2rac-369/15 — Executarea obligaţiei, încasarea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr.2rac-369/15 prima instanţă: Sv. Garştea-Bria instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Minciuna DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru Galina Stratulat, Dumitru Mardari examinând recursul declarat de societatea comercială „Arax-Impex” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Arax-Impex” societate cu răspundere limitată împotriva întreprinderii mixte „Moldcell” societate pe acţiuni privind executarea obligaţiei, încasarea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de întreprinderea mixtă „Moldcell” societate pe acţiuni, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 31 martie 2015 şi emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă La 29 iulie 2013, societatea comercială „Arax-Impex” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii mixte „Moldcell” societate pe acţiuni privind executarea obligaţiei, încasarea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că la 15 martie 2010, a încheiat cu SC „Moldcell” SA acordul de interconectare directă nr. 5, care stabileşte condiţiile tehnice şi comerciale de interconectare a reţelelor proprii de comunicaţii electronice şi prestarea serviciilor de terminare a apelurilor în propriile reţele.

La 09 decembrie 2011, a fost semnat cu pîrîtul acordul adiţional nr. 3 la acordul de interconectare directă nr. 5, prin care părţile au stabilit tarifele pentru serviciul de terminare a apelurilor internaţionale în reţelele ÎM „Moldcell” SA şi SC „Arax-Impex” SRL, iniţiate în afara Republicii Moldova. 1 La 17 ianuarie 2012, ÎM „Moldcell” SA a expediat în adresa reclamantului scrisoarea nr.4126-01/12, prin care i-a informat despre necesitatea îndeplinirii unor serii de condiţii tehnice şi comerciale prevăzute de „Oferta de Referinţă pentru Interconectare Moldcell”, fără de care nu putea avea loc lansarea comercială. Condiţiile solicitate au fost executate inclusiv, au obţinut o scrisoare de garanţie bancară în mărime de 327 600 USD, iar în luna martie 2012 a avut loc lansarea.

Susţine că mai bine de un an, ÎM „Moldcell” SA a prestat către SC „Arax- Impex” SRL serviciul de terminare a apelurilor internaţionale, iar la 15 mai 2013, a recepţionat o scrisoare de la pîrît, în care însă, nu erau clar expuse intenţiile faţă de societate. La 24 mai 2013, ÎM „Moldcell” SA şi-a precizat intenţiile, informând că din 01 iunie 2013, societatea nu va mai avea dreptul de a termina în reţeaua sa mobilă apeluri originate în afara Republicii Moldova. La 27 mai 2013, întru soluţionarea prealabilă a litigiului, a fost înaintată reclamaţia nr.65, prin care i-a fost solicitat pîrîtului să renunţe la decizia sa de a întrerupe prestarea serviciului de terminare a apelurilor internaţionale, dar care, a fost lăsată fără răspuns.

Invocă reclamantul că asupra problemei respective a fost notificată Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei (ANRCETI). Astfel, prin scrisoarea nr.03-DREA/535 din 31 mai 2013, ANRCETI a calificat acţiunile ÎM „Moldcell” SA drept încălcare a obligaţiilor impuse prin Hotărîrea ANRCETI nr.78 din 23 decembrie 2010, cu privire la impunerea obligaţiilor speciale preventive ale ÎM „Moldcell” SA în legătură cu puterea sa semnificativă pe piaţa de terminare a apelurilor voce în reţeaua individuală de telefonie mobilă. Susţine că, în rezultat, la 01 iunie 2013, ÎM „Moldcell” SA a încetat prestarea în beneficiul SC „Arax-Impex” SRL a serviciilor de terminare a apelurilor internaţionale în reţeaua mobilă ce-i aparţine.

Consideră reclamantul că prin neexecutarea prevederilor contractuale, pârâtul i-a limitat drepturile prevăzute de Acordul de interconectare nr.5 din 15 martie 2010. Solicită SC „Arax-Impex” SRL, obligarea ÎM „Moldcell” SA să-i restabilească accesul la reţeaua GSM/3G Moldcell în scopul efectuării terminaţiei apelurilor iniţiate într-o reţea de comunicaţii electronice din afara Republicii Moldova; să execute obligaţia de furnizare a serviciului de terminare a apelurilor iniţiate într-o reţea de comunicaţii electronice din afara Republicii Moldova, care au ca destinaţie reţeaua GSM/3G Moldcell; încasarea din contul ÎM „Moldcell” SA în beneficiul SC „Arax-Impex” SRL a sumei de 31 500 de dolari SUA, care reprezintă prejudiciu sub forma venitului ratat pentru luna iunie 2013 şi compensarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 31 martie 2015, acţiunea a fost admisă integral. 2 A fost obligat ÎM „Moldcell” SA să restabilească în adresa SC „Arax-Impex” SRL accesul la reţeaua GSM/3G Moldcell, în scopul efectuării terminaţiei apelurilor iniţiate într-o reţea de comunicaţii electronice din afara Republicii Moldova. A fost obligat ÎM „Moldcell” SA să execute obligaţia de furnizare către SC „Arax-Impex” SRL a serviciului de terminare a apelurilor iniţiate într-o reţea de comunicaţii electronice din afara Republicii Moldova, care au ca destinaţie reţeaua GSM/3G „Moldcell”.

S-a încasat din contul ÎM „Moldcell” SA în beneficiul SC „Arax-Impex” SRL suma de 31 500 dolari SUA în monedă naţională conform cursului oficial al Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărîrii, cu titlu de venit ratat pentru luna iunie 2013, rezultat din neexecutarea obligaţiilor Acordului de interconectare directă nr. 5 din 15 martie 2010; taxa de stat în mărime de 11 851, 53 lei; cheltuieli pentru întocmirea actului de constatare a faptului în mărime de 1500 de lei; cheltuieli de asistenţă juridică în mărime 7 341, 45 lei. (f.d.38, 42-47) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de ÎM „Moldcell” SA, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 31 martie 2015 şi emisă o nouă hotărîre, prin care, acţiunea înaintată de SC „Arax-Impex” SRL a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. (f.d.155-169) La 18 august 2015, SC „Arax-Impex” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. De asemenea, solicită încasarea din contul intimatului a cheltuielilor legate de achitarea taxei de stat pentru declararea recursului, în sumă de 8 977,80 lei. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a apreciat în mod arbitrar probele anexate la materialele cauzei; precum şi a admis încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil (art. 6 alin. (1) CEDO) şi la un recurs efectiv (art. 13 CEDO, art. 1 al Protocolului adiţional la CEDO). Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SC „Arax-Impex” SRL întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 25 iunie 2015 şi expediată în adresa părţilor la 07 iulie 2015 şi respectiv, Colegiul constată că recursul este declarat în termen.

Conform art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune 3 expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 01 septembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa ÎM „Moldcell” SA copia recursului declarat de SC „Arax-Impex” SRL, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 21 septembrie 2015, ÎM „Moldcell” SA a depus referinţă la recurs, prin care solicită ca acesta să fie considerat inadmisibil. Conform art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În temeiul normei precitate, Colegiul a examinat recursul declarat de SC „Arax-Impex” SRL şi a apreciat decizia instanţei de apel ilegală şi neîntemeiată din motivele enunţate mai jos. Din materialele dosarului se constată că la 15 martie 2010, SC „Arax-Impex” SRL a încheiat cu SC „Moldcell” SA acordul de interconectare directă nr. 5. Potrivit pct. 2.1. al acordului, obiect al acestuia este definirea condiţiilor comerciale, financiare şi tehnice ale interconectării şi drepturile şi obligaţiile Părţilor, apărute în legătură cu încheierea acordului. (f.d. 13 – 23 vol. I) La 09 decembrie 2011, între aceleaşi părţi, a fost semnat acordul adiţional nr. 3 la acordul de interconectare nr. 5, prin care au fost stabilite tarifele pentru serviciul de terminare a apelurilor internaţionale în propriile reţele.

(f.d 30 vol. I) La 17 ianuarie 2012, ÎM „Moldcell” SA a expediat în adresa reclamantului scrisoarea nr.4126-01/12, prin care l-a informat despre necesitatea îndeplinirii unor serii de condiţii tehnice şi comerciale prevăzute de „Oferta de Referinţă pentru Interconectare Moldcell”, fără de care nu putea avea loc lansarea comercială. În acelaşi sens, a fost expediată scrisoarea de garanţie bancară, calculată de ÎM „Moldcell” SA, în cuantum de 327 600 USD. (f.d. 109 vol. I) Reieşind din corespondenţa dintre ÎM „Moldcell” SA şi SC „Arax-Impex” SRL, serviciul prevăzut de acordul nr. 5 din 15 martie 2010 şi acordul adiţional nr. 3 la acordul de interconectare nr. 5, a fost lansat. (f.d.

110 – 112 vol. II) Totodată, potrivit aceleiaşi corespondenţe în special, prin scrisorile nr. 4592- 05/13 din 15 mai 2013 şi nr. 4608-05/13 din 24 mai 2013, ÎM „Moldcell” SA a informat SC „Arax-Impex” SRL că, din 01 iunie 2013, în reţeaua Moldcell, va fi posibil de terminat doar traficul de la furnizori înregistraţi în Republica Moldova, conform art. 2 al Legii comunicaţiilor electronice. (f.d. 111, 112 vol. I) La 01 octombrie 2014, de către aceleaşi părţi a fost semnat acordul adiţional nr. 4, la acordul de interconectare nr. 5. Potrivit pct. 1 al acordului adiţional nr. 4, părţile au modificat tariful pentru serviciul de terminare a apelurilor internaţionale în reţeaua de telefonie mobilă Moldcell la echivalentul de 0,14 dolari SUA, fără TVA, pentru un minut de apel.

(f.d. 181 vol. I) Colegiul sesizează că deşi, la 15 mai 2013, intimatul a informat recurentul despre încetarea prestării serviciului de terminare a apelurilor internaţionale în reţeaua de telefonie mobilă Moldcell şi reţeaua de telefonie fixă Arax, la 01 octombrie 2014, semnează acordul adiţional nr. 4 prin care a fost convenit tariful la 4 serviciul de terminare a apelurilor internaţionale în reţeaua de telefonie mobilă Moldcell. Cumulul faptelor constatate, denotă existenţa indubitabilă a obligaţiunilor ÎM „Moldcell” SA faţă de SC „Arax-Impex” SRL, asumate în virtutea acordului de interconectare nr. 5 şi a acordurilor adiţionale la acesta, nr. 3 şi 4, obiect al prezentului litigiu.

Astfel, Colegiul menţionează că potrivit art.8 alin.(1) Cod civil, drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. Conform art. 514 Cod civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Potrivit art. 572 Cod civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Complementar celor relevate supra, Colegiul va ţine seama şi de conţinutul pct. 14.1 al acordului de interconectare nr. 5 din 15 martie 2010, potrivit căruia, acordul poate fi modificat şi/sau completat numai prin acord scris, semnat de ambele părţi.

Un asemenea acord însă, nu există. Mai mult, potrivit pct. 10.2 al acordului, părţile vor face interconectarea să fie operaţională şi disponibilă pentru uz comercial permanent. Nicio parte nu va deconecta sau suspenda mijloacele de conectare, cu excepţia cazurilor prevăzute în actele normative ale Republicii Moldova sau respectivul acord, inclusiv pct. 9.6., 9.7., 10.4., 11 şi 12 al acestuia. Prin urmare, obligaţia ÎM „Moldcell” SA de a presta serviciul de terminare a apelurilor internaţionale în reţeaua de telefonie mobilă Moldcell, nu a fost anulată.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul constată că drept temei pentru întreruperea prestării serviciului de terminare a apelurilor internaţionale în reţeaua de telefonie mobilă Moldcell, invocat de intimat, sunt prevederile art. 2 al Legii privind comunicaţiilor electronice şi pct. 3 al Hotărîrii ANRCETI cu privire la impunerea obligaţiilor speciale preventive SA „Moldcell” în legătură cu puterea sa semnificativă pe piaţa de terminare a apelurilor voce în reţeaua individuală de telefonie mobilă, nr. 78 din 23 decembrie 2010. Susţine intimatul că, relaţiile cu „furnizorii străini”, interconectaţi la reţeaua recurentului, urmează a fi reglementate prin acorduri negociate separat.

Astfel, potrivit pct. 10.1 al acordului de interconectare directă nr.5 din 15 martie 2010, interpretarea şi implementarea prezentului Acord nu poate intra în contradicţie cu Legea nr.241 din 15.11.2007, ordinele MTIC, hotărîrile şi deciziile ANRCETI, licenţele Părţilor, precum şi cu orice alte prevederi legale aplicabile. Totodată, potrivit pct. 15.1 al aceluiaşi document, acesta este guvernat de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. Potrivit art. 2 al Legii comunicaţiilor electronice, furnizor de servicii de comunicaţii electronice este persoană fizică sau juridică, înregistrată în Republica Moldova, a cărei activitate constă, în totalitate sau în parte, în furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice.

5 Respectiv, norma nu limitează dreptul serviciul de terminare a apelurilor la cele naţionale, iar concluziile instanţei de apel precum că, SC „Moldcell” SA are dreptul de a refuza prestarea în adresa recurentului a serviciului de terminare a apelurilor internaţionale pe teritoriul Republicii Moldova, în situaţia în care furnizorul nerezident nu este conectat la reţeaua apelantului/intimatului, depăşeşte prevederile legale. Or, Colegiul reiterează că, între recurent şi intimat au fost semnate, în condiţii legale, acordul de interconectare nr. 5 şi acordurile adiţionale nr. 3 şi 4, care de altfel, reglementează expres prestarea acestui tip de serviciu. La acest capitol, Colegiul precizează că art. 2 din legea nominalizată supra, nu a suferit vreo modificare, noţiunea şi cuprinsul acesteia, inclusiv întinderea noţiunii, fiind valabile pentru părţi.

În acest sens, Colegiul este de acord cu alegaţiile primei instanţe, potrivit cărora, în temeiul art. 16 al Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, nr. 317 – XV din 18.07.2003, interpretarea oficială a actelor normative ţine de competenţa autorităţilor care le-au emis şi că intimatul nu putea, din oficiu, după intima sa convingere, să facă o distincţie între noţiunea de „furnizor” şi „furnizor străin”, or, potrivit principiilor generale de interpretare, unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să facă distincţie. Mai mult, avînd vedere intenţia SC „Moldcell” SA de a limita prestarea serviciilor doar la terminarea apelurilor naţionale, la 27 mai 2013, SC „Arax-Impex” SRL, s-a adresat la ANRCETI.

La 31 mai 2013, ANRCETI a informat că, intenţia intimatului de a limita prestarea serviciilor doar la terminarea apelurilor naţionale va reprezenta încălcarea pct. 3 al Obligaţiilor Moldcell, aprobate prin Hotărîrea ANRCETI nr 78 din 23 decembrie 2010. Totodată, a precizat că: „SC „Moldcell” SA, are obligaţia oferirii serviciului de terminaţie în proprie reţea indiferent de originea apelurilor transmise de furnizorul solicitant. Interpretarea cuvântului furnizor detaşat de străin este nepotrivit şi ieşită din contextul frazei la care se face referinţă. Or, sintagma de sau furnizor străin este una de precizie a obligaţiei stabilite de a oferi furnizorului – solicitant serviciul de terminare în propria reţea mobilă a oricărui apel.” (f.d.

115 vol. I) Avînd în vedere răspunsul autorităţii, care în temeiul pct. 3 al Regulamentului Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 905 din 28.07.2008, este autoritatea publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor în domeniul comunicaţiilor electronice şi al tehnologiei informaţiei, atît intimatul, cît şi instanţa de apel au interpretat eronat termenul de „furnizor”, relaţiile ce apar în procesul de prestare a serviciului contractat (la caz, interconectarea reţelelor şi terminarea apelurilor internaţionale în reţeaua Moldcell şi reţeaua Arax), precum şi obligaţiile „SC „Moldcell” SA potrivit acordurilor semnate de părţi, cît şi a Obligaţiilor „SC „Moldcell” SA, aprobate prin Hotărîrea ANRCETI nr 78 din 23 decembrie 2010, în legătură cu puterea sa semnificativă pe piaţa de terminare a apelurilor voce în reţeaua individuală de telefonie mobilă.

6 Mai mult, Colegiul sesizează că instanţa de apel, contrar concluziilor sale, în textul actului emis, face referire la prevederile pct. 3 din Hotărîrea ANRCETI nr 78 din 23 decembrie 2010, care statuează expres că, furnizorul-ofertant va oferi furnizorului-solicitant, serviciul de terminare în propria reţea mobilă a oricărui apel, indiferent dacă este iniţiat în propria reţea a furnizorului solicitant sau în reţeaua unui alt furnizor, sau în reţeaua unui furnizor străin. Reieşind din cele expuse, Colegiul consideră că prevederile art.6 alin.(2) al Legii comunicaţiilor electronice, la care face referire apelantul/intimatul atît în scrisoarea nr. 4608-05/13 din 24 mai 2013 (f.d.

112 vol. I), cît şi pe parcursul judecării pricinii, la fel sunt impertinente pentru speţă, or, acestea nu vizează dreptul incontestabil al intimatului de a stabili relaţii internaţionale cu furnizori de peste hotarele Republicii Moldova, însăşi sectorul de comunicaţii electronice prevede o interconexiune obligatorie atît directă cît şi indirectă a unui număr cît mai mare de furnizori naţionali, străini sau carrierii internaţionali, care permite efectuarea apelurilor în orice colţ al lumii, chiar dacă furnizorul din reţeaua în care a fost efectuat apelul nu cunoaşte şi nici nu are stabilite relaţii contractuale cu furnizorul în reţeaua căruia apelul respectiv a fost finalizat.

Consecvent, potrivit art. 41 alin. (1) al Legii comunicaţiilor electronice, pentru a asigura furnizarea serviciilor publice de comunicaţii electronice, orice furnizor: a) are dreptul de a negocia un acord de interconectare cu orice alt furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice în vederea furnizării serviciilor publice de comunicaţii electronice, inclusiv a serviciilor de comunicaţii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte reţele publice de comunicaţii electronice, interconectată cu reţeaua oricăruia dintre cei doi furnizori conform termenelor şi condiţiilor impuse de Agenţie; b) are obligaţia, la solicitarea unui furnizor autorizat în condiţiile legii, de a negocia, conform termenelor şi condiţiilor impuse de Agenţie, un acord de interconectare cu solicitantul în cauză în vederea furnizării serviciilor publice de comunicaţii electronice, inclusiv a serviciilor de comunicaţii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte reţele publice de comunicaţii electronice, interconectată cu reţeaua oricăreia dintre părţi.

Reieşind din aceste prevederi, pe de o parte furnizorul are dreptul de a negocia un acord de interconectare cu orice alt furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, pe de altă parte este obligat să încheie aceste acorduri, inclusiv cu prestarea serviciilor de comunicaţii electronice accesibile utilizatorilor prin intermediul unei alte reţele publice de comunicaţii electronice, interconectată cu reţeaua oricăreia dintre părţi, astfel, referirea instanţei de apel doar la lit. a), alin. (1), art. 41 din Legea comunicaţiilor electronice, nu poate fi apreciată decât ca o aplicare selectivă a normei materiale. În acest sens, Colegiul reiterează atît prevederile pct. 3 din Hotărîrea ANRCETI nr 78 din 23 decembrie 2010, cît şi clauzele acordului de interconectare nr. 5 din 15 martie 2010 şi a acordurilor adiţionale nr. 3 din 09 decembrie 2011, şi nr. 4 din 01 octombrie 2014, expuse supra, semnate pe principiul libertăţii contractuale.

7 Astfel, potrivit art. 668 alin. (1) şi (3) Cod civil, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii. Contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. Totodată, potrivit art. 702 alin. (2) Cod civil, contractul scris conţinînd o clauză prin care se stipulează că toate modificările sau rezoluţiunea contractului se fac în scris nu poate fi modificat sau rezolvit altfel. Colegiul reiterează că potrivit pct. 14.1 al acordului de interconectare nr. 5 din 15 martie 2010, acordul poate fi modificat şi/sau completat numai prin acord scris, semnat de ambele părţi, iar potrivit pct. 10.2 al acordului, părţile vor face interconectarea să fie operaţională şi disponibilă pentru uz comercial permanent.

Nicio parte nu va deconecta sau suspenda mijloacele de conectare, cu excepţia cazurilor prevăzute în actele normative ale Republicii Moldova sau respectivul acord, inclusiv pct. 9.6., 9.7., 10.4., 11 şi 12 al acestuia. Mai mult, avînd în vedere puterea semnificativă a SC „Moldcell” SA pe piaţa de terminare a apelurilor voce în reţeaua individuală de telefonie mobilă, stabilită prin Hotărîrea ANRCETI nr 78 din 23 decembrie 2010, la caz sunt relevante şi dispoziţiile art. 669 alin. (1) Cod civil, potrivit cărora, dacă deţine o poziţie dominantă pe piaţă, una din părţile contractante este obligată să contracteze în acest domeniu. Ea nu poate să impună fără motive temeinice celeilalte părţi condiţii contractuale disproporţionate.

Or, reieşind din prevederile enunţate mai sus, instanţa de apel eronat a apreciat că dreptul intimatului de a refuza prestarea în adresa recurentului rezultă din prevederile actelor normative/legislative ale Republicii Moldova şi nu incubă SC „Moldcell” SA obligaţia de a modifica şi/sau completa contractul dintre părţi pentru a produce efecte juridice. Complementar celor constatate, Colegiul consideră necesar să indice jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie relevantă speţei şi anume, cauza SA „Moldtelecom” vs SC „Moldcell” SA, asupra căreia Curtea s-a expus prin decizia sa din 17 decembrie 2014. Or, jurisprudenţa în materie, inclusiv deciziile pronunţate de instanţa supremă, servesc drept surse de îndrumare pentru instanţele din ţară, atîta timp cît sistemul judecătoresc are ca obiectiv aplicarea corectă şi uniformă a legii, previzibilitatea justiţiei şi consecinţa hotărîrilor.

Astfel, potrivit jurisprudenţei CEDO, statul de drept are drept competenţă esenţială, încrederea publicului în justiţie, iar aceasta este garantată de principiul securităţii raporturilor juridice. Or, existenţa unor hotărîri judecătoreşti diametral opuse ale instanţelor naţionale asupra unor aspecte de fapt şi de drept identice, poate fi contrară acestui principiu, ceea ce reduce încrederea publicului în justiţie (cauza: Tunaru vs. România; Păduraru vs. România, Vinčić vs. Serbia şi Muntenegru). Avînd în vedere cele constatate, Colegiul menţionează că potrivit art. 14 alin.(1) şi (2) Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea 8 sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciul efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului i venitul ratat). Potrivit art. 602 alin. (1) şi (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Conform art.610 alin.(1) şi (2) Cod civil, despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat.

Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. În temeiul normelor precitate, Colegiul consideră că prima instanţă corect a apreciat că reclamantului/recurentului urmează să i se recupereze prejudiciul material sub formă de venit ratat pentru luna iunie 2013, rezultat din neexecutarea obligaţiilor acordului de interconectare nr. 5 din 15 martie 2010. Complementar, avînd în vedere cele constate, Colegiul menţionează că potrivit art. 94 Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată.

Potrivit art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a pricini. Reieşind din bonurile de plată nr. 475 şi nr. 627 din 18 august 2015, recurentul a achitat taxa de stat în mărime de 8977,80 lei. (f.d. 174, 175 vol. II) Prin urmare, luînd în consideraţi că cererea de recurs urmează a fi admisă integral, Colegiul consideră justificată solicitarea SC „Arax-Impex” SRL de a fi încasate din contul intimatului, cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat, în mărime deplină.

Din considerentele expuse şi avînd în vedere, că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de societatea comercială „Arax-Impex” societate cu răspundere limitată, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe, cu încasarea din contul întreprinderii mixte „Moldcell” societate pe acţiuni în beneficiul societăţii comerciale „Arax-Impex” societate cu răspundere limitată a taxei de stat, în mărime de 8977,80 lei. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de societatea comercială „Arax-Impex” societate cu răspundere limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2015 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 31 martie 2015, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Arax- Impex” societate cu răspundere limitată împotriva întreprinderii mixte „Moldcell” 9 societate pe acţiuni privind executarea obligaţiei, încasarea prejudiciului material şi compensarea cheltuielilor de judecată. Se încasează din contul întreprinderii mixte „Moldcell” societate pe acţiuni în beneficiul societăţii comerciale „Arax-Impex” societate cu răspundere limitată taxa de stat, în mărime de 8977(opt mii nouă sute şaptezeci şi şapte),80 lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Galina Stratulat Dumitru Mardari 10