2ra-145/14 — Anularea hotărârii Comisiei de contestaţii din 04 martie 2013, constatarea faptului că solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii şi respingerea înregistrării cererii de înregistrare a mărcii

prima instanţă: N. Budăi dosarul nr. 2ra-145/14 DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Constantin Alerguş, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Supraten”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Radu Jigău în interesele AS Eskaro împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală şi Societăţii pe acţiuni „Supraten” cu privire la anularea hotărârii Comisiei de contestaţii din 04 martie 2013, constatarea faptului că solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii şi respingerea înregistrării cererii de înregistrare a mărcii, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă şi împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, prin care au fost respinse demersurile înaintate de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală şi Societatea pe acţiuni „Supraten” cu privire la separarea pretenţiilor, c o n s t a t ă: La 16 mai 2013, Radu Jigău a depus în interesele AS Eskaro o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală şi SA „Supraten” cu privire la anularea hotărârii Comisiei de contestaţii din 04 martie 2013,

constatarea faptului că solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii şi respingerea înregistrării cererii de înregistrare a mărcii.

În motivarea acţiunii a indicat că la 17 septembrie 2010, SA „Supraten” a depus cerere de înregistrare a mărcii „AURA AYPA” nr. de depozit 027792. La 29 februarie 2012, Departamentul mărci, modele şi desene industriale a emis decizia de înregistrare a mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 027792. La 02 aprilie 2012, reclamanta a depus o contestaţie la Comisia de contestaţii a AGEPI împotriva înregistrării mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 027792, iar la 04 martie 2013, Comisia de contestaţii a AGEPI a examinat contestaţia depusă şi a hotărât respingerea acesteia şi menţinerea în vigoare a deciziei Departamentului mărci, modele şi desene industriale din 29 februarie 2012. Menţionează că nu este de acord cu hotărârea enunţată, deoarece în anul 2012, reclamanta a aflat despre încălcarea de către pârâta SA „Supraten” a drepturilor sale intelectuale.

Astfel, marca comercială „AURA”, care aparţine de fapt reclamantei şi este utilizată pentru produsele sale în toată Europa mai bine de peste 10 ani, iar în Republica Moldova peste 4 ani, a fost depusă spre înregistrate cu rea-credinţă de către SA „Supraten”. Cererea de înregistrare a mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 027792 a fost înaintată spre înregistrare de către SA „Supraten” pentru produsele din clasele 01, 02, 19, 35 conform clasificatorului (CIPS). Susţine că cererea de înregistrare a mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 027792 înaintată spre înregistrare de către SA „Supraten” este identică cu marca reclamantei „AURA” nr. IR947459. Afirmă că pe teritoriul Republicii Moldova produsele reclamantei marcate cu marca „AURA” sunt comercializate prin intermediul companiei SRL „Stialit”.

Introducerea de către reclamantă în circuitul comercial din Republica Moldova a produselor inscripţionate cu marca „AURA” prin intermediul SRL „Stialit” se confirmă prin facturile fiscale nr. 2009069772 din 01 iulie 2009 (vopsea Aura Biostop), nr. 2010076660 din 18 martie 2010 (vopsea Aura Biostop şi Aura Wood) şi nr. 2010079354 din 21 iunie 2010 (emulsii, grunduri Aura). Deci, produsele marcate cu marca „AURA” ale reclamantei erau şi sunt amplu prezentate pe piaţa Republicii Moldova, adică pînă la data depunerii de către SA „Supraten” a cererii de înregistrare a mărcii reclamantului pe numele său. Invocă că având în vedere că SA „Supraten” este o companie, ce are ca gen de activitate comercializarea materialelor de construcţie, inclusiv a vopselei, lacurilor, emailurilor, etc., este greu de crezut că aceasta nu cunoştea de existenţa pe piaţă a produselor din aceeaşi categorie marcate cu marca reclamantei „AURA”.

Consideră că cererea de înregistrare a mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 027792 este depusă în scop de blocaj, ca şi în alte cazuri cînd SA „Supraten” a depus spre înregistrare mărci străine (de exemplu, ESKARO nr. depozit 027666, LOBA nr. depozit 024270, etc.). De asemenea, consideră că constatarea Comisiei de contestaţii a faptului că cererea de înregistrare a mărcii „AURA АУРА” nr. de depozit 027792, solicitant SA „Supraten” poate fi înregistrată, deoarece solicitantul acţionează cu bună- credinţă şi are intenţii serioase de a produce sub această marcă este una total greşită, contravine prevederilor legale şi contrar practicilor cinstite în materie industrială sau comercială.

Menţionează că conform art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare, iar conform art. 9 din Codul civil, persoanele juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.

Consideră că SA „Supraten” nu a acţionat cu bună-credinţă, dar contrar bunelor moravuri şi a normelor juridice, solicitând înregistrarea intenţionată pe numele său a unei mărci, de care cunoştea că nu-i aparţine. Faptul cunoaşterii este incontestabil datorită genului de activitate pe care îl desfăşoară pârâta. Prin urmare, solicită anularea hotărârii Comisiei de contestaţii a AGEPI din 04 martie 2013, constatarea faptului că solicitantul SA „Supraten” a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii, nr. de depozit 027792 din 17 septembrie 2010 şi respingerea înregistrării cererii de înregistrare a mărcii, nr. de depozit 027792 din 17 septembrie 2010, solicitantul SA „Supraten”.

Ulterior, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală şi SA „Supraten” au depus cereri de separare a pretenţiilor, invocând că reclamanta a inclus într-o singură acţiune două pretenţii diferite, care nu pot fi examinate într-un proces. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 au fost respinse demersurile înaintate de către Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală şi SA „Supraten” privind separarea pretenţiilor ca neîntemeiate. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 acţiunea a fost admisă, a fost constatat faptul că SA „Supraten” a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii, nr. depozit 027792 din 17 septembrie 2010, a fost anulată hotărârea Comisiei de contestaţii a AGEPI din 04 martie 2013 şi a fost respinsă cererea de înregistrare a mărcii, nr. depozit 027792 din 17 septembrie 2010, solicitant SA „Supraten”.

La 16 august 2013, în termenul prevăzut de lege, SA „Supraten” a declarat recurs împotriva hotărârii şi încheierii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii şi încheierii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că hotărârea şi încheierea primei instanţe sunt ilegale, deoarece la emiterea hotărârii, prima instanţă a interpretat greşit prevederile art. 8 alin. (4) lit. a) şi art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecţia mărcilor; a aplicat eronat prevederile art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea privind protecţia mărcilor, întrucît nu poate fi opusă la înregistrarea unei mărci, o marcă care nu este înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece marca neînregistrată pe cale naţională sau internaţională, sau nerecunoscută notorie, nu beneficiază de protecţie; a aplicat eronat prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecţia mărcilor, deoarece nu pot fi aplicate mărcilor neînregistrare încă cum este marca recurentei, temeiurile de anulare a mărcii prevăzute în art. 21; a aplicat practica judiciară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care nu este izvor de drept pentru Republica Moldova; a apreciat eronat probele prezentate, punând la baza hotărârii afirmaţii neprobate, probe nepertinente şi nu a aplicat normele procedurale prevăzute în Legea contenciosului administrativ, examinând ambele capete de cereri în procedura comună, în acţiune civilă.

Prin referinţa depusă la 25 noiembrie 2013 Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a solicitat admiterea recursului, lăsând la discreţia instanţei de judecată partea ce se referă la aprecierea faptului dacă recurentul a acţionat cu rea-credinţă la momentul depunerii cererilor de înregistrare a mărcilor, reieşind din circumstanţele relevante cazului şi probele prezentate de către părţi. Ulterior, prin referinţa depusă la 28 noiembrie 2013 AS Eskaro reprezentată de către Radu Jigău a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 04 decembrie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii şi încheierii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 17 septembrie 2010, SA „Supraten” a depus cerere de înregistrare a mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 027792, pentru produsele şi serviciile claselor 01, 02, 19, 35 conform clasificatorului (CIPS).

La 14 februarie 2011, în temeiul art. 40 alin. (l) al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, AS Eskaro a depus opoziţie împotriva înregistrării mărcii „AURA АУРА” nr. de depozit 027792 din 17 septembrie 2010 în baza prevederilor art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea menţionată. În urma examinării semnului depus spre înregistrare şi a opoziţiei depuse de către AS Eskaro, la 08 august 2011, a fost emis Avizul provizoriu de respingere parţială a înregistrării mărcii „AURA АУРА”, deoarece s-a constatat că opoziţia nr. 490 din 14 februarie 2011, depusă de către AS Eskaro, este parţial întemeiată şi prin care se demonstrează faptul atingerii dreptului AS Askaro, decurgând dintr-un drept dobândit ca semn folosit în circuitul comercial până la data de depozit a cererii de înregistrare pentru produsele din clasa 02 - vopsele CIPS, în temeiul art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea privind protecţia mărcilor.

La 29 februarie 2012, Departamentul mărci, modele şi desene industriale a emis decizia de înregistrare a mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 0277924. La 02 aprilie 2012, AS Eskaro a depus o contestaţie la Comisia de contestaţii a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală împotriva înregistrării mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 027792, iar la 04 martie 2013, Comisia de contestaţii a AGEPI, examinând contestaţia AS Eskaro, a respins contestaţia înaintată şi a menţinut în vigoare decizia Departamentului mărci, modele şi desene industriale din 29 februarie 2012. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată în interesele AS Eskaro, Radu Jigău a solicitat anularea hotărârii Comisiei de contestaţii a AGEPI din 04 martie 2013, constatarea faptului că solicitantul SA „Supraten” a acţionat cu rea- credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii nr. de depozit 027792 din 17 septembrie 2010 şi respingerea înregistrării cererii de înregistrare a mărcii, nr. de depozit 027792 din 17 septembrie 2010, solicitantul SA „Supraten”.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, justificat a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii. În susţinerea concluziei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă că cererea de înregistrare a mărcii verbale „AURA АУРА” nr. de depozit 027792 înaintată spre înregistrare de către SA „Supraten” este identică cu marca utilizată de către AS Eskaro – „AURA” nr. IR 947459. Astfel, toate produsele din clasele 01, 02, 19, 35, conform clasificatorului (CIPS), intră direct în sfera de interese a AS Eskaro. Mai mult, sferele de activitate ale SA „Supraten” şi AS Eskaro sunt identice. De asemenea, din materialele dosarului rezultă că pe teritoriul Republicii Moldova produsele AS Eskaro marcate cu marca „AURA” sunt comercializate prin intermediul SRL „Stialit”.

Introducerea de către AS Eskaro în circuitul comercial din Republica Moldova a produselor inscripţionate cu marca „AURA” prin intermediul SRL „Stialit” se confirmă prin facturile fiscale nr. 2009069772 din 01 iulie 2009 (vopsea Aura Biostop), nr. 076660 din 18 martie 2010 (vopsea Aura Biostop şi Aura Wood) şi nr. 2010079354 din 21 iunie 2010 (emulsii, grunduri Aura). Astfel, produsele marcate cu marca „AURA” ale AS Eskaro erau şi sunt amplu prezentate pe piaţa Republicii Moldova, adică până la data depunerii de către SA „Supraten” a cererii de înregistrare a mărcii intimatei pe numele său.

Conform art. 8 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, o marcă este refuzată la înregistrare şi în cazul cînd drepturile, decurgând dintr-un semn folosit în circuitul comercial, au fost dobândite pînă la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, pînă la data priorităţii invocate în sprijinul cererii, în cazul în care acest semn conferă proprietarului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare.

Reieşind din prevederile legale enunţate, AS Eskaro trebuie să prezinte probe pentru a arăta prezenţa în circuitul comercial înaintea datei de depozit şi pentru a arăta că are dreptul de a interzice înregistrarea cererii nr. 027792. La materialele dosarului au fost anexate copiile facturilor fiscale nr. 2009069772 din 01 iulie 2009 (vopsea Aura Biostop), nr. 2010076660 din 18 martie 2010 (vopsea Aura Biostop şi Aura Wood) şi nr. 2010079354 din 21 iunie 2010 (emulsii, grunduri Aura), prin care se confirmă comercializarea pe piaţa Republicii Moldova a produselor intimatei marcate cu marca „AURA”, cu mult până la constituirea de către SA „Supraten” a depozitului nr. 027792, cererea

„AURA АУРА”.

De asemenea, faptul existenţei pe piaţă a produselor intimatei marcate cu marca „AURA” a fost constatat şi de către Comisia de contestaţii a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală. Conform art. 2 din Legea privind protecţia mărcilor, o marcă este orice semn susceptibil de reprezentare grafică, care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice, iar existenţa acesteia pe piaţă (comercializarea pe piaţă a produselor şi serviciilor) nu este condiţionată de înregistrarea acesteia la AGEPI. Astfel, o marcă chiar şi neînregistrată la AGEPI constituie un patrimoniu şi are o valoare materială pe care a dobândit-o în timpul utilizării, promovării.

Mai mult ca atît, art. 33 alin. (2) şi art. 46 alin. (l) din Constituţia RM stipulează că dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sunt apărate de lege, iar dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a concluzionat că SA „Supraten” încearcă să obţină protecţia asupra unui semn, care, de fapt, nu-i aparţine şi care este utilizat cu bună credinţă de către AS Eskaro. înregistrarea mărcii „AURA АУРА” cu nr. de depozit 7792 presupunând atingeri a intereselor consumatorilor, care vor fi induşi în eroare în priveşte producătorul şi originea produselor.

La caz, se mai reţine că SA „Supraten” este o companie, care are ca gen de activitate comercializarea materialelor de construcţie, inclusiv a vopselei, lacurilor, emailurilor, etc., astfel, aceasta cunoştea de existenţa pe piaţă a produselor din aceeaşi categorie marcate cu marca intimatei – „AURA”. Existenţa unor societăţi comerciale, care utilizează un nume comercial identic şi un semn identic cu funcţia de marcă, promovat pe teritoriul ţării, nu putea fi ignorată de un comerciant de bună-credinţă, care în mod obişnuit este preocupat de a-şi distinge printr-un semn propriu produsele şi serviciile de cele identice ori similare ale altor întreprinzători şi nu de a alege un semn care să creeze confuzie în rândul consumatorilor.

Prin urmare, alegerea de către o societate comercială a aceluiaşi semn pentru înregistrarea sa ca marcă pentru produse identice şi similare nu poate fi rezultatul unei simple coincidenţe, ci un act deliberat, prin care s-a urmărit cu rea-credinţă să profite de cunoaşterea acestuia în cadrul segmentului de public relevant. Conform art. 9 din Codul civil, persoanele juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună- credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Însă, în cazul din speţă, SA „Supraten” nu a acţionat cu bună-credinţă, dar contrar bunelor moravuri şi normelor juridice, solicitând înregistrarea intenţionată pe numele său a unei mărci, de care cunoştea că nu-i aparţine.

Faptul cunoaşterii de către SA „Supraten” că marca „AURA” aparţinea AS Eskaro şi că aceasta se promovează pe teritoriul Republicii Moldova se confirmă şi prin depunerea de către SA „Supraten” spre înregistrare a mai multor mărci comerciale ale AS Eskaro (ESKARO nr. depozit 027666, refuzată de AGEPI în baza art. 8 alin. (4) lit. a) al Legii privind protecţia mărcii, KAPRAL nr. depozit 027793 şi KONDOR nr. depozit 027791). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a concluzionat că alegerea şi solicitarea spre înregistrare de către SA „Supraten” a aceluiaşi semn pentru înregistrarea sa ca marcă pentru produse identice şi similare nu poate fi rezultatul unei simple coincidenţe, ci un act deliberat, prin care s-a urmărit cu rea- credinţă să profite de cunoaşterea acestuia în rândul segmentului de public relevant şi să blocheze activitatea intimatei.

Conform art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea menţionată, marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare. Reaua-credinţă reprezintă, aşadar, un viciu inerent al cererii de înregistrare (mai grabă decât un defect al mărcii), care afectează fundamental înregistrarea indiferent de alte împrejurări. Rea-credinţa poate fi asimilată unui comportament, care nu este „conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial”, din care un exemplu ar fi intenţia de a piedica accesul terţilor pe piaţă.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a admis acţiunea, a constatat faptul că SA „Supraten” a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii, nr. depozit 027792 din 17 septembrie 2010, a anulat hotărârea Comisiei de contestaţii a AGEPI din 04 martie 2013 şi a respins cererea de înregistrare a mărcii nr. depozit 027792 din 17 septembrie 2010, solicitant SA „Supraten”. Argumentele invocate de către recurenta SA „Supraten” în cererea de recurs nu pot fi reţinute ca întemeiate, deoarece prima instanţă corect a apreciat toate probele administrate în cauză, corect a stabilit circumstanţele faptice ale raportului juridic litigios şi a făcut concluzii în corespundere cu prevederile normelor de drept material.

Din materialele dosarului rezultă că atît Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, cît şi SA „Supraten” au depus cereri de separare a pretenţiilor, invocând că intimata a inclus într-o singură acţiune două pretenţii diferite, care nu pot fi examinate într-un proces (f. d. 28-30). Prima instanţă, examinând cererile de separare a pretenţiilor şi făcând trimitere la art. 188 CPC, justificat a concluzionat că examinarea separată a pretenţiilor invocate de către intimată nu poate fi considerată ca fiind necesară, raţională şi mai eficientă şi prin urmare, temeinic şi legal a respins cererile de separare a pretenţiilor ca neîntemeiate, iar argumentele invocate de către recurentă în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vederea faptul că hotărârea şi încheierea primei instanţe sunt legale şi întemeiate, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea şi încheierea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Supraten”.

Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2013 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Radu Jigău în interesele AS Eskaro împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală şi Societăţii pe acţiuni „Supraten” cu privire la anularea hotărârii Comisiei de contestaţii din 04 martie 2013, constatarea faptului că solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii şi respingerea înregistrării cererii de înregistrare a mărcii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Constantin Alerguş Ion Corolevschi