2rac-1-14 — Încasarea datoriei

Prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2rac-1/14 Instanţa de apel: A. Minciuna, M. Guzun, A. Nogai DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Iurie Bejenaru studiind cererea de recurs depusă de către SC „TehnoEngineering Grup” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SC „TehnoEngineering Grup” SRL împotriva ÎM „GSM Liberty” SRL cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, şi cererea reconvenţională depusă de către ÎM „GSM Liberty” SRL împotriva SC „TehnoEngineering Grup” SRL cu privire la declararea nulă a actelor juridice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către SC „TehnoEngineering Grup” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 27 februarie 2012, prin care au fost respinse ambele acţiuni, c o n s t a t ă La 17.08.2011, SC „TehnoEngineering Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „GSM Liberty” SRL cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul, SC „TehnoEngineering Grup” SRL, a indicat că, la 12.01.2009 a fost încheiat cu pîrîtul, ÎM „GSM Liberty” SRL, contractul nr.233, conform căruia ÎM „GSM Liberty” SRL s-a obligat să livreze produse „Moldcell” către SC „TehnoEngineering Grup” SRL şi să achite plata pentru ocuparea unui spaţiu care va fi folosit pentru reclama produsului conform anexelor parte integrantă a contractului. Conform pct.2 din anexa nr.4 la contractul nr.233 din 12.01.2009, ÎM „GSM Liberty” SRL s-a obligat să achite SC „TehnoEnineering Grup” SRL suma de 25000 lei anual pentru fiecare gheretă din cele 100 de gherete indicate în anexa nr.2 pentru servicii de reclamă. La fel, ÎM „GSM Liberty” SRL s-a obligat să transmită lunar SC „TehnoEnineering Grup” SRL 500 numere Alocard 39 cu titlu de bonus.

1 Indică reclamantul că, contractul nr.233 din 12.01.2009 pînă în prezent este valabil, iar conform pct. 4 din contract, ÎM „GSM Liberty” SRL s-a obligat să achite SC „TehnoEnineering Grup” SRL suma de 2 500 000 lei în timp de 15 zile din momentul semnării actului de transmitere a spaţiului pentru reclamă. Actul dat a fost semnat la 10.09.2009, respectiv la 25.09.2009 ÎM „GSM Liberty” urma să achite către SC „TehnoEnineering Grup” SRL suma de 2 500 000 lei. Punctul 5 al contractului nr.233 din 12.01.2009 stipulează că, în caz dacă ÎM „GSM Liberty” SRL nu transferă suma indicată în pct.2 şi pct.4 al Anexei nr.4 la contractul nr.233 din 12.01.2009 în perioada stabilită, ÎM „GSM Liberty” SRL va achita o penalitate în mărime de 0,5% din suma de 2 500 000 lei, ceea ce constituie 8 712 500 lei.

Mai indică că, conform pct.2 din Anexa nr.4 a contractului nr.233 din 12.01.2009, ÎM „GSM Liberty” SRL s-a obligat să transmită lunar SC „TehnoEnineering Grup” SRL cîte 500 numere Alocard 39, sub formă de bonus. În perioada 12.01.2009-12.04.2010, ÎM „GSM Liberty” SRL a transmis doar 1000 din cele 7500, fiind dator cu 6500 numere Alocard 39, ceea ce constituie 253 500 lei. Solicită reclamantul SC „TehnoEnineering Grup” SRL să fie încasat de la ÎM „GSM Liberty” SRL datoria în sumă de 11 466 000 lei şi cheltuielile de judecată. Ulterior, în cadrul examinării pricinii, ÎM „GSM Liberty” SRL a depus cerere reconvenţională împotriva SC „TehnoEnineering Grup” SRL cu privire la recunoaşterea nulă a anexei nr. 4 din 07.09.2009, actului de primire-predare din 10.09.2009 la anexa nr. 4 al contractului nr. 233 din 12.01.2009.

În motivarea cererii reconvenţionale reclamantul ÎM „GSM Liberty” SRL a indicat că, pe rol în instanţa de judecată se află cererea de chemare în judecată depusă de SC „TehnoEnineering Grup” SRL împotriva ÎM „GSM Liberty” SRL cu privire la încasarea sumei de 11 466 000 lei. Consideră acţiunea neîntemeiată şi ilegală, deoarece în conformitate cu Raportul de expertiză Nr.2632-2633 din 05 decembrie 2011, semnăturile din numele directorului Daradur Serghei din Anexa nr.4 din 07.09.2009 şi Actul de primire-predare din 10.09.2009 la Anexa nr.4 al Contractului nr.223 din 12.01.2009 au fost create cu un cleşeu-faximil cu colorant albastru. Conform art.210 p.3(3) Cod civil, utilizarea mijloacelor tehnice la semnarea actului juridic este permisă în cazul şi în modul stabilit de lege ori prin acordul părţilor.

Avînd în vedere că între părţi nu a fost semnat nici un acord care permite folosirea semnăturii cu cleşeu-faximil, Anexa nr.4 din 07.09.2009 şi Actul de primire-predare din 10.09.2009 la Anexa nr.4 al Contractului nr.223 din 12.01.2009 - sunt ilegale. Susţine ÎM „GSM Liberty” SRL că, nu a semnat niciodată Anexa nr.4 din 07.09.2009 şi Actul de primire-predare din 10.09.2009 la Anexa nr.4 al Contractului nr.223 din 12.01.2009, a fost semnată doar Anexa nr.4 din 10.12.2009 la contractul 2 nr.223 din 12.01.2009 prin care SC „TehnoEnineering Grup” SRL recunoaşte datoria sa faţă de compania ÎM „GSM Liberty” SRL şi prezintă graficul de achitare, în decurs de o lună calendaristică.

Pe acest act, SC „TehnoEnineering Grup” SRL nu şi-a onorat obligaţiunile, iar prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 22 august 2011, s-a încasat de la SC „TehnoEnineering Grup” SRL în folosul ÎM „GSM Liberty” SRL datorie în sumă de 112 411,57 lei şi penalităţi în mărime de 20 340,00 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 27.02.2012, acţiunea depusă de SC „TehnoEnineering Grup” SRL şi acţiunea reconvenţională înaintată de ÎM „GSM Liberty” SRL au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2012, a fost respins apelul declarat de către SC „TehnoEngineering Grup” SRL şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 27 februarie 2012. La 06.02.2013, SC „TehnoEngineering Grup” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea depusă de SC „TehnoEnineering Grup” SRL să fie admisă. În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi nefondate, emise contrar materialelor pricinii.

Instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În speţa supusă analizei s-a stabilit că, SC „TehnoEngineering Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „GSM Liberty” SRL , prin care solicită să fie încasat de la ultimul suma de 11 466 000 lei, invocînd că ÎM „GSM Liberty” SRL nu a executat în termen obligaţiile asumate prin contractul de agenţie nr. 223 din 12.01.2009 şi anexele acestuia.

La rîndul său, ÎM „GSM Liberty” SRL a depus cerere reconvenţională împotriva SC „TehnoEngineering Grup” SRL, prin care solicită să fie recunoscute nule anexa nr. 4 din 07.09.2009 şi actul de primire predare la anexa nr. 4 al contractului nr. 223 din 12.01.2009, invocînd că, semnăturile din numele directorului ÎM „GSM Liberty” SRL, Daradur Serghei au fost efectuate cu un clişeu-facsimil, fapt confirmat prin raportul de expertiză întocmit de CNEJ nr. 2632- 2633 din 05 decembrie 2011. Prima instanţă a ajuns la concluzia netemeinicii acţiunii SC „TehnoEngineering Grup” SRL motivînd prin faptul că, reclamantul /recurentul nu a prezentat probe 3 care ar demonstra numărul de 100 de gherete sau acte ce ar demonstra publicitatea oferită, precum şi că nu a prezentat actele contabile care ar demonstra numărul de cartele transmise şi rămase în restanţă şi netemeinicii acţiunii reconvenţionale a ÎM „GSM Liberty” SRL motivînd prin faptul că, deşi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2283 din 21.10.2001 s-a constat că semnătura reprezentantului ÎM „GSM Liberty” SRL a fost aplicată prin facsimile, ştampila întreprinderii a fost aplicată în original.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2012, cererea de apel depusă de SC „TehnoEngineering Grup” SRL a fost respinsă şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 27 februarie 2012. Cu relevanţă la această concluzie, instanţa de recurs reţine că, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SC „TehnoEngineering Grup” SRL, instanţa de apel a ajuns la concluzia legalităţii hotărîrii primei instanţe motivînd prin faptul că, prima instanţă corect a constatat circumstanţele cauzei şi corect a aplicat legea.

Instanţa de recurs constată, însă, că contrar prevederilor art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel nu a verificat, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă, dar a copiat mot-a-mot hotărîrea primei instanţe, prin urmare, decizia instanţei de apel este nemotivată. Or, judecînd în echitate, instanţa de apel, urma să se expună asupra tuturor motivelor invocate în apel, în privinţa circumstanţelor şi raporturilor juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi asupra probelor examinate în prima instanţă.

Mai mult ca atît, contrar prevederilor art.239,130 CPC, instanţele de judecată examinînd ambele acţiuni (SC „TehnoEngineering Grup” şi ÎM „GSM Liberty” SRL), nu s-au expus asupra circumstanţelor pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe şi legile de care s-a călăuzit instanţă. Totodată, instanţele de judecată sunt obligate să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea sau respingerea acţiunii.

La caz, instanţele de judecată au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii SC „TehnoEnineering Grup” SRL privind încasarea de la ÎM „GSM Liberty” SRL a datoriei în sumă de 11 466 000 lei şi netemeiniciei acţiunii reconvenţionale depusă de ÎM „GSM Liberty” SRL cu privire la recunoaşterea nulă a anexei nr. 4 din 07.09.2009 şi a actului de primire-predare din 10.09.2009 la anexa nr. 4 al contractului nr. 233 din 12.01.2009, însă, reieşind din cele citate mai sus, instanţa de recurs constată că, instanţele de judecată nu au examinat fondul cauzei.

Or, reieşind din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului 4 fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz, 26). Astfel, instanţa de recurs reţine că, la 12.01.2009, între SC „TehnoEngineering Grup” SRL, în calitate de comerciant şi ÎM „GSM Liberty” SRL, în calitate de distribuitor, a fost încheiat contractul de agenţie nr. 223, potrivit căruia distribuitorul s-a obligat să aprovizioneze, iar comerciantul să primească şi să achite produsele şi serviciile companiei „Moldcell” primite de la distribuitor prin factura de expediţie, semnată de ambele părţi.

Ulterior, la contract au fost încheiate un şir de anexe. Conform pct.1 din anexa nr. 4 din 07.09.2009 al contractului nr.223 din 12.01.2009, ÎM „GSM Liberty” SRL s-a obligat să livreze SC „TehnoEngineering Grup” SRL produse „Moldcell” şi să achite plata pentru ocuparea spaţiului care va fi folosit pentru reclama produsului, iar SC „TehnoEngineering Grup” SRL să acorde loc în gherete conform anexei nr. 2. Potrivit pct. 2 din aceiaşi anexă, ÎM „GSM Liberty” SRL s-a obligat să achite SC„Tehno Engineering Grup” SRL cîte 25 000, 00 lei anual pentru fiecare gheretă din cele 100 ( o sută) de gherete indicate în anexa nr.2, pentru serviciile de reclamă. Totodată, ÎM „GSM Liberty” SRL transmite lunar SC„Tehno Engineering Gmp” SRL 500 numere Alocard 39, sub formă de bonus.

La 10.09.2009, între părţile litigante a fost încheiat actul de primire-predare la anexa nr. 4 din 07.09.2009 al contractului nr.223 din 12.01.2009, potrivit căruia SC „TehnoEngineering Grup” SRL a transmis, iar ÎM „GSM Liberty” SRL a primit loc pentru serviciile de reclamă în 100 de gherete conform anexei nr. 2 şi nr. 4. Conform pct. 3 a actului de primire-predare din 10.09.2009, ÎM „GSM Liberty„SRL s-a obligat să achite SC„Tehno Engineering Grup” SRL suma de 2 500 000.00 lei în timp de 15 zile de la momentul semnării actului de transmitere a spaţiului pentru reclamă.

La baza deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe de respingere a acţiunii, a stat raportul de expertiză nr. 2632-2633 din 05 decembrie 2011 efectuat de CNEJ, potrivit căruia semnăturile din numele directorului Daradur Serghei din anexa nr. 4 la contractul nr. 223 din 12.01.2009 şi din actul de primire –predare din 10.09.2009 la anexa nr. 4 la contractul nr. 223 din 12.01.2009 au fost create cu clişeu-facsimil cu colorant albastru. În opinia instanţei de recurs, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel, s-au expus asupra raportului de expertiză nr. 2632-2633 din 05 decembrie 2011 efectuat de CNEJ precum şi asupra legalităţii aplicării facsimilului pe actele contestate, fără 5 a studia şi a analiza cadrul legal al Republicii Moldova privind utilizarea facsimilului.

Astfel, conform art. 17 din Regulamentul cu privire la activitatea în domeniul confecţionării ştampilelor, anexa nr. 3 la Hotărîrea Guvernului nr. 294 din 17.03.1998 cu privire la executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.406-II din 23 decembrie 1997, plombe, facsimile, ştampile fără denumirea instituţiei, întreprinderii, precum şi cu denumirea abreviată a beneficiarului (sigilii pentru sigilarea dulapurilor, ştampilele etichetelor de mărfuri cu indicarea expeditorului, destinatarului încărcăturii, ştampile cu semnătură pentru aprobarea desenelor tehnice, ştampile pentru corespondenţa de intrare şi ieşire, ştampile de inventar - se execută la întreprinderile (atelierele) de confecţionare a ştampilelor fără autorizaţia organelor afacerilor interne, dar neapărat în baza cererilor semnate de conducătorii organizaţiilor, întreprinderilor şi instituţiilor pentru care sînt fabricate aceste articole.

Conform pct. 15 din acelaşi Regulament, stampilele enumerate în pct.17 al prezentului regulament sînt eliberate către beneficiari împreună cu adeverinţa ştampilei, în care se indică denumirea întreprinderii producătoare, adresa juridică, caracteristica tehnică a ştampilei cu descrierea textului, plasarea geometrică a emblemei, semnelor şi simbolurilor, erorilor convenţionale, altor caracteristici tehnice care asigură protecţie sporită împotriva contrafacerii ştampilei. Adeverinţa conţine un număr tipografic alcătuit din şase cifre, amprentele în original ale ştampilei confecţionate şi se autentifică prin aplicarea ştampilei şi semnăturii directorului întreprinderii producătoare.

Instanţa de recurs conchide că, doar judecînd în echitate prin prisma normelor legale care permit utilizarea facsimilului, adeverinţei facsimilului, precum şi a mostrelor de semnătură care au stat la baza confecţionării lui, instanţele ierarhic inferioare pot să se expună asupra legalităţii clişeului – facsimil aplicat pe actele contestate. Mai mult ca atît, şi recurentul în cererea de recurs a invocat că, a prezentat instanţelor de judecată probe precum că, anterior,între părţi s-a stabilit o practică constantă de aplicare a facsimilului pe documente care au guvernat relaţiile dintre ei, şi anume anexa nr. 1 la contractul nr. 15P din 28.11.2008 care a fost executat de către păţi, fără a fi întocmite pe perioada valabilităţii acelui contract careva documente (acorduri) de utilizare a facsimilului.

Mai mult, instanţa de recurs consideră că, instanţa de apel contrar prevederilor art. 373 CPC, a dat prioritate raportului de expertiză fără a analiza prin prisma art. 117, art. 130 CPC cumulul de probe anexate la dosar, deoarece raportul de expertiză în sine nu are o forţă probantă prestabilită şi nu are prioritate faţă de alte probe din dosar, dar se apreciază în cumul cu alte probe în ansamblul şi interconexiunea lor. 6 Totodată, conform clişeului-foto de pe ghişeul SC „TehnoEngineering Grup” SRL inclus în actul de primire-predare, clar şi vizibil rezultă, că pe fondalul culorii oranj este amplasată reclama GSM Liberty „Moldcell”. Or, acest înscris, vine în contradicţie cu hotărîrile judecătoreşti contestate, prin care se confirmă că, totuşi, SC „TehnoEngineering Grup” SRL a oferit loc de publicitate în gherete.

Odată ce la materialele dosarului există un astfel de înscris şi avînd în vedere că pe anexă şi actul de primire predare, parte integrantă a contractului, a fost aplicată ştampila în original a intimatului, instanţa de apel urma să verifice şi să stabilească, dacă contractul nr. 223 din 12.01.2009 a fost sau nu, parţial sau total executat de către ÎM „GSM Liberty” SRL, fiindcă cerinţele recurentului/reclamantului rezultă din neexecutarea contractului şi a tuturor anexelor lui. Aplicarea semnăturii din numele directorului Daradur Serghei pe anexa nr. 4 la contractul nr. 223 din 12.01.2009 şi pe actul de primire –predare cu clişeu-facsimil cu colorant albastru, nu confirmă neexecutarea contractului, odată ce la materialele dosarului există alte înscrisuri contradictorii, care nu au fost examinate de către instanţa de apel.

La caz, obiectul litigiului rezultă din neexecutarea contractului nr. 223 din 12.01.2009 şi a anexelor lui, iar instanţa de apel urma să verifice dacă contractul şi anexele au fost executate de ÎM „GSM Liberty” SRL în perioada 12.01.2009 - 17.08.2011 (momentul adresării în instanţa de judecată), fiindcă ÎM „GSM Liberty” SRL s-a adresat cu acţiunea reconvenţională privind declararea nulă a anexei şi actului de primire – predare , doar după efectuarea expertizei şi doar în baza ei, iar aceste circumstanţe demonstrează că, ÎM „GSM Liberty” SRL s-a comportat cu rea credinţă la executarea obligaţiunilor asumate contractual. Mai mult ca atît, instanţa de apel urma să verifice şi termenul de adresare în instanţa de judecată fiindcă contractul nr. 223 a fost încheiat la 12.01.2009, iar actele contestate în septembrie 2009, pe cînd acţiunea reconvenţională este depusă la 23.01.2012.

Totodată, instanţa de recurs reţine că deşi unele clauze contractuale au fost modificare prin anexele încheiate ulterior contractului propriu-zis nr. 223 din 12.01.2009, pct. 1.1 din contract a rămas neschimbat, astfel transmiterea şi primirea produselor şi serviciilor „Moldcell” de la ÎM „GSM Liberty” SRL către SC „TehnoEngineering Grup” SRL s-a efectuat prin factură de expediţie semnată de către ambele părţi. La materialele dosarului este anexată copia facturii de expediţie seria EO nr. 797527 din 05.08.2009 (f.d.10), din care rezultă că, ÎM „GSM Liberty” SRL a expediat către destinatar SC „TehnoEngineering Grup” SRL 1 000 de unităţi de SIM card 16 Kb (Alocard) 39, înscris care nu a fost examinat de către instanţa de apel, deşi prezintă interes, fiindcă prin eliberarea facturii de expediţie ÎM „GSM Liberty” SRL confirmă valabilitate şi executarea contractului.

Concluzia instanţelor 7 de judecată precum că, reclamantul/recurentul nu a prezentat probe ce ar demonstra existenţa celor 100 de gherete, motiv din care s-a respins acţiunea, este pripită fiindcă, anexa nr. 2 a contractului nr 223 din 12.01.2009, în care sunt indicate numărul gheretelor este valabilă şi nu a fost contestată de către intimat. Or, prin transmiterea celor 1000 de unităţi de SIM card ÎM „GSM Liberty” recunoaşte existenţa celor 100 de gherete, reieşind din simpla aritmetică (5cartele x 100 gherete x 2 luni). Toate aceste circumstanţe n-au fost examinate de instanţa de apel, deşi prezintă interes în soluţionarea justă a cauzei, iar aceasta constituie temei de rejudecare. Or, fiind atacată cu apel hotărîrea primei instanţe, instanţa de apel prin prisma prevederilor art. 373 alin. (2) CPC urma să se expună asupra circumstanţelor pricinii şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, apreciind probele din dosar şi conţinutului lor.

Reieşind din prevederile Recomandării nr. R(84) 5 privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 februarie 1984, hotărîrea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă într-un mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de părţi. În conformitate cu art. 138 alin. (1) şi (4) CPC, înscrisurile se depun în judecată de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului.

Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului. În contextul normei citate, instanţa de recurs reţine că, înscrisurile anexate la materialele dosarului sunt anexate în copii (xerox) neautentificate în modul stabilit de lege, iar o mare parte din acest xerox este slab vizibil şi neciteţ, din care motive instanţa de recurs nu poate să se expună asupra conţinutului lor, iar aceasta constituie temei de rejudecare a pricinii.

Prin urmare, instanţa de recurs reţine că, instanţa de apel la examinarea litigiului n-a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, n-a cercetat şi apreciat probele din dosar, n-a determinat circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre păţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a 8 admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi să respecte prevederile legislaţiei materiale, adoptînd o hotărîre legală şi întemeiată pe circumstanţele de fapt şi de drept stabilite în cadrul procesului judiciar şi confirmate prin cumulul de probe pertinente şi concludente. În conformitate cu art. art. 444, 445 alin. (1) lit. c), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către SC „TehnoEngineering Grup” SRL.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SC „TehnoEngineering Grup” SRL împotriva ÎM „GSM Liberty” SRL cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, şi cererea reconvenţională depusă de către ÎM „GSM Liberty” SRL împotriva SC „TehnoEngineering Grup” SRL cu privire la declararea nulă a actelor juridice, cu restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat Iurie Diaconu Elena Covalenco Iurie Bejenaru 9