- Dosarul nr.
- 2ra-4044/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 19 decembrie 2013
- Părțile
- SRL Civea-Agro vs Plohoi Sofia şi Cebotari Sergiu
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-4044/13 — Anularea contractului de vînzare-cumpărare
Prima instanță: judecătoria Edineț Dosarul nr.2ra-4044/13 Judecător: Gh. Bîrsan Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva ÎNCHEIERE 19 decembrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Civea-Agro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Civea- Agro” împotriva Plohoi Sofia și Cebotari Sergiu privind anularea contractului de vînzare-cumpărare a terenului agricol, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel depusă de către Plohoi Sofia și Cebotari Sergiu, casată integral hotărîrea judecătoriei Edineț din 21 ianuarie 2013 fiind pronunțată o nouă hotărîre, prin care acțiunea înaintată de către SRL „Civea-Agro” a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă : La data de 10 octombrie 2012, SRL „Civea-Agro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Plohoi Sofia şi Cebotari Sergiu privind anularea contractului de vînzare-cumpărare a terenului agricol cu S 1,2989 ha, n/c 4135104.102 cu bonitatea solului de 88 puncte, amplasat în extravilanul s. Hlinaia r. Edineţ, încheiat la 18.09.2012 între Plohoi Sofia ca vînzător şi Cebotari Sergiu ca cumpărător autentificat de către notarul public Luca Petru cu sediul or.
Edineţ, ca ilegal cu încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 20.08.2011 a încheiat cu Plohoi S. un contract de arendă în agricultură pe un termen de la 01.09.2011 pînă la 01.09.2014, înregistrat la primăria s. Hlinaia r. Edineţ la 26.09.2011 cu nr. 1047. Conform prevederilor contractului de arendă, arendatorul-proprietarul terenului agricol a transmis lui SRL „Civea-Agro" terenul agricol cu n/c 4135104.102 situat în extravilanul s. Hlinaia. Conform p. B art. III al contractului de arendă arendatorul este obligat să anunţe arendaşul privitor la intenţia de a înstrăina terenul. În cazul dorinţei de înstrăinare, este obligat să-l informeze în scris pe arendaş care are prioritate la procurarea terenului.
În p. G, despre intenţia de reziliere a contractului de arendă arendatorul s-a obligat să informeze arendaşul în fomă scrisă cu un an înainte, indicînd motivul. Reclamantul consideră că, prevederile respective arendatorul le-a încălcat. Menţionează că, la începutul lunii octombrie 2012 a aflat că, la 18.09.2012 arendatorul Plohoi Sofia a vîndut pîrîtului Cebotari S. terenul agricol respectiv. Consideră reclamantul, că prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare din 03.08.2012, pîrîţii au încălcat drepturile arendaşului SRL „Civea-Agro" stipulate în contractul de arendă şi prevăzută de legea cu nr. 198 din 15.05.2003. Contractul de arendă nu a fost reziliat conform prevederilor legale.
Solicită SRL „Civea-Agro”, anularea contractului de vînzare-cumpărare a terenului agricol cu S 1,2989 ha, n/c 4135104.102 cu bonitatea solului de 88 puncte, amplasat în extravilanul s. Hlinaia r. Edineţ, încheiat la 18.09.2012 între Plohoi Sofia ca vînzător şi Cebotari Sergiu ca cumpărător autentificat de către notarul public Luca Petru cu sediul or. Edineţ, ca ilegal, cu încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Edineț din 21 ianuarie 2013, a fost admisă parțial acțiunea înaintată de către SRL „Civea-Agro”, a fost anulat contractul de vînzare- cumpărare a terenului agricol cu S – 1,2989 ha n/c 4135104.102 cu bonitatea solului de 88 puncte, amplasat în extravilanul s. Hlinaia r. Edineţ, încheiat la 18.09.2012 între Plohoi Sofia ca vînzător şi Cebotari Sergiu ca cumpărător autentificat de către notarul public Luca Petru – ca ilegal, aducînd părţile în poziția inițială.
S-a încasat în mod solidar de la Plohoi Sofia şi Cebotari Sergiu în folosul SRL „Civea-Agro” cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei. În rest, cererea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Plohoi Sofia și Cebotari Sergiu, a fost casată integral hotărîrea judecătoriei Edineț din 21 ianuarie 2013, pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea înaintată de către SRL „Civea-Agro” a fost respinsă integral, ca neîntemeiată. La data de 25 octombrie 2013, reprezentantul SRL „Civea-Agro” avocatul Martin Vasile (în baza mandatului) a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.
În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată, precum și faptul că instanța de apel eronat a interpretat legea materială. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.
În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţa inferioară, primind o apreciere corespunzătoare. Temeiurile de casare invocate în cererea de recurs în opinia Colegiului nu pot constitui temei de admitere a acestuia deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural.
Astfel, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC formulînd critici ce se axează doar pe fondul cauzei, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale.
Completul remarcă că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de SRL „Civea-Agro”, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3), (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Civea-Agro”, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către SRL „Civea-Agro” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă