2ra-262/14 — Constatarea şi declararea ca fiind defăimătoare, ponegritoare şi denigratoare afirmaţiile expuse în cererea nr. 77 din 18 mai 2011 şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: D. Chistol dosarul nr. 2ra-262/14 instanţa de apel: B. Bîrca, E. Clim, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Şiman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Şiman împotriva Societăţii pe acţiuni „Moldova-Film” şi lui Alexandru Vasilachi cu privire la constatarea şi declararea ca fiind defăimătoare, ponegritoare şi denigratoare afirmaţiile expuse în cererea nr. 77 din 18 mai 2011 adresată procurorului general şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ion Şiman şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 22 martie 2013 şi a fost admis apelul declarat de către Ion Şiman, casată hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 08 aprilie 2013 în partea încasării taxei de stat şi emisă în această parte o încheiere de respingere a cererii de încasarea a taxei de stat, c o n s t a t ă: La 19 septembrie 2011, Ion Şiman a depus în Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldova-Film” şi lui Alexandru Vasilachi cu privire la repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul Ion Şiman a indicat că la 18 mai 2011, directorul general al SA „Moldova-Film”, Alexandru Vasilachi, în numele societăţii şi în interese personale, a adresat Procuraturii Generale o cerere, prin care a solicitat pornirea urmării penale în privinţa sa pe marginea sustragerii mijloacelor financiare de la SA „Moldova-Film” în proporţii deosebit de mari. Menţionează că procuratura Generală a dat dispoziţie Procuraturii Centru mun. Chişinău să examineze cererea menţionată şi să efectuieze o anchetă în baza Codului de procedură penală.

Susţine că la solicitarea procurorului, el de cîteva ori s-a prezentat la procuratură pentru a da explicaţii şi pentru a lua cunoştinţă cu materialele dosarului. Afirmă că pe marginea cererii menţionate au fost audiate mai multe persoane din cadrul SA „Moldova-Film”, inclusiv contabilul-şef. Invocă că pentru aflarea adevărului, Procuratura Centru mun. Chişinău a solicitat printr-un demers părerea Inspecţiei Muncii pe cazul dat. Mai invocă că prin cererea depusă, pârâţii confirmă că el s-a autoproclamat director general al societăţii, învinuiri foarte grave şi ponegritoare şi că el a refuzat să predea funcţia. Pârâţii cunoşteau că în perioada lunilor ianuarie – aprilie 2011, el legal a activat la SA „Moldova-Film”, iar salariul l-a ridicat pentru munca depusă.

Indemnizaţiile au fost achitate în baza ordinului emis la 13 aprilie 2011, care este legal. Tabelul de pontaj, care există la SA „Moldova-Film”, confirmă că el a activat pînă la 13 aprilie 2011 inclusiv. La 27 iulie 2011, Inspecţia Muncii, prin răspunsul oferit procuraturii, a confirmat că cele relatate în cererea pârâţilor sunt falsuri şi confirmări ponegritoare. La 01 august 2011, procurorul a informat SA „Moldova-Film” şi pe Alexandru Vasilachi despre faptul că în rezultatul investigaţiei s-a constatat lipsa elementelor infracţiunii în acţiunile sale. Ulterior, Alexandru Vasilachi, din numele său şi a SA „Moldova-Film”, i-a expediat o somaţie, prin care ilegal solicită ca în decursa de 3 zile să depună în contabilitate suma de 44247,06 lei, pe care le-a primit ilegal.

Afirmă că acţiunile pârâţilor sunt acţiuni de persecuţie, denigrare şi tortură psihică, acţiuni de ştirbirea imaginii şi reputaţiei profesionale. Prin urmare, solicită încasarea de la pârâţi a cîte 350000 lei de la fiecare, în vederea reparării prejudiciului moral, a cheltuielilor de asistenţă juridică şi a a taxei de stat. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 octombrie 2011 pricina a fost strămutată spre examinare după competenţa teritorială în Judecătoria Centru mun. Chişinău.

Ulterior, Ion Şiman a depus o cerere suplimentară şi de concretizare a pretenţiilor, solicitând constarea şi declararea ca fiind defăimătoare, ponegritoare şi denigratoare afirmaţiile directorului general al SA „Moldova-Film”, Alexandru Vasilachi expuse în cererea nr. 77 din 18 mai 2011, adresată procurorului general şi adusă la cunoştinţa întregului colectiv şi, anume, „D-nul Ion Şiman, sub pretextul contestării hotărârii Consiliului şi Adunării generale, a solicitat asigurarea acţiunii”, „D-nul Ion Şiman, sub pretextul încheierilor din 17 ianuarie 2011 şi 20 ianuarie 2011, s-a autoproclamat director şi ilegal a încasat din bugetul companiei salariul pentru lunile ianuarie, februarie, martie şi aprilie 2011”, „D-nul Ion Şiman ilegal şi-a atribuit salariul”, „D-nul Ion Şiman avea pretenţii referitor la actele contestate, aceasta nu-i permitea să deţină ilegal funcţia de director şi să-şi atribuie salariu”, „Astfel, Ion Şiman ilegal şi-a atribuit salariul şi a sustras de la Moldova- Film bani în sumă totală de 69775,36 lei” şi „Ridicarea acestor bani o interpretăm ca o sustragere a mijloacelor financiare de către Ion Şiman de la SA „Moldova- Fim” şi încasarea de la pârâţi în mod solidar a sumei de 4000 lei, în vederea reparării prejudiciului material, a cîte 350000 lei de la fiecare, în vederea reparării prejudiciului moral,

a cheltuielilor de asistenţă juridică şi a taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 martie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 aprilie 2013 au fost încasate de la Ion Şiman în beneficiul SA „Moldova-Film” cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 4550 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 20900 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ion Şiman şi menţinută hotărârea primei instanţe, a fost admis apelul declarat de către Ion Şiman, casată hotărârea suplimentară a primei instanţe în partea încasării taxei de stat şi emisă în această parte a unei încheieri de respingere a cererii de încasare a taxei de stat.

La 16 iulie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ion Şiman a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul Ion Şiman, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece la emiterea acestora, instanţele judecătoreşti nu au ţinut cont de cele relatate de către el şi de probele anexate la dosar şi au emis hotărâi ilegale şi neîntemeiate. Instanţele judecătoreşti, la emiterea hotărârilor, au demonstrat neobiectivitate, parţialitate şi nesupunerii legii, au ignorat principiul egalităţii în faţa legii. Menţionează că instanţa de apel, la examinarea pricinii, nu a ţinut cont de practica judiciară şi a aplicat Legea cu privire petiţionare, pe cînd urma să aplice Legea cu privire la libertatea de exprimare.

Susţine că prima instanţă intenţionat a inversat şi interpretat eronat declaraţiile martorilor, iar instanţa de apel a trecut cu vederea acest fapt şi nu a apreciat depoziţiile martorilor L. Cazacu şi V. Ceachir.

Afirmă că prima instanţă a făcut trimitere la normele de drept material nerelevante cazului dat şi nu s-a referit la articolele din Constituţia RM şi la legile, la care el a făcut trimitere pe parcursul examinării pricinii şi, anume, au fost ignorate art. art. 4, 15, 16, 18, 20, 21, 24 şi 43 din Constituţia RM, art. art. 1, 6, 8, 10, 17 şi 18 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. art. 2, 7, 10 şi 12 din legea cu privire la libertatea de exprimare şi art. art. 9, 14, 16, 1404, 1414, 1416, 1420, 1422, 1423 şi 1424 din Codul civil, Invocă că instanţa în mod eronat a făcut trimitere la Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 8 din 09 iunie 2006 cu privire la aplicarea legislaţiei despre apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice.

Mai invocă că instanţele judecătoreşti s-au eschivat să constate că Alexandru Vasilachi nu era în drept să sesizeze procuratura pe cazul dat în numele organului executiv, deoarece de acest drept beneficiază Adunarea generală şi nu organul executiv şi că sesizarea a fost de defăimare, îndreptată spre ştirbirea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale. Prin referinţa depusă la 06 decembrie 2013 SA „Moldova-Film” a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ion Şiman nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Ion Şiman ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Ion Şiman se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi