2ra-3982/13 — Anularea ordinului de reducere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu lunar pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr.2ra-3982/13 prima instanţă: O.Robu instanţa de apel: N.Vascan, E.Clima, iu.Cotruţă ÎNCHEIERE 19 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Anatolie Odobescu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Odobescu împotriva Societăţii pe Acţiuni „Tutun-CTC” cu privire la anularea ordinului de reducere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu lunar pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Tutun-CTC” şi casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 19 martie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 16 ianuarie 2012, Anatolie Odobescu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Tutun-CTC” cu privire la anularea ordinului de reducere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu lunar pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiuni reclamantul Anatolie Odobescu a indicat că el a fost angajat la SA „Tutun-CTC” in calitate de şef al secţiei de achiziţii. La 15 iunie 2011, angajatorul a emis ordinul nr. 241ru prin care a preavizat salariatul despre concedierea acestuia în temeiul art. 86 alin. (1), lit. c) al Codului muncii, adică în urma reducerii statelor de personal.

Ulterior, la 12 octombrie 2011, angajatorul a emis ordinul nr. 88ru, prin care a concediat salariatul începînd cu 13 octombrie 2011. Consideră reclamantul că ordinul de reducere este neîntemeiat şi a fost emis contrar prevederilor legale. Susţine reclamantul că angajatorul este în drept să concedieze salariaţii în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) al Codului munci, numai în cazul cînd există necesitatea justificată din punct de vedere economic pentru reducerea statelor de personal. În acest context menţionează că angajatorul a modificat structura de administrare în conformitate cu decizia consiliului SA „Tutun – CTC” din 01 iunie 2011. Ca urmare, Secţia de achiziţii a fost inclusă împreună cu alte secţii în Direcţia aprovizionare tehnico - materială, în rezultat toţi colaboratori ai fostei secţii de achiziţii au fost transferaţi în Direcţia aprovizionare tehnico-materială, inclusiv şi salariatul în calitate de şef al direcţiei respective.

Acest fapt poate fi confirmat prin informaţia privind noua organigramă a angajatorului şi indicatorii estimativi pentru luna iunie 2011. Mai mult ca atît, angajatorul desfăşoară activitatea de producere a materiei prime de tutun (fermentarea tutunului) şi fabricarea articolelor de tutun. La momentul reducerii angajatorul continua să activeze în regim normal fără să fi sistat activitatea sau producerea, precum şi nu se afla în procedura de insolvabilitate sau lichidare. Deci nu existau motive economice, care ar justifica sistarea procesului de achiziţionare a materiei prime şi servicii pentru fabricarea articolelor de tutun. În rezultat reclamantul Anatolie Odobescu consideră că a fost concediat în lipsa unui temei obiectiv şi real, care ar justifica necesitatea reducerii după cum se stabileşte la art. 88 alin. (1) lit. a) al Codului muncii.

Mai menţionează reclamantul că potrivit statelor de personal în vigoare din 28 ianuarie 2009 în cadrul secţiei achiziţii activau mai mulţi salariaţi. La data emiterii ordinului de preavizare secţia de achiziţii era lichidată, iar colaboratorii au fost transferaţi în Direcţia aprovizionare tehnico-materială, inclusiv şi salariatul în calitate de şef al direcţiei respective, în conformitate cu decizia consiliului SA „Tutun-CTC” din 01 iunie 2011. Reclamantul Odobescu Anatolie consideră, că doar el a fost supus reducerii, care a activat timp de 37 de ani la unitatea respectivă şi a ocupat funcţia de şef al secţiei respective, ceea ce demonstrează experienţa şi calităţile sale profesionale.

Mai susţine reclamantul că nu a respectat dreptul preferenţial de menţinere la locul de muncă pe motiv că nu a confruntat datele privind calificarea şi productivitatea muncii mai înaltă dintre toţi salariaţii secţii de achiziţii, reclamantul consideră că la emiterea ordinului de preavizare nu a acordat un loc de muncă în cadrul Direcţiei aprovizionare tehnico - materială, care să corespundă calificărilor salariatului şi a propus locul de muncă vacant necalificat în cadrul fabricii jfe fermentare a tutunului. A mai indicat reclamantul, că pe parcursul perioadei de preavizare s-a aflat în concediul medical şi concediu de odihnă anual, ceea ce a dus la suspendarea termenului de 2 luni în conformitate cu alin. (2), art. 88 Codul muncii, pe cată durata aflării în concediile respective.

Prin urmare, data concedierii salariatului trebuia să fie pe 17 octombrie 2011, însă angajatorul a concediat salariatul în baza Ordinului pe reducere începînd cu data de 13 octombrie 2011. Reclamantul mai menţionează că a fost lipsit egal de posibilitatea de a munci de rând cu colegi de muncă şi de a se bucura de stima colegilor, partenerilor de afaceri şi anturajul de muncă. Astfel, a fost supus unui tratament jignitor şi discriminant prin lipsirea de posibilitatea de a munci şi negarantarea dreptului preferenţial la menţinerea locului de muncă. Cere reclamantul Anatolie Odobescu repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei.

La data de 15 martie 2013, reclamantul Anatolie Odobescu a depus cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat anularea ordinului de concediere nr.88ru din 12 octombrie 2011 a SA „Tutun CTC” cu restabilirea în funcţia de şef al secţiei achiziţii, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la serviciu pentru perioada 13 octombrie 2011 – 15 martie 2013 în sumă de 230261 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 13086 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 19 martie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul nr.88ru din 12 octombrie 2011 cu privire la concedierea acestuia din funcţia de şef a secţiei de achiziţii la SA „Tutun- CTC” în baza art.86 alin. (1) lit. c) Codului muncii cu restabilirea în funcţia ocupată, s-a încasat de la SA „Tutun-CTC” în beneficiul lui Anatolie Odobescu salariul pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 230261,20 lei, prejudiciul moral în mărime de 13018 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 13086 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, apelul declarat de SA „Tutun-CTC” a fost admis, fiind casată hotărîrea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

La 23 octombrie 2013, Anatolie Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată la examinarea pricinii eronat au aplicat legea materială care guvernează raportul juridic litigios, prin ce au emis hotărîri neîntemeiate. În special, s-a invocat că ordinul nr.61 din 07 iunie 2011 „Cu privire la statele de personal, nu este motivat din punct de vedere juridic, mai mult ca atît instanţa de apel a interpretat eronat prevederile lit.a) alin.(1) art. 88 al Codului muncii, considerând că simplă indicare a actelor corporative ale societăţii ar putea fi considera drept motivarea din punct de vedere juridic al ordinului.

De asemenea, la examinarea litigiului în cauză, angajatorul este obligat să dovedească legalitatea transferării sau eliberării din serviciu a salariatului. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Anatolie Odobescu ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Anatolie Odobescu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă