2ra-669/17 — Restituirea contravalorii produsului si repararea prejudiciului moral

2ra-669/17 — Restituirea contravalorii produsului si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-669/17

Prima instanță: Jud. Botanica mun. Chișinău( jud. Gh. Balan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol)

D E C I Z I E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței,judecător: Tatiana Vieru

Judecătorii: Galina Stratulat, Oleg Sternioală

Mariana Pitic, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Maslov Galina, prin intermediul avocatului Jigău

Radu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maslov Galina

împotriva Societății Comerciale „San-Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată

cu privire la restituirea contravalorii produsului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Maslov Galina și s-a menținut hotărârea judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 06 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La 02 aprilie 2013, Maslov Galina s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată

către Societatea Comercială „San-Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la restituirea contravalorii produsului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 23 noiembrie 2011, a încheiat contract cu

Societatea Comercială „San-Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată în incinta

Centrului comercial Jambo, conform căruia (pct.1.1.), vânzătorul s-a obligat să îi

livreze un set de mobilă- canapea extensibilă Togo cu dormez conteiner, iar reclamanta

s-a obligat să achite 2785 euro.

Susține că, setul de mobilă i-a fost livrat cu întârzierea termenului indicat în pct.

1.1 a contractului, fiind transmis conform actului de primire-predare la 23 februarie

2012.

Menționează că, potrivit art. 6 lit. d) al Legii privind protecția consumatorului

nr. 105-XV din 13 martie 2003, în calitate de consumator urma să fie informată de

vânzător asupra calității bunului achiziționat, or, încălcând prevederile date, vânzătorul

nu i-a furnizat informații complete, corecte și precise privind produsele achiziționate.

Vânzătorul a admis în privința reclamantei încălcarea prevederilor art. 24 al legii

nominalizate, care stipulează expres „consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod

complet, corect și precis, asupra caracteristicilor produselor și serviciilor oferite de

1

către agenții economici astfel, încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională,

în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură

să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate”.

Explică că, dacă la data achiziționării setului de mobilă vânzătorul îi comunica

caracteristicile materialelor și elementelor folosite și anume că pernele care sunt

elementele mobilierului sunt împlute cu pene, iar aceste pene pot ieși de sub material,

lucru care îi poate crea incomodități la utilizarea acestui bun, se refuza să-l procure.

Consideră că, vânzătorul la livrarea produsului a făcut uz de practici de înșelare

a art. 13 al legii nominalizate, or potrivit acestei prevederi este recunoscută drept

practică de înșelare a consumatorului necomunicarea informațiilor cu referire la

eventualele riscuri previzibile, compoziția, rezultatele care se pot obține din utilizare,

or aceste informații nu i-au fost explicate la achiziționarea mărfii.

Relevă că, necomunicând despre calitatea mărfii vânzătorul a admis o omisiune

care este stipulată în art. 13 alin.(9) „o practică comercială este considerată, de

asemenea ca fiind omisiune înșelătoare dacă, în contextul situației de fapt și ținând

cont de toate caracteristicile și circumstanțele, această practică omite o informație

esențială necesară consumatorului”.

Prin acțiunile sale manifestate în necomunicarea informațiilor cu referire la

calitatea bunului vânzătorul în cazul dat flagrant a încălcat art. 25 alin.(4) care prevede

expres „produsele de folosință îndelungată trebuie însoțite de certificatul de garanție,

precum și de cartea tehnică ori de instrucțiile de folosire, instalare, exploatare,

întreținere, elaborate de către producătorul nemijlocit”.

Potrivit art. 18 alin.(1) din legea privind protecția consumatorilor nr. 105-XV

din 13 martie 2003 „remedierea gratuită a deficiențelor apărute la produs, serviciu,

înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător

în cadrul termenului de garanție sau termenului de valabilitate, deficiențele care nu

sunt imputabile consumatorului, se face necondiționat de către vânzător, prestator într-

un termen de cel mult paisprezece zile calendaristice de la data înaintării reclamației de

către consumator sau în termenul stabilit prin contract”.

Conform art. 18 alin.(5) al legii „vânzătorul, prestatorul restituie contravaloarea

produsului vândut imediat după constatarea imposibilității folosirii acestora dacă

deficiența nu este imputabilă consumatorului și dacă consumatorul a refuzat

remedierea sau înlocuirea produsului, serviciului”.

Indică reclamanta că, la 22 februarie 2013 a înaintat pretenție cu privire la

reclamarea drepturilor de consumator lezate, însă aceasta a fost lăsată fără satisfacere

efectivă din partea pârâtului, fapt ce o motivează de a solicita și încasarea prejudiciului

moral.

Menționează că, prejudiciul moral este determinat de retrăirea unor emoții

negative generate de comportamentul pârâtului la gestionarea prejudiciară a litigiului

în cauză și de atitudinea subiectivă și negativă manifestată față de reclamantă în

calitate de consumator.

Solicită reclamanta restituirea contravalorii bunului procurat și repararea

prejudiciului moral în mărime de 7000 lei.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 06 iunie 2016, s-a respins

ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantei Maslov Galina

împotriva Societății Comerciale „San-Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată

cu privire la restituirea contravalorii produsului și repararea prejudiciului moral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016, s-a respins ca fiind

neîntemeiat apelul declarat de Maslov Galina și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 06 iunie 2016.

La 17 ianuarie 2017 Maslov Galina, prin intermediul avocatului Jigău Radu, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, cu decizia Curții de Apel nu este de acord și

o consideră neîntemeiată invocând prevederile art. 432 Cod de procedură Civilă.

Consideră că, argumentele instanței de apel în ideea respingerii apelului și

acțiunii precum că reclamanta nu invocă livrarea necalitativă a produsului ci

neinformarea reclamantei despre calitatea și caracteristicile produsului sunt contrare

speței, or, potrivit contractului încheiat între reclamanta și Societatea Comercială „San-

Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată, a actului de predare-primire a

produsului, reclamantei i-a fost livrat un alt produs decât cel solicitat or, acesta și

constituie o încălcare și se încadrează perfect în prevederile art. 18 din Legea privind

protecția consumatorilor.

Susține că, articolul menționat stabilește că remedierea gratuită a produsului,

serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanție sau termenului de

garanție, deficiențe care nu sunt imputabile consumatorului, se face necondiționat de

către vânzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data

înaintării reclamației de către consumator sau în termenul stabilit în contract.

Relevă că din normele precizate rezultă indubitabil faptul că pârâtul urmează să

restituie contravaloarea produsului neconform livrat(acesta nu corespunde celui ce a

fost comandat), deoarece înlocuirea acestuia nu poate avea loc. Consumatorul nu a

dorit procurarea dormitorului cu saltea care să fie umplută cu pene dar salteaua trebuia

să fie din poliuretan.

Explică că, din concluziile instanței rezultă că recurenta trebuia să accepte

necondiționat produsul livrat de către intimat, chiar dacă acesta nu corespunde celui

comandat și achitat.

Menționează că, prin practică neloială se înțelege neinformarea, nedeclararea

consumatorului despre caracteristicile reale și veridice a produsului livrat care a dus în

consecință la acceptarea unui alt produs decât celui comandat și achitat.

Opinează că, afirmația precum că consumatorul a fost informat despre

caracteristicile produsului și anume că salteaua este umplută cu puf de pasăre este în

contradicție cu actele prezentate și semnate de părțile contractante la

procurarea/primirea mărfii.

3

Potrivit pct. 1.1 al anexei nr. 1 a contractului nr. 49 din 23 noiembrie 2013 și a

actului de primire-predare a mărfii cumpărătorul a cumpărat/primit, iar vânzătorul a

vândut/predat canapea cu saltea din poliuretan.

Relatează că, este neîntemeiată afirmația pârâtului precum că reclamanta prin

pipăire și-ar fi putut da seama că de fapt pernele șezutului nu sunt împlute cu

poliuretan dar cu pene, deoarece consumatorul nu este și nici nu trebuie să fie expert în

mobilă la procurarea unui produs, acesta este consultat de către vânzător, care are

obligația să fie de bună-credință și să declare corect toate caracteristicile produsului.

Afirmația că la momentul semnării actului de predare-primire a mărfii recurenta

nu a formulat obiecții nu poate fi reținut de către instanța de judecată, or

neajunsul/neconformitatea produsului vândut era ascunsă.

La momentul transmiterii bunului, primirea-predarea s-a făcut vizual, nici o parte

nu a solicitat desamblarea mărfii cu verificarea umpluturii, iar neajunsul mărfii, ieșirea

penelor s-a produs mult mai târziu, în timpul utilizării, după care s-a formulat pretenții

față de pârât.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 105 din 13 martie 2003 prin noțiunea de

viciu(deficiență) ascuns- defect al calității unui produs, serviciu care existând la

momentul livrării produsului, prestării serviciului, nu a fost cunoscut de către

consumator și nici nu a putut fi depistat prin mijloace obișnuite de control.

Indică că, obiecția intimatului că consumatorul a făcut reclamație depășind

termenul de garanție nu este întemeiată, or recurenta a înaintat cerere de remediere la

22 februarie 2013, fapt care se confirmă prin cecul fiscal de la poștă, chitanța poștală

și a avizului de recepție care sunt anexate la materialele dosarului.

Actul de predare-primire a mărfii a fost semnat de către părți la 23 februarie 2012,

astfel termenul de garanție expirând la 24 februarie 2013.

Afirmă că, în cazul în care consumatorul solicită înlocuirea produsului

necorespunzător, vânzătorul este obligat să înlocuiască produsul în termen de 14 zile

calendaristice maxim din ziua înaintării reclamației, acest termen poate fi prelungit cu

acordul consumatorului și stipulat în contract.

Reclamă că, pârâtul i-a livrat o marfă necorespunzătoare, marfă ce nu corespunde

caracteristicilor indicate în pct. 1.1, anexa nr.1 al contractului nr. 49 din 23 noiembrie

2013 și a actului de primire-predare a mărfii din 23 februarie 2012, adică trebuia să fie

canapea cu saltea din poliuretan, dar i-a fost livrată saltea cu pene.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de Procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 06 aprilie 2017 intimatul Societatea Comercială „San-Marco Grup” Societate

cu Răspundere Limitată a prezentat referință pe marginea recursului depus, solicitând

declararea recursului inadmisibil.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din 03 mai 2017 a considerat recursul înaintat de

4

Maslov Galina, prin intermediul avocatului Jigău Radu admisibil fără a prejudicia

fondul și a dispus judecarea acestuia de către completul din 5 judecători.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursul în limitele invocate pe baza materialelor din dosar, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de Maslov Galina, prin intermediul avocatului Jigău

Radu este depus în termen, întemeiat și urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere parțială

a acțiunii înaintate de către Maslov Galina din următoarele motive.

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 29

noiembrie 2016 la 19 decembrie 2016 (f.d.182).

La materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepționarea copiei deciziei

instanței de apel de către Maslov Galina.

Prin urmare, recursul declarat de Maslov Galina, prin intermediul avocatului

Jigău Radu la 27 ianuarie 2017 este depus în termen.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 118 CPC al RM, fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea

nu dispune altfel.

Potrivit art. 8 alin.(2) lit. a) Cod Civil al RM drepturile și obligațiile civile apar

din contracte și din alte acte juridice.

Conform art. 514 Cod Civil al RM, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 572 alin.(2) Cod Civil obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Conform prevederilor alin. (1) și (2) art. 679 Cod Civil al RM, contractul se

consideră încheiat dacă părțile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esențiale.

Sunt esențiale clauzele care sunt stabilite ca atare prin lege, care reies din natura

contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părți, trebuie realizat un acord.

Contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar

și la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu

principiile echității.

Din actele pricinii rezultă că, la 23 noiembrie 2011 Maslov Galina a încheiat un

contract cu reprezentantul Societății Comerciale „San-Marco Grup” Societate cu

5

Răspundere Limitată, prin care partea pârâtă și-a asumat obligația să livreze

reclamantei un set de mobilă- canapea extensibilă Togo cu dormez conteiner, iar

reclamanta Maslov Galina s-a obligat să achite suma de 2785 Euro, obligațiune care a

fost executată integral de ambele părți la 23 februarie 2012.

În anexa nr. 1 la contractul nr. 49 din 23 noiembrie 2011 au fost specificate

caracteristicile bunului procurat de Maslov Galina de la Societatea Comercială „San-

Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată, potrivit căruia setul de mobilă este

compus și are următoarele caracteristici:

- Canapea 3 locuri extensibila+ dormeuz conteiner Sx- 1 buc. Mărimi: L. 307 P.

102/209 11.88 cu saltea 160x192 din poliuretan H.12. Țesătura: Cat. 3 ART. 309 R

arles tortora;

- Țesătura la m.1. Cat. 3 Art. 309 R arles tortora 2mt;

- Țesătura la m.1. Cat. 3 Art. 309 T arles vinaccia 3 met;

În timpul utilizării bunului procurat, reclamanta a depistat că produsul nu

corespunde caracteristicilor declarate de vânzător și s-a adresat cu o reclamație către

Societatea Comercială „San-Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată, în scopul

restituirii contravalorii produsului achiziționat-canapelei.

La 01 martie 2013, Societatea Comercială „San-Marco Grup” Societate cu

Răspundere Limitată a răspuns reclamantei, indicând refuzul satisfacerii cererii.

Astfel, reieșind din cele menționate instanța de recurs reține că în conformitate cu

prevederile art. 9 lit. a), e), f), și i) din Legea nr. 105-XV din 13.03.2003 privind

protecția consumatorilor, vânzătorul este obligat, să se asigure că produsele oferite

spre comercializare sunt inofensive și corespund cerințelor prescrise sau declarate; să

asigure respectarea condițiilor tehnice stabilite de producător pentru produs, să

înmâneze bon de casă sau un alt document, care confirmă faptul cumpărării

produsului, conform unui regulament aprobat de Guvern, precum și să răspundă pentru

prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată durata de funcționare sau a

termenului de valabilitate stabilite, cu condiția respectării de către consumator a

regulilor de transport, depozitare, păstrare, utilizare și consum.

În conformitate art. 5 lit. c) din Legea cu privire la protecția consumatorului nr. 105

din 13 martie 2003, orice consumator are dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuită,

restituirea contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a

prețului, repararea prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul

necorespunzător.

În același timp, potrivit art. 181 alin.(1) din Legea cu privire la protecția

consumatorului nr. 105 din 13 martie 2003 remedierea gratuită a deficiențelor apărute

care nu sunt imputabile consumatorului, înlocuirea gratuită, reducerea corespunzătoare

a prețului sau restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficiențelor în timpul

prestării sau recepționării serviciului ori în cadrul termenului de garanție și se face

necondiționat de către prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la

data înaintării reclamației de către consumator sau în termenul stabilit în contract.

Potrivit alin.(2) art. 185 din Legea nr. 105 din 13 martie 2003 dacă vânzătorul,

prestatorul refuză să satisfacă reclamația consumatorului conform prevederilor art.181

6

alin.(1), ei sunt obligați să dovedească vina consumatorului în ceea ce privește

deficiențele apărute la produsul vândut, serviciul prestat prin expertiza tehnică

efectuată de o terță parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea,

într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamației de

către consumator. În caz contrar, ei sunt obligați să îndeplinească cerințele prevăzute la

art.181 alin.(1) conform opțiunii consumatorului.

În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanție, termenul

stabilit la alin. (1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuată de o terță

parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislația.

Conform art.1 al legii menționate prin viciu (deficiență) se înțelege defect al unui

produs, serviciu, care le face necorespunzătoare cerințelor prescrise sau declarate și

care se manifestă și poate fi constatat numai în timpul utilizării și/sau păstrării acelui

produs, serviciu.

Potrivit art. 181 alin.(2) din Legea nr. 105 din 13 martie 2003 prestatorul asigură

toate operațiunile și suportă toate cheltuielile necesare pentru remedierea deficiențelor

constatate la serviciile prestate, înlocuirea produselor utilizate în cadrul serviciilor

respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea,

montarea și ambalarea acestora, sau pentru restituirea contravalorii serviciilor

necorespunzătoare în cadrul termenului de garanție.

Reieșind din normele enunțate, este cert faptul că producătorul (vânzătorul) este

obligat să restituie contravaloarea produsului în caz de constatarea deficienților la

produs sau stabilirea faptului de necorespundere a acestuia.

Or, reclamanta a demonstrat prin probe pertinente, necorespunderea produsului

procurat de ea cu cel declarat de vânzător în actele anexate la produs și prezentate

cumpărătorului.

Totodată, cu referire la cerința recurentei privind încasarea prejudiciului moral,

Colegiul reține că, potrivit art.14 alin.(1) Cod Civil al RM, persoana lezată într-un

drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

Conform art.1422 alin.(1) Cod Civil al RM, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație,

instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin echivalent bănesc.

Conform art.1423 alin.(1) Cod Civil al RM, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, caracterul și gravitatea suferințelor psihice

sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care

a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Conform art.5 al Legii nr.105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorului,

orice consumator are dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuită, restituirea

7

contravalorii produsului, serviciului ori reducerea corespunzătoare a prețului, repararea

prejudiciului, inclusiv moral, cauzat de produsul, serviciul necorespunzător.

Totodată, potrivit art.15 alin.(4) al Legii nr.105 din 13.03.2003 privind protecția

consumatorului, prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător,

vânzător, prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum și

de alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanța judecătorească.

În contextul celor indicate, având în vedere că în cadrul examinării cauzei în

instanța de apel s-a stabilit că intimatul neîntemeiat a refuzat restituirea sumei bunului,

Colegiul conchide că acesta urmează a-i compensa ultimului prejudiciul moral cauzat.

La determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, Colegiul

consideră necesar a lua în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea

cauzării suferințelor psihice recurentei, cât și datele obiective care certifică acest fapt,

cum ar fi, importanța vitală a drepturilor lezate, nivelul suportării de către persoana

vătămată a suferințelor psihice.

Or, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată

să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

În consecința celor relatate și având în vedere principiile compensării echitabile

și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate recurentei, instanța de

recurs apreciază că în cauză sunt motive de a micșora cuantumul prejudiciului moral

solicitat de recurentă și urmează a fi încasat în beneficiul Galinei Maslov până la 500

lei, sumă care, în opinia instanței de recurs, poate fi considerată ca o compensare ce ar

aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate, la caz recurentei Maslov Galina.

În contextul circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, Colegiul civil și de

contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău conchide că instanța de fond, fără a

da o apreciere obiectivă ansamblului de probe prezentat în argumentarea pretențiilor

înaintate și cu aplicarea eronată a normelor de drept material a ajuns la concluzia

respingerii acțiunii.

Totodată, instanța de recurs apreciază critic poziția intimatului precum că

reclamanta a omis cu două zile termenul de adresare a reclamației, deoarece Maslov

Galina a primit setul de mobila la 23 februarie 2013, iar reclamația a fost depusă în

conformitate cu art. art. 6, 9, 14, 18 și 31 din Legea privind protecția consumatorilor

nr. 105-XV din 13 martie 2001 la 22 februarie 2013, fapt confirmat prin avizul

poștal(f.d.10).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că circumstanțele

pricinii au fost stabilite, însă normele de drept material au fost aplicate eronat și nu este

necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, completul Colegiului civil,

8

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o nouă hotărâre prin care a admite acțiunea Galinei Maslov

împotriva Societății Comerciale „San-Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată

cu privire la restituirea contravalorii produsului și repararea prejudiciului moral.

În conformitate cu art. 444, art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, art.445 alin.(3), Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Maslov Galina, prin intermediul avocatului

Jigău Radu.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2016 și hotărîrea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 06 iunie 2016 în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de Maslov Galina împotriva Societății Comerciale „San-

Marco Grup” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la restituirea contravalorii

produsului și repararea prejudiciului moral și se emite o nouă hotărâre, prin care:

Se admite parțial acțiunea înaintată de către Maslov Galina.

Se încasează din contul Societății Comerciale „San-Marco Grup” Societate cu

Răspundere Limitată în beneficiul Galinei Maslov, contravaloarea produsului procurat

Canapea 3 locuri extensibilă +Dormeuz conteiner în mărime de 2785(două mii șapte

sute optzeci și cinci) Euro convertiți în valută națională la momentul executării

deciziei.

Se încasează din contul Societății Comerciale „San-Marco Grup” Societate cu

Răspundere Limitată în beneficiul Galinei Maslov prejudiciu moral în mărime de 500

(cinci sute) lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

9