contul său, pentru anul 2010, pe care pîrîtul urma să le restituie în sumă totală de 78391,93 lei. Cheltuieli pentru prelucrarea a 12 ha în sumă de 32000 lei şi plata pentru arendă achitată proprietarilor de terenuri constituie 41250 lei. Plata pentru arendă pentru 1,35 ha în sumă de 6652 lei, pe care Popriţac Mihail a plantat pomi de nuci. Instanţa de recurs menţionează că, la judecare pricinii instanţa de apel nu a cercetat sub toate aspectele pretenţiile invocate de către reclamant, nu a stabilit ce fel de raporturi juridice a apărut între părţile aflate în litigiu.

Totodată, Colegiul 4 menţionează că, nu a fost stabilite normele materiale care guvernează raporturile juridice existente în prezentul litigiu. Instanţa de recurs menţionează că, circumstanţele expuse denotă o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Mai mult decît atît, instanţa remarcă faptul că, o parte din pretenţiile reclamantului – recurent se bazează pe contracte de subarendă, astfel, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră oportun de a reitera prevederile art. 911, alin. (3) C.C., contractului de arendă se aplică în modul corespunzător dispoziţiilor cu privire la locaţiune în măsura în care prezentul capitol nu prevede altfel.

Instanţa de recurs menţionează că, Normele locaţiunii, care conţin prevederi şi detalizări de ordin general pot fi aplicate, faţă de arendă numai cu condiţia că contractul de arendă nu stipulează alte prevederi. În acest sens, instanţa de recurs reiterează prevederile art. 894, alin. (1) C.C., potrivit căruia, locatarul este în drept să dea bunul închiriat în sublocaţiune sau să cesioneze locaţiunea numai cu consimţămîntul locatorului. Pentru aceasta, el este obligat să-l informeze pe locator despre intenţia sa şi să indice numele sau denumirea, adresa persoanei căreia intenţionează să-i subînchirieze bunul sau să-i cedeze locaţiunea. Colegiul Curţii Supreme de Justiţia menţionează că, în baza normei de drept material citate mai sus, locatarul este drept de a transmite bunul închiriat în sublocaţiune.

Pentru realizarea acestul drept locatarul este obligat să respecte prevederile legale, şi anume, să-l informeze pe locator despre intenţia sa şi să indice numele sau denumirea, adresa persoanei căreia intenţionează să-i subînchirieze bunul sau să-i deceze locaţiunea. În această prevedere legală, legiuitorul a ţinut să puncteze că, valabilitatea subchiriei şi cesiunii locaţiunii depind de respectarea acestei obligaţiuni. Protejarea intereselor locatarului se manifestă şi prin faptul că prevederile legale îl impun pe locator de a da consimţământul la sublocaţiune sau la cedarea locaţiunii dacă există circumstanţe favorabile pentru locatar de ordin obiectiv, şi anume, interesul legitim pentru locatar de a da bunul, integral sau parţial unui terţ.

Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 18 al Legii cu privire la arenda în agricultură, care statuiază expres că, terenurile agricole se transmit în subarendă numai cu consimţămîntul proprietarului, dat în formă scrisă şi prin încheierea unui contract separat. Arendatorul terenurilor agricole va indica în consimţămîntul său care dintre acestea pot fi date în subarendă, pe ce termen şi cu ce scop. Contractul de subarendă a terenurilor agricole va conţine informaţii despre contractul de arendă şi despre consimţământul arendatorului, în al cărui temei a fost încheiat contractul de subarendă. Darea în subarendă a terenurilor agricole arendate nu absolvă arendaşul de răspunderea faţă de arendator.

Termenul contractului de 5 subarendă a terenurilor agricole nu poate depăşi termenul contractului de arendă. Subarenda ulterioară nu se admite. Astfel, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie costată că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel la judecarea pricinii nu au stabilit dacă la încheierea contractului de subarendă, arendaşul a obţinut acordul proprietarii terenului care face obiectul contractului de subarendă. Instanţa de recurs mai menţionează că, concomitent instanţele de judecată nu au verificat temeiul juridic de încasarea a prejudiciului solicitat, deoarece, lucrările agricole ce ţin de arat, cultivat, discuit au fost efectuate.

În asemenea condiţii, instanţa de recurs menţionează că, această circumstanţă atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, din care considerente pricina urmează a fi remisă pentru rejudecare în instanţa de apel. Instanţa de recurs, accentuiază faptul că, instanţa de apel a pronunţat o decizie cu un caracter prematur, deoarece nu au fost constatate şi elucidate toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului. Totodată, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Mai mult decît atît, în conformitate cu art. 373 C.P.C., (1) instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

(2) în limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. (3) în cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă. (4) Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. (5) Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

(6) Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

6 În sprijinul normelor naţionale vin şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a instanţei de apel, nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate de S.R.L. „Elvitis-Com” şi Popriţac Mihail, a casa integral decizia instanţei de apel şi a remite pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) C.P.C., Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE Se admit recursurile declarate de S.R.L. „Elvitis-Com” şi Popriţac Mihail. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de S.R.L.

„Elvitis-Com” împotriva lui Popriţac Mihail, privind încasarea sumei, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curte de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecători /Semnătura/ Ala Cobăneanu /Semnătura/ Sveatoslav Moldovan /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător Vera Macinskaia 7