2ra-3522/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă – P. Codreanu dosarul nr. 2ra-3522/13 instanţa de apel – V. Pruteanu. Iu. Cimpoi, M. Guzun DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Banca Comercială ,,Moldova- Agroindbank” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială ,,Moldova-Agroindbank” Societate pe Acţiuni împotriva Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole ,,Săseni-Service” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Banca Comercială ,,Moldova-Agroindbank” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 07 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 10 aprilie 2012 BC„Moldova-Agroindbank” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că conform contractului de credit nr.S06908 din 11 decembrie 2006 i-a acordat Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” un credit în sumă de 260000 lei, termenul final de rambursare fiind 10 decembrie 2007. Susţine că Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni- Service” nu şi-a onorat obligaţiile contractuale privind rambursarea creditului şi achitarea dobânzii aferente, încălcând astfel prevederile contractului de credit nr.S06908 din 11 decembrie 2006 şi prevederile legislaţiei în vigoare privind executarea obligaţiilor. Menţionează că în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă i-a înaintat pârâtului reclamaţia nr.20005/29 din 25 septembrie 2011, prin care a solicitat achitarea integrală a datoriei, însă reclamaţia Băncii care a rămas fără răspuns şi satisfacere.

1 Afirmă că conform calculului Băncii, la situaţia din 24 aprilie 2011 datoria CÎPSA „Săseni-Service” constituia suma de 258453 lei, dintre care creditul restant 103780 lei şi dobânda neachitată în sumă de 154673 lei. Solicită BC„Moldova-Agroindbank”SA încasarea din contul CÎPSA „Săseni- Service” datoria în sumă de 258453 lei şi a cheltuielilor cu privire la achitarea taxei de stat în sumă de 7753,59 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 07 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013 a fost respinsă cererea BC ,,Moldova-Agroindbank” SA cu privire la amânarea achitării taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel declarate de către BC ,,Moldova-Agroindbank” SA, acordându-i apelantului termen până la 13 martie 2013 pentru prezentarea dovezii plăţii taxei de stat în mărime de 5815,20 lei şi explicat apelantei că în caz dacă nu va lichida neajunsurile, apelul va fi restituit.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 aprilie 2013 a fost respins recursul declarat de către BC ,,Moldova-Agroindbank” SA şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de către BC ,,Moldova-Agroindbank” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 22 august 2013 BC ,,Moldova Agroindbank” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii cu compensarea cheltuielilor de executare, a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată, apelului şi recursului.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, considerându-le neîntemeiate şi emise cu aplicarea şi interpretarea eronată a normelor de drept material. Susţine că conform contractului de credit nr. S06908 din 11 decembrie 2006 i-a acordat intimatului credit în sumă de 260000 lei, termenul final de rambursare fiind 10 decembrie 2007. Menţionează că în vederea asigurării rambursării creditului, Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” a gajat în favoarea Băncii, conform contractului de gaj nr. S06908,,a” din 11 februarie 2006 bunuri mobile, utilaj şi tehnică agricolă, în sumă totală de 236220 lei şi conform contractului de gaj nr. S06908-A1 din 11 decembrie 2006 bunuri mobile, utilaj şi tehnică agricolă, în sumă totală de 127810 lei.

Inducă că în legătură cu neonorarea de către intimat a obligaţiilor contractuale privind rambursarea creditului şi achitarea dobânzilor aferente, a înaintat instanţei de judecată la 01 aprilie 2010 cerere privind eliberarea unei ordonanţe judecătoreşti privind deposedarea debitorilor gajişti de bunurile gajate şi transmiterea acestora în posesia Băncii pentru a fi vândute, cerere care a fost admisă prin ordonanţa judecătorească din 03 mai 2010. 2 Mai invocă că la 15 iulie 2010 documentul executoriu a fost transmis spre executare, iar prin procesul verbal din 23 septembrie 2010 au fost sechestrate o parte din bunurile gajate, o parte din bunuri neputând fi gajate ca urmare a lipsei şi a stării nesatisfăcătoare a acestora.

Afirmă că prin contractele de vânzare-cumpărare din 08 octombrie 2010 şi 27 octombrie 2010, acţionând din numele proprietarilor bunurilor, a vândut bunurile primite în posesie la preţul total de 126450 lei, iar mijloacele obţinute au fost direcţionate spre achitarea parţială a datoriei Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service”. La fel susţine că conform calculului Băncii, la 24 mai 2011, datoria intimatului constituia suma de 258453 lei, inclusiv creditul restant - 103780 lei şi dobânda neachitată -154673 lei. Consideră că nu poate fi reţinută concluzia instanţei de apel precum că a purces la realizarea dreptului de întoarcere a datoriei târziu, explicând în acest sens recurentul că termenul de rambursare a creditului a expirat la 10 decembrie 2007, pe când cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti privind exercitarea dreptului de gaj a fost depusă la 01 aprilie 2010, în interiorul termenului de prescripţie.

Apreciază drept neîntemeiată şi concluzia instanţei de apel precum că a calculat dobânda şi penalitatea după data primirii în posesie a bunurilor gajate, susţinînd în acest sens că potrivit pct. 2.4.3 a Contractului de credit nr. S 06908 din 11 decembrie 2006, dobânda la credit se calculează de Bancă zilnic, începând cu data de acordare a creditului până la rambursarea lui completă. De asemenea, consideră că data de 10 decembrie 2007 este termenul final de achitare a creditului şi nicidecum termenul de expirare a contractului de credit. Este de părerea că instanţa de apel, nejustificat a constatat că a vândut bunurile gajate şi un bun negajat la un preţ comercial nerezonabil, fără consimţământul intimatului şi fără a ţine cont de interesul major al debitorului gajist, invocînd în acest sens prin procesul-verbal din 23 septembrie 2010, din care rezultă că executorul judecătoresc nu a transmis Băncii toate bunurile gajate, ci doar o parte din acestea.

Afirmă că a făcut publică intenţia de vânzare a bunurilor gajate, publicând anunţurile corespunzătoare în presa locală, în rezultatul căreia bunurile au fost vândute prin contractele de vânzare-cumpărare din 08 octombrie 2010 şi 27 octombrie 2010. Concomitent invocînd că formarea preţului de vânzare a bunului gajat depinde de gradul de uzură, perioada expunerii vânzării, cererea şi oferta la acest bun pe piaţă. Mai indică că instanţele inferioare nu a ţinut cont de faptul că de la momentul gajării bunurilor şi până la momentul vânzării acestora au trecut 4 ani şi 7 luni, în perioada dată bunurile fiind exploatate de către debitorii gajişti, respectiv acestea având un grad ridicat de uzură fizică şi morală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 10 iunie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la data de 24 iunie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoţire (f.d. 161). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la data de 22 august 2013 în termen. 3 În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Fiind investită cu acţiunea în cauză, având ca obiect al litigiului încasarea datoriei restante neacoperite prin realizarea dreptului de gaj, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, dispunând respingerea acesteia, soluţia dată fiind menţinută şi de către instanţa de apel. În susţinerea concluziilor sale, instanţele de judecată cu referire la art. 491 Cod civil au reţinut că BC ,,Moldova-Agroindbank” SA a realizat bunurile gajate la un preţ nerezonabil, astfel, fiind viciată procedura de înstrăinare a acestora.

La fel instanţele judecătoreşti au reţinut că Banca a ridicat şi realizat bunuri fără a fi efectuată evaluarea bunurilor, fără organizarea licitaţiilor, fără realizarea anunţurilor în presa locală sau republicană. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul respingerii acţiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a prevederilor legale aplicabile raportului juridic în litigiu. Conform art.867 alin.(1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani iau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Conform art.871 alin.(1) Cod civil, împrumutatul trebuie să restituie împrumutul în termenul şi în modul stabilit în contract. Din materialele pricinii rezultă incontestabil faptul că, la 11 decembrie 2006, Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” în baza contractului de credit nr.S06908 cu destinaţie specială a primit de la BC„Moldova- Agroindbank” SA, filiala Călăraşi, un credit în sumă de 260000 lei, cu termenul final de rambursare 10 decembrie 2007 pentru procurarea mijloacelor circulante şi tehnicii agricole, fiind stabilită dobânda de 21,0 % anual.

Tot actele cauzei atestă, că în scopul garantării executării obligaţiilor împrumutatul Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni- Service” a gajat în favoarea BC „Moldova-Agroindbank” SA conform contractului de gaj nr.SO6908 din 11 decembrie 2006 bunuri mobile (utilaj şi tehnică agricolă) în sumă totală de 236220 lei, iar SC „Sălcieni” a gajat în favoarea băncii conform contractului de gaj nr.SO6908 AL din aceeaşi dată bunuri mobile (utilaj şi tehnică agricolă) în sumă totală de 127810 lei. Drept urmare, împrumutatul Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” a transmis în gaj următoarele bunuri imobile: tractorul de 4 model MTZ-82.1, a.p.

2005, n/î C LA 534, valoarea de gaj fiind 105530 lei; semănătoarea de model SPC, a.p. 2004, valoarea de gaj fiind 21390 lei; semănătoarea de model SZ-3.6, a.p. 2004, valoarea de gaj fiind 21390 lei; combina de model E-514, a.p. 1981, n/î C LA, valoarea de gaj fiind 90720 lei. Totodată şi SRL ,,Sălcieni” a consimţit la gajarea, în favoarea Băncii, a bunurilor mobile ce-i aparţin cu drept de proprietate, şi anume, tractorul de model DT- 75, a.p. 1991, n/î U MA 202, valoarea de gaj fiind 53780 lei; tractorul de model T-54, a.p. 1984, n/î U MB 002, valoarea de gaj fiind 47830 lei; electrocara, a.p. 2005, valoarea de gaj fiind 26200 lei. Respectiv, valoarea totală a bunurilor gajate constituind suma de 364030 lei, fapt stabilit şi prin p.2.3.1 a contractului de credit nr.S06908 din 11 decembrie 2006 încheiat între părţile contractante.

Prin noţiunea de gaj, reglementată la art. 1 al Legii cu privire la gaj nr. 449 din 30 iulie 2001, este de înţeles că gajul este o garanţie reală în al cărei temei creditorul gajist poate urmări bunul gajat având prioritate faţă de alţi creditori, inclusiv faţă de stat, la satisfacerea creanţei garantate. Valabilitatea gajului depinde de valabilitatea obligaţiei garantate prin gaj. Conform art. 454 alin. (1) Cod civil, gajul este un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.

Iar conform art. 477 alin. (1) Cod civil, debitorul gajist are dreptul să folosească de obiectul gajului conform destinaţiei şi să dobândească fructele acestuia dacă din contract sau din esenţa gajului nu reiese altfel. Prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs constată că bunurile gajate au fost lăsate în posesia debitorilor gajişti, iar potrivit pct. 2.3. lit. b) a contractelor de gaj, ultimul fiind în drept să le utilizeze conform destinaţiei. Concomitent, este de remarcat că prin pct.2.5.1 al contractului de credit, părţile au stabilit un grafic de rambursare a creditului şi a dobânzilor conform pct.2.5.3 în corespundere cu rata indicate în pct.2.4.2 a contractului.

Însă, după cum rezultă din actele cauzei Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” nu şi-a onorat obligaţiile asumate prin contractul de împrumut şi nu a restituit împrumutul la ziua scadenţei acestuia, drept urmare BC ,,Moldova-Agroindbank” SA a expediat în adresa intimatului o reclamaţie privind achitarea datoriilor restante în baza contractului de credit din 11 decembrie 2006 (f.d.12), recepţionată de ultima la 26 mai 2011. Aici au relevanţă prevederile art. 487 alin. (1) Cod civil, care stipulează că creditorul gajist poate să exercite dreptul de gaj dacă debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a executat în mod necorespunzător obligaţia garantată ori o parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege şi contract.

Conform art. 490 alin. (1)-(2) Cod civil, bunul gajat se transmite în posesiune creditorului gajist pentru a fi vândut, în condiţiile legii. Transmiterea bunului gajat în posesiune creditorului gajist poate fi benevolă ori silită.

Astfel, raportând la caz prevederile enunţate şi având în susţinere dispoziţiile art. 572 alin. (2) Cod civil, care reglementează condiţiile generale de executare a 5 obligaţiilor şi statuează că obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună- credinţă, la locul şi în momentul stabilit, cît şi faptul că intimatul, Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” avea la cunoştinţă consecinţele statuate în clauzele contractului de gaj nr.SO6908 din 11 decembrie 2006 care survin în cazul neonorării obligaţiilor asumate prin contractul de credit, la 01 aprilie 2010 creditorul gajist BC„Moldova-Agroindbank” SA s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de eliberare a ordonanţei judecătoreşti privind transmiterea silită în posesia sa a bunurilor gajate pentru vânzare.

Iar prin ordonanţa judecătorească din 03 mai 2010, s-a dispus transmiterea silită de la debitorii gajist Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” şi SRL ,,Sălceni” în posesia creditorului BC „Moldova- Agroindbank” SA pentru vânzarea forţată a bunurilor gajate. Potrivit art. 71 alin. (1) a Legii cu privire la gaj, transmiterea silită are loc după expirarea termenului din preaviz, în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol în baza hotărârii pe care a pronunţat-o, instanţa judecătorească eliberează imediat creditorului gajist titlul executoriu.

Prin urmare, în vederea realizării dreptului de gaj, Banca s-a adresat executorului judecătoresc în vederea intentării procedurii de executare, în baza titlului executoriu din 24 mai 2010. Este incontestabil şi faptul că în cadrul procedurii de executare, prin procesul verbal de sechestru din 23 septembrie 2010 executorul judecătoresc a sechestrat o parte din bunurile gajate Băncii, iar ulterior în posesia Băncii au fost transmise: tractorul MTZ 82.1 a.p. 2005 n/î C LA 534, tractorul T-54 a.p.1984 n/î U MB 020 şi semănătoarea SZ-3.6 a.p. 2004. Potrivit prevederilor art. 487 alin. (2) Cod civil, creditorul gajist poate exercita următoarele drepturi: să vândă el însuşi bunurile gajate, să le vândă sub controlul instanţei de judecată şi să le ia în posesiune spre a le administra, să exercite alte drepturi în privinţa gajului asupra mijloacelor băneşti în corespundere cu Legea cu privire la gaj.

Iar, conform art. 75 alin. (5) a Legii cu privire la gaj, în cazul vânzării prin tender a bunului gajat, creditorul face public anunţul cu privire la tender prin intermediul mass-media sau prin invitaţii. Anunţul cu privire la tender trebuie să conţină informaţie suficientă pentru a permite persoanei interesate să prezinte o ofertă în termenul şi la locul anunţat. Reieşind din prevederile normelor enunţate, instanţa de recurs constată că, după primirea în posesie a bunurilor gajate, BC ,,Moldova-Agroindbank” SA a întreprins acţiuni în vederea realizării acestora, publicând anunţurile corespunzătoare în presa locală, ziarul ,,Călăraşii” şi în presa republicană, ziarul ,,Makler”. De altfel, şi pe pagina web a Băncii a fost publicată informaţie cu privire la vânzarea electrocarei, a.p.

2005 şi a combinei E-514 a.p. 2005. În acelaşi timp, instanţa de recurs remarcă şi prevederile art. 491 alin. (2) Cod civil, potrivit cărora, creditorul gajist care vinde bunul acţionează în numele proprietarului şi este obligat să informeze cumpărătorul despre calitatea lui la momentul vânzării. 6 Respectiv, BC ,,Moldova-Agroindbank” SA, din numele Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service”, a vândut la data de 27 octombrie 2010 SRL ,,Pi-Caft” tractorul de marca MTZ-82.1, a.p. 2005, n/î CLA 534 şi semănătoarea SZ 3,6A, a.p. 2003, la preţul total de 124000 lei (f.d.59), în acest sens fiind întocmite şi acte de predare primire din aceiaşi dată (f.d. 64, 65). Tot, ca urmare a realizării dreptului de gaj, BC ,,Moldova-Agroindbank” SA, din numele Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni- Service”, a vândut la data de 08 octombrie 2010 lui Diaconu Fiodor tractorul de marca T-54, a.p.

1984, n/î U NB 020, la preţul de 2450 lei (f.d. 66), la fel fiind întocmit şi act de predare primire (f.d. 67). Corespunzător, având în susţinere material şi declaraţiile participanţilor la proces, este cert că Banca a înstrăinat şi un bun negajat, şi anume semănătoarea SFS la preţul de 20000 lei. În susţinerea constatărilor indicate, instanţa de recurs reţine explicaţiile unui din lucrătorii Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” (f.d. 85), care a confirmat că reprezentantul Băncii a ridicat la data de 28 noiembrie 2010 semănătoare SFS de pe teritoriul brigăzii. Afirmaţiile date fiind susţine în cadrul dezbaterilor judiciare şi de martorul Corobcă Ilie.

Aceleaşi constatări se atestă şi prin calculul descifrat al datoriei debitorului Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service”, în care BC ,,Moldova-Agroindbank” SA a inclus suma de 20000 lei (f.d.140, tabel rd.17, col. 9), drept sumă ce a fost achitată de către intimat la data de 31 decembrie 2010. În acest context, instanţa de recurs cu referire la pct. 2.2. lit. (e) a contractului de gaj nr. S-06908 (f.d.60, verso) potrivit căruia creditorul gajist este în drept printr-o creanţă neprivilegiată să obţină suma neachitată din alte bunuri ale debitorului gajist, dacă suma încasată de la vânzarea bunurilor gajate a fost insuficientă pentru acoperirea datoriilor, consideră că o asemenea tranzacţie de înstrăinare a semănătorii SFS este legală.

De altfel, acţiunile Băncii sunt justificate cu atât mai mult că prin procesul verbal de verificare la faţa locului a bunurilor gajate din 23 septembrie 2010 a fost constatată lipsa tractorului DT-75 a.p. 1991, n/î U MA 202 şi a semănătorii SPC, a. p. 2007, fiind stabilit totodată că tractorul dat a fost desamblat şi vândut pe piese, deşi conform art. 477 alin. (3) Cod civil debitorul gajist nu este în drept să înstrăineze bunurile gajate, cu excepţia cazurilor cînd dispune de autorizaţie în acest sens, eliberată de creditorul gajist (de toţi creditorii gajişti în cazul gajului ulterior). În aceste condiţii, instanţa de recurs reţine că din cele 7 bunuri care au fost gajate, au fost realizate doar 4 şi anume tractorul de marca MTZ-82.1, a.p.

2005, n/î CLA 534, semănătoarea SZ 3,6A, tractorul de marca T-54 şi semănătoarea SFS la preţul total de 146450 lei. Incontestabil este şi faptul că ordonanţa judecătorească în partea transmiterii în posesia Băncii a combinei E 514 a.p. 1981, n/î C LA 528 şi a electrocarei a.p. 2004 nu a fost executată din cauza stării nesatisfăcătoare acestora, fiind stabilită uzura combinei prin procesul-verbal din 23 septembrie 2010 ca fiind 70% şi din lipsa potenţialilor cumpărători, deşi anunţ despre punerea lor în vânzare a fost plasat atît pe pagina-web a 7 Băncii (f.d.129-130), cât şi în ziarul republican ,,Makler” şi ziarul local ,,Călăraşii” (f.d.143). Totodată, prin procesul-verbal din 23 septembrie s-a constatat şi lipsa tractorului Dt 75, a.p.

1991, n/î U MA 202 şi a semănătorii SPC a.p. 2004, iar potrivit explicaţiei lui Corobcă Ilie (f.d. 51), tractorul DT-75 a.p. 1991 a fost dezmembrat şi realizat pe piese. Prin urmare, după cum rezultă din calculul prezentat de recurentul, BC ,,Moldova-Agroindbank” SA, datoria Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” faţă de Bancă, după realizarea dreptului de gaj asupra unor bunuri gajate, şi anume prin vânzarea tractorului de marca MTZ-82,1 şi semănătorii SZ 3,6 A la preţul total de 124000 lei, prin înstrăinarea tractorului de marca T-54 la preţul de 2450 lei şi prin înstrăinarea semănătorii SPS la preţul de 20000 lei, constituie suma de 258453 lei, dintre care suma de 103780 constituie creditul restant, iar suma de 154673 lei – dobînda neachitată.

În acest context, instanţa de recurs consideră necesar de a invoca şi dispoziţiile art. 493 alin.(5) Cod civil, care indică că, în cazul în care produsul obţinut din vânzarea bunului nu este suficient pentru stingerea creanţelor şi acoperirea cheltuielilor creditorului gajist, acesta conservă o creanţă neprivilegiată pentru diferenţa datorată de debitorul său. Faţă de aceste temeiuri de drept, temeinicia acţiunii înaintate de BC ,,Moldova- Agroindbank” SA, care are ca obiect încasarea datoriei restante la credit, este justificată prin faptul neacoperirii datoriilor restante în urma realizării bunurilor gajate şi imposibilitatea realizării celorlalte bunuri gajate, ce nu depinde de voinţa creditorului, motiv din care cerinţele Băncii cu privire la încasarea din contul Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” în beneficiul BC ,,Moldova-Agroindbank” SA a datoriei în sumă de 258453 lei urmează a fi admise.

Nu poate fi reţinut ca temei de respingere a acţiunii de faţă, concluzia instanţelor inferioare precum că banca la comercializarea bunurilor a încălcat prevederile art. 491 Cod civil, şi anume nu a vândut bunurile gajate la preţuri comerciale rezonabile, fapt prin care a fost viciată procedura de vânzare a bunurilor gajate, concluzia dată fiind fără suport probatoriu. Or, la caz nu au fost prezentate probe pertinente şi admisibile care ar confirma că preţurile de vânzare a bunurilor gajate nu sunt rezonabile sau că procedura acestora a fost viciată, deşi potrivit art. 118 CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Mai mult că potrivit art. 491 Cod civil, după ce a obţinut în posesiune bunul gajat, creditorul gajist este îndreptăţit, dacă a depus la registru un preaviz în modul prevăzut de art. 488 Cod civil să procedeze la vânzarea, prin negocieri directe, prin tender sau prin licitaţie publică, a bunului gajat, fără nici o întârziere nejustificată, contra unui preţ comercial rezonabil şi în interesul major al debitorului gajist. Iar, formarea preţurilor este dictată de o gamă largă de factori (competitivitatea bunurilor similare pe piaţă, uzura, perioada expunerii acestora spre vânzare), care 8 numai analizaţi în cumul permit a face concluzia dacă preţul oferit a fost cel mai bun, decât rezonabil.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, din momentul gajării utilajului şi tehnicii agricole, 11 decembrie 2006, şi până la momentul vânzării acestora, 23 octombrie 2010, a trecut o perioadă de aproape 4 ani, bunurile gajate pe perioada dată s-au aflat în posesia intimatului şi au fost exploatate de către acesta pe întreaga perioadă, bunurile uzându-se moral şi fizic, motiv din care le-a fost diminuată valoarea. Mai mult ca atît, nu pot fi reţinute afirmaţiile intimatului precum că bunurile gajate au fost realizate la preţuri nerezonabile, fără consimţământul acestuia şi fără a ţine cont de interesul său major, deoarece Cooperativa de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole „Săseni-Service” nu a contestat contractele de vânzare cumpărare a bunurilor gajate şi nici nu a contestat acţiunile Băncii efectuate în acest sens.

Este lipsită de suport legal şi concluzia instanţelor de judecată cu referire la faptul că Banca a calculat dobânzi şi penalităţi de întîrziere după data primirii în posesie a bunurilor gajate, 05 mai 2010 şi până la 24 mai 2011, deoarece conform pct. 2.3.4 a contractului de credit nr. S 06908 din 11 decembrie 2006, dobânda a credit se calculează de bancă zilnic, începând cu data de acordare a creditului până la rambursarea lui completă, iar data de 10 decembrie 2007 este termenul final de achitare a creditului, şi nicidecum termenul de expirare a contractului de credit. Mai mult că, reieşind din calculul desfăşurat al datoriei (f.d.140, rd. 14, col. 2), Banca a sistat în mod unilateral calcularea dobânzilor pentru utilizarea creditului la data de 25 februarie 2010, deşi era în drept s-o calculeze până la rambursarea integrală a creditului.

Şi nici transmiterea în posesia Băncii a unei părţi din bunurile gajate nu constituie temei de sistare a calculării dobânzilor, or, în condiţiile contractului de credit este expres stipulat că dobânda la credit se calculează până la rambursarea lui completă. Pe cînd instanţele judecătoreşti, la acest capitol, greşit au constatat că data transmiterii bunurilor gajate este 05 mai 2010, deoarece o parte din bunurile gajate au fost transmise la 23 septembrie 2010 şi 08 octombrie 2010. Nu au găsit confirmare prin atele cauzei nici afirmaţiile instanţelor judecătoreşi cu referire la faptul că în posesia Băncii au fost transmise toate bunurile gajate, deoarece, din actele întocmite la 23 septembrie 2010 şi 08 octombrie 2010, rezultă că au fost transmise în posesia Băncii doar 3 unităţi.

Cu atât mai mult că a fost stabilită şi lipsa unor bunuri gajate. Totodată, instanţa de recurs găseşte drept întemeiate şi cerinţele recurentului cu privire încasarea cheltuielilor de executare suportate, or potrivit art. 493 alin. (2) Cod civil, creditorul trebuie să plătească din produsul vânzării bunului gajat cheltuielile aferente vânzării, apoi creanţele prioritare drepturilor sale şi după aceea creanţele proprii. Astfel, potrivit borderoului de clacul al cheltuielilor de executare întocmit de către executorul judecătoresc Mihailov Gheorghe (f.d.68 verso), BC ,,Moldova- Agroindbank” SA a achitat executorului judecătoresc pentru procedura de executare suma de 2535 lei, fapt ce se confirmă şi prin ordinul de plată nr. 9608506 din 12 iunie 2012 (f.d.71).

9 Cu referire la art. 94 alin. (1) şi (3) CPC potrivit căruia instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică şi la repartizarea între părţi a cheltuielilor de judecată în instanţă de apel, în instanţă de recurs şi în cadrul revizuirii, instanţa de recurs găseşte drept justificată şi pretenţia recurentului cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată suportate de ultimul prin achitarea taxelor de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 7753,59 lei (f.d.1), la depunerea cererii de apel în mărime de 5815,19 lei (f.d.

136) şi la depunerea cererii de recurs în mărime de 3876,79 lei (f.d.164), motiv pentru care urmează a fi admise. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către BC,, Moldova-Agroindbank” SA şi indică la ilegalitatea hotărîrilor emise de instanţele inferioare, fapt ce impune casarea acestora şi admiterea acţiunii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele de judecată şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Banca Comercială ,,Moldova- Agroindbank”Societate pe Acţiuni. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 07 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Banca Comercială ,,Moldova-Agroindbank” Societate pe Acţiuni împotriva Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole ,,Săseni-Service” cu privire la încasarea datoriei şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite acţiunea înaintată de Banca Comercială ,,Moldova-Agroindbank” Societate pe Acţiuni împotriva Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole ,,Săseni-Service” cu privire la încasarea datoriei.

Se încasează din contul Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole ,,Săseni-Service” în beneficiul Băncii Comerciale ,,Moldova-Agroindbank” Societate pe Acţiune suma de 246884 (două sute patruzeci şi şase mii opt sute optzeci şi patru) lei 03 bani cu titlu de datorie. Se încasează din contul Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole ,,Săseni-Service” în beneficiul Băncii Comerciale ,,Moldova-Agroindbank” Societate pe Acţiune suma de 2535 (două mii cinci sute treizeci şi cinci) lei cu titlu de cheltuieli de executare.

10 Se încasează din contul Cooperativei de Întreprinzător de Prestări Servicii Agricole ,,Săseni-Service” în beneficiul Băncii Comerciale ,,Moldova-Agroindbank” Societate pe Acţiune cheltuieli de judecată sub forma achitării taxei de stat achitată la depunerea cererii de chemare în mărime de 7753 (şapte mii şapte sute cinci zeci şi trei), 59 lei, la depunerea cererii de apel în mărime de 5815 (cinci mii opt sute cincisprezece),19 lei şi la depunerea recursului în mărime de 3876 (trei mii opt sute şaptezeci şi şase),79 lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 11