2r-1012/13 — Încasarea prejudiciului

prima instanţă: S. Daguţa dosarul nr. 2r-56/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Raval-Impex”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Centrul pentru Protecţia Drepturilor Consumatorilor din Republica Moldova şi Deleu Victoria împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Raval-Impex” cu privire la încasarea prejudiciului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea Societăţii cu Răspunderea Limitată „Raval-Impex” cu privire la repunerea în termenul de declararea a apelului şi restituită Societăţii cu Răspunderea Limitată „Raval-Impex” cererea de apel cu toate documentele anexate, constată: La 27 februarie 2012, Centrul pentru Protecţia Consumatorilor din Republica Moldova a depus în interesul Victoriei Deleu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Raval-Impex” cu privire la restituirea contravalorii produsului necorespunzător, încasarea penalităţii, a daunelor materiale şi morale.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 11 ianuarie 2012 reclamanta Deleu Victoria a procurat de la pîrîtul SRL „Raval-Impex” din Piaţa calea Basarabiei de pe str. Calea Basarabiei 7, mun. Chişinău, două paturi a cîte 4600 lei fiecare, la preţul total de 9200 lei, sumă fiind achitată integral de către reclamanta. Susţine că la moment ce monta paturile, reclamanta, a observat că ambele paturi au defecte şi anume: primul pat-partea interioară a lădiţei a fost crăpată, partea din lemn a picioruşelor este crăpată, în momentul aşezării pe pat acesta nu ţinea echilibrul, iar al doilea pat-partea din lemn a picioruşelor la fel a fost crăpată, în momentul aşezării pe pat acesta la fel nu ţinea echilibrul şi cînd doarme pe ambele paturi, avea dureri de spate.

Menţionează că, Deleu Victoria, a înaintat pretenţii faţă de pîrît chiar la data de 12 ianuarie 2012, iar la data de 13 ianuarie 2012 a restituit pîrîtului unul din paturi procurate, pentru al convinge de defectele imputate. Tot atunci reclamanta a solicitat şi restituirea contravalorii produselor defectate, pentru ambele paturi, însă în seara aceleiaşi zile reclamanta a fost telefonată de directorul pîrîtului care a anunţat-o că, refuză să-i întoarcă preţul bunurilor. Mai invocă că la data de 14 ianuarie 2012, reclamanta a înmînat directorului firmei pîrîte pretenţia scrisă prin care a solicitat restituirea contravalorii produselor necorespunzătoare calităţii, iar la data de 17 ianuarie 2012 a mai expediat prin poştă o pretenţie cu aceleaşi solicitări, însă pîrîtul nu a reacţionat.

Dat fiind faptul că pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunile şi nu a reacţionat la solicitările reclamantei, ultima la data de 26 ianuarie 2012 a mai expediat pîrîtului prin poştă o cerere prin care a solicitat restituirea contravalorii produsului necorespunzător calităţii în sumă de 9200 lei. La cererea dată pîrîtul a expediat reclamantei o scrisoare prin care şi-a recunoscut vina parţial, însă nu a soluţionat litigiul, motivînd că apariţia defectelor la ambele paturi este din vina reclamantei. Consideră că prin acţiunile pîrîtului i s-a cauzat şi prejudiciul moral, deoarece a fost atrasă într-un proces de judecată şi pusă în situaţia de imposibilitate de a se folosi de produs conform destinaţiei din cauza defectelor acestora.

Totodată consideră că, pîrîtul urmează a fi obligat conform art.32 alin.(1) al Legii privind protecţia consumatorului, la plata penalităţii în sumă de 4600 lei. Solicită încasarea de la pîrît în beneficiul Victoriei Deleu a sumei de 4600 lei cu titlu de restituirea preţului produsului necorespunzător, recuperarea prejudiciului moral în sumă de 9000 lei şi plata penalităţii pentru întîrzierea executării obligaţiei de restituire a contravalorii în sumă de 4600 lei. În cadrul dezbaterilor judiciare reprezentantul reclamantei a modificat cererea de chemare în judecată şi a micşorat cuantumul acţiunii civile cu suma de 4600 lei contravaloarea unui pat, pe motiv că pe parcursul examinării pricinii civile pîrîtul parţial a recunoscut acţiunea şi a achitat reclamantei suma de 4600 lei.

Prin urmare, reprezentantul reclamantei a solicitat încasarea din contul pîrîtului SRL”Raval-Impex” suma de 4600 lei cu titlu de restituirea contravalorii unui pat produs necorespunzător, a sumei de 9000 lei cu titlu de recuperarea prejudiciul moral, a sumei de 4600 lei cu titlu de penalitate legală, cît şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi încasat de la SRL „Raval-Impex” în beneficiul Victoriei Deleu suma de 4600 lei cu titlu de restituire a contravalorii bunului, suma de 4600 lei cu titlu de penalitate şi suma de 1263,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 10463,75 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 07 august 2013 SRL „Raval-Impex” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii contestate şi remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. Totodată, prin cererea separată, SRL „Raval-Impex” a solicitat prelungirea termenului de contestare a hotărîrii din motivul lipsei administratorului societăţii din oraş. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 septembrie 2013, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către SRL „Raval-Impex” şi comunicat ultimei despre necesitatea prezentării dovezii de plata taxei de stat în mărime de 202,50 lei, acordîndu-i pentru aceasta un termen pînă la data de 19 noiembrie 2013, ora 11.00, explicîndu-i totodată că în caz dacă nu va lichida neajunsurile menţionate, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea SRL „Raval-Impex” cu privire la repunerea în termen de declarare a apelului, restituită SRL „Raval-Impex” cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal şi remisă ultimei cererea de apel cu toate documentele anexate. La 04 decembrie 2013 SRL „Raval-Impex” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi restituirea pricinii spre judecarea în fond a apelului declarat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel nu a intrat în esenţa cauzei şi astfel a admis neexaminarea circumstanţelor care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei.

Menţionează că a solicitat în şedinţa instanţei de apel repunerea în termenul de declarare a apelului dat fiind faptul că nu a fost în ţară în perioada depunerii a apelului şi totodată nu a primit hotărîrea instanţei de fond pentru a-şi avea posibilitate de a o contesta. Afirmă că ţinînd cont de faptul că nu s-a aflat în ţară şi nu a primit hotărîrea instanţei de fond, pe data de 23 iulie 2013 a întocmit o cerere de redactare a hotărîrii din 18 aprilie 2013, pe cînd, instanţa de apel în mod eronat a indicat că dînsa a făcut cunoştinţă cu hotărîrea la data de 18 aprilie 2013 la momentul pronunţării dispozitivului hotărîrii, deoarece dînsa nu a primit copia dispozitivului hotărîrii primei instanţe.

În susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 259 CPC, care indică că, instanţa de judecată este obligată să trimită participanţilor la proces copia de pe hotărîrea judecătorească in cel mult 7 zile de la emiterea hotărîrii motivate. Insistă că a fost lipsită de dreptul său de apărare, de a prezenta probe (inclusiv de a cere administrarea de probe noi) şi respectiv a fost încălcat principiul echităţii sociale. Consideră neîntemeiate constatările instanţei de apel privind faptul că dînsa nu a invocat careva motive temeinic justificate de omitere a termenului de declarare a apelului, deoarece aflarea ei peste hotarele ţării este un motiv temeinic de omitere a termenului de declarare a apelului.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii din 19 noiembrie 2013 a fost recepţionată de către recurenta la data de 02 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia recipisei semnată de ultima (f.d. 98). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 decembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

La caz se constată că prin încheierea din 19 noiembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a dispus respingerea cererii SRL „Raval-Impex” cu privire la repunerea în termen a cererii de apel, restituindu-i cererea de apel cu toate documentele anexate, întemeindu-şi concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluziile instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către SRL „Raval-Impex” în afara termenului legal şi refuzul repunerii în termen a apelului sunt justificate.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă materialele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău, prin care a fost admisă parţial acţiunea Centrului pentru Protecţia Drepturilor Consumatorilor din Republica Moldova înaintată în interesele Victoriei Deleu, a fost emis şi pronunţat la 18 aprilie 2013. Cu toate acestea, SRL „Raval-Impex”, a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 07 august 2013, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de lege.

Drept urmare, este lipsit de suport argumentul recurentului cu privire la faptul că termenul de declarare a apelului începe a curge de la data recepţionării copiei integrale a hotărârii, deoarece cauza a fost examinată în prezenţa administratorului SRL „Raval- Impex”, ultimei fiind eliberată şi copia dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 aprilie 2013, fapt confirmat prin recipisa semnată de aceasta (f.d. 70). Or, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede.

Sub acest aspect, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei cu referire la prevederile art. 259 CPC, care prevedea că, participanţilor la proces care nu s-au prezentat în şedinţa de judecată li se trimite copia de pe hotărârea judecătorească în cel mult 7 zile de la emiterea hotărârii motivate, deoarece prevederile normei citate la momentul emiterii hotărîrii de către prima instanţă au fost abrogate, astfel, neavînd puterea legală.

Mai mult, după cum s-a menţionat administratorul SRL „Raval-Impex” a participat la examinarea cauzei în prima instanţă, respectiv, a avut la cunoştinţă despre hotărîrea pronunţată, prin urmare, acesta trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), şi de a conteste în termenul legal hotărârea primei instanţei, fapt însă ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs consideră drept justificată şi soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, or susţinerea recurentei SRL „Raval-Impex” că în perioada depunerii cererii de apel se afla peste hotarele ţării, nu constituie motiv întemeiat şi justificativ a omiterii termenului de procedură.

Or, în conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Pe cînd, SRL „Raval-Impex” nu a făcut, prin probe întemeiate, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege. În această ordine de idei sunt lipsite de sens şi alte critice aduse în susţinerea cererii de recurs, or cele constatate indică direct la abuzul SRL „Raval-Impex” în drepturile sale procedurale şi eschivarea de la îndeplinirii actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural.

În astfel de circumstanţe, nu s-au stabilit încălcări a normelor procesuale la emiterea încheierii, prin urmare, nefiind lezat nici dreptul recurentei la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 al CEDO Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Raval-Impex”.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Centrul pentru Protecţia Drepturilor Consumatorilor din Republica Moldova şi Deleu Victoria împotriva Societăţii cu Răspunderea Limitată „Raval-Impex” cu privire la încasarea prejudiciului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva