2ra-3464/13 — Declararea nulităţii parţiale a dobînzii contractuale şi restituirea sumei supraplătite

prima instanţă – R. Costru dosarul nr. 2ra-3464/13 instanţa de apel – N. Craiu, A, Minciuna, L. Bulgac DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Cevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Asociaţia de Economii şi Împrumut ,,Popinţeni”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ţernă Ion împotriva Asociaţiei de Economii şi Împrumut ,,Popinţeni” cu privire declararea nulităţii parţiale a dobânzii contractuale şi restituirea sumelor supraplătite, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Asociaţia de Economii şi Împrumut ,,Popinţeni” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 08 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 26 ianuarie 2012, AEI „Popinţeni” i-a acţionat în justiţie pe Ţernă Aliona şi Ţernă Ion cu cerere de chemare în judecată, solicitînd încasarea datoriei în mărime de 33044 lei şi a cheltuielilor de judecată.

La 04 iulie 2012 Ţerna Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva AEI „Popinţeni” cu privire declararea nulităţii parţiale a dobânzii contractuale şi restituirea sumelor supraplătite. În motivarea acţiunii a indicat că a încheiat cu pârâtul la 18 februarie 2009 contractul de împrumut nr. 33, prin care a împrumutat suma de 25000 lei până la data de 25 decembrie 2009, fiind stabilită rata anuală a dobânzii în mărime de 29%. Cu referire la art. 869 alin. (1) Cod civil, potrivit căruia în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, indică reclamantul că, relaţia rezonabilă a dobânzii urmează a fi aplicată în sensul că nu poate depăşi 2% rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, iar partea ce excede este lovită de nulitate.

Susţine că conform hotărârii Băncii Naţionale a Moldovei din 05 februarie 2009 cu privire la nivelul ratelor dobânzilor la data semnării contractului de împrumut, rata dobânzii a fost stabilită în mărime de 11% anual, fapt ce implică la caz că-i revine obligaţia de a achita o dobândă contractuală cu 18% mai mare decât cea legală. Menţionează că nivelul ratei de refinanţare pe parcursul duratei contractului s-a 1 aflat într-o continuă descreştere, astfel conform Hotărârii Băncii Naţionale a Moldovei din 03 septembrie 2009 la finele anului rata dobânzii a fost de 5%, iar în ziua înaintării acţiunii, conform Hotărârii Băncii Naţionale a Moldovei din 23 februarie 2012 - 4,5%. Consideră că la momentul încheierii cât şi pe parcursul executării contractului litigios, fluctuaţiile ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei deţineau potenţialul de a genera pentru AEÎ „Popinţeni” un beneficiu disproporţionat de mare.

Indică că contrar p. 2.4 al Contractului, care prevede că în dependenţă de evoluţia pieţii financiare, plata dobânzii menţionate în p. 2.1 al Contractului poate fi mărită sau micşorată, AEI „Popinţeni” nu a ţinut cont de schimbările pieţii financiare, de evoluţia ratei de refinanţare stabilită de Banca Naţională a Moldovei pe parcursul anului 2009. Afirmă că în cazul dat urmează a fi recunoscută nulitatea absolută a unei părţi din dobânda contractuală prevăzută în p.2.1 din contractul de împrumut nr. 33 din 18 februarie 2009 şi anume în partea ce depăşeşte cu 2% rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada de plată a dobânzii 18 februarie 2009 – 25 decembrie 2009. Insistă că media ratei dobânzii este - 8%, la care se adaugă 2% peste rata de refinanţare, astfel încât, dobânda anuală ce urma a fi achitată pârâtului constituie - 10%, în total urmând a fi achitată dobânda aferentă sumei împrumutate în mărime de 2119 lei.

Însă, indică că, contrar acestor teze, i-a achitat pârâtului în perioada martie 2009 - iulie 2011 suma totală de 73 296 lei. Consideră că pârâtul urmează să-i restituie supraplata de 46177 lei, având în vedere calculul: 73296 lei, suma pe care i-a achitat-o pârâtului, 25000 lei suma creditului şi 2119 lei suma dobânzii. Menţionează că din suma de 46177 lei, urmează a fi deduse şi suma de 8561,48 lei, datorie formată în baza contractului de împrumut nr. 32 din 18 februarie 2009 şi suma de 12001,96 lei, formată în baza contractului de împrumut nr. 71 din 19 februarie 2009, contracte în care dânsul a figurat în calitate de garant, susţinînd că în final pârâtul urmează să-i restituie suma de 25613,56 lei.

Solicită recunoaşterea nulităţii din momentul perfectării a pct. 2.1 a Contractului de împrumut nr. 33 din 18 februarie 2009 în partea stabilirii mărimii dobânzii anuale, stabilirea dobânzii anuale pentru împrumutul primit pentru perioada de plată 18 februarie 2009- 25 decembrie 2009 în mărimea ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei plus o marjă de 2%, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 25613,56 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din 12 octombrie 2012 au fost conexate pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ţernă Ion împotriva AEI ,,Popinţeni” cu privire la declararea parţială a nulităţii dobânzii contractuale şi restituirea supraplăţii şi cererea depusă de AEI ,,Popinţeni” împotriva lui Ţernă Ion şi Ţernă Aliona cu privire la încasarea datoriei, într-un singur proces.

Prin încheierea Judecătoriei Nisporeni din 26 noiembrie 2012 pretenţiile lui Ţernă Ion împotriva AEI ,,Popinţeni” cu privire la declararea parţială a nulităţii dobânzii contractuale şi restituirea supraplăţii şi pretenţiile AEI ,,Popinţeni” împotriva lui Ţernă Ion şi Ţernă Aliona cu privire la încasarea datoriei au fost separate în două procese aparte. Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 08 februarie 2013 a fost admisă acţiunea, fiind recunoscute nule din momentul perfectării prevederile pct.2.1 al 2 contractului de împrumut nr. 33 din 18 februarie 2009 în partea stabilirii mărimii dobânzii anuale, stabilită dobândă anuală pentru împrumutul primit pentru perioada de plată 18 februarie 2009 – 25 decembrie 2009, în mărimea ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei plus o marjă de 2% la această rată.

Tot prin aceeaşi hotărâre a fost încasat din contul AEI „Popinţeni” în beneficiul lui Ţerna Ion suma supraplăţii în mărime de 25613,56 lei şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 250 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 518 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 fost respins apelul declarat de către AEI ,,Popinţeni” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 13 august 2013 AEI ,,Popinţeni” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, considerându-le neîntemeiate.

Menţionează că la caz nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele esenţiale ale pricinii, iar concluziile instanţelor judecătoreşti fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Indică că potrivit art. 194 Cod civil, actul juridic este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile. Mai invocă că potrivit art. 642 alin. (2) Cod civil, dacă obligaţia este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobânda şi penalităţile ori să repare prejudiciul şi că potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, dacă creditorul a eliberat chitanţa privind plata datoriei de bază, se prezumă că au fost achitate şi dobânzile şi cheltuielile.

Consideră că instanţele inferioare au interpretat eronat noţiunea prevăzute la art. 869 alin. (1) Codului civil, potrivit căruia plata unei dobânzi trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei şi noţiunea de plată a unei dobânzi ce trebuie să fie egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Susţine că potrivit pct. 2.1. din contractul de împrumut, au convenit împreună cu pârâtul asupra unei alte rate în mărime de 29% anual. Insistă că doar în cazul în care contractul nu prevedea o altă dobândă la care au convenit părţile la momentul încheierii contractului, instanţele inferioare erau îndreptăţite să aplice prevederile art. 869 alin. (2) Cod civil.

Apreciază drept neîntemeiate referirile instanţelor inferioare cu privire la rezonabilitatea ratei dobânzii de 2% suplimentar la rata Băncii Naţionale a Moldovei. Întru susţinerea poziţiei sale mai invocă şi jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie, potrivit căreia instanţa a considerat ca fiind rezonabilă dobînda de 22,07% anual. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 22 mai 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 18 iunie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 144). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 august 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea 3 participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Fiind investită cu examinarea acţiunii înaintate de către Ţernă Ion împotriva Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Popinţeni” cu privire declararea nulităţii parţiale a dobânzii contractuale şi restituirea sumelor supraplătite, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, recunoscînd nule, din momentul perfectării prevederile pct.2.1 al contractului de împrumut nr. 33 din 18 februarie 2009, în partea stabilirii mărimii dobânzii anuale, stabilind dobânda anuală pentru împrumutul primit pentru perioada de plată 18 februarie 2009 – 25 decembrie 2009, în mărimea ratei de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei plus o marjă de 2% la această rată şi încasînd din contul Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Popinţeni” în beneficiul lui Ţerna Ion suma supraplăţii în mărime de 25613,56 lei şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 250 lei, drept temei pentru care a reţinut că o referinţă obiectivă în aprecierea caracterului rezonabil al dobînzii este dictată de art. 585 Cod civil, care prevede că în cazul în care conform legii sau contractului obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

De asemenea a reţinut că dobânda stabilită prin contractul de împrumut nr. 33 din 18 februarie 2009 nu se află într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei, respectiv prin prisma art. 869 alin. (2) Cod civil este nulă. Judecând apelul declarat de către Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni”, instanţa de apel a ajuns la concluzia respingerii acestuia şi menţinerii hotărârii primei instanţe, susţinând opinia expusă de către instanţa de fond. Instanţa de recurs constată, însă, că deşi, la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate în speţă.

Astfel, actele cauzei denotă că prin contractul de împrumut nr. 33 Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni” i-a împrumutat lui Ţernă Ion suma de 25000 lei, cu termenul final de rambursare la 25 decembrie 2009, fiind stabilită la pct. 2.1 al contractului rata anuală a dobînzii în mărime de 29% (f.d. 6). Conform art. 867 alin. alin. (1) şi (2) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen. calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Astfel, obiectul contractului de împrumut îl constituie banii sau alte bunuri fungibile, acesta fiind prezumat a fi gratuit, dacă legea sau contractul nu prevăd altfel. 4 Potrivit art. 666 alin. (1) Cod civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. Art. 667 alin. (1) Cod civil, stipulează că părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor, iar alin. (3) al aceluiaşi articol, stabileşte că părţile pot încheia contracte care nu sânt prevăzute de lege (contracte nenumite), precum şi contracte care conţin elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege (contracte complexe).

La caz prezintă relevanţă faptul că părţile au încheiat contratul de împrumut la 18 februarie 2009, stabilind rata anuală a dobînzii în mărime de 20%, iar prin pct. 2.4 Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni” şi-a rezervat dreptul unilateral la majorarea sau micşorarea ratei dobânzii în dependenţă de evoluţia pieţei financiare. Potrivit art. 199 Cod civil, consimţământul este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic. Consimţământul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat, iar potrivit art. 679 alin. (1) Cod civil, stipulează că contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale.

Cu referire la dispoziţiile citate, este incontestabil că la încheierea contractului de împrumut, intimatul şi-a exprimat acordul, nefiind întrunite condiţiile vicierii consimţământului acestuia. Conform art. 668 (1) Cod civil, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol indică că contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. De altfel, materialele cauzei, atestă cu certitudine că contractul de împrumut este cu titlu oneros, fiind purtător de dobândă.

La caz prezintă relevanţă şi prevederile art. 585 Cod civil, care indică că, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Totodată art. 869 alin.(1) şi (2) CC în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin.(1) este nulă. De altfel, este cert că părţile au stabilit prin contractul de împrumut că pentru utilizarea împrumutului Împrumutatul va plăti Împrumutătorului dobînda în mărime de 29% anual.

La acest capitol, instanţa de recurs ţine să menţioneze că la aplicarea art.869 alin.(1) al Codului civil, urmează a fi luate în considerare specificul pieţei financiare nonbancare şi a legislaţiei aferente.

Aşadar, conform pct. 17 a Normelor de prudenţă financiară a asociaţiilor de economii şi împrumut a cetăţenilor, aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare prin Hotărîrea nr. 17/8 din 30 aprilie2008, rata dobînzii la împrumuturile acordate de către asociaţie trebuie să fie stabilită la un nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobînzile la mijloacele financiare atrase, 5 cheltuielile suportate şi constituirea şi/sau menţinerea rezervei instituţionale la nivelul minim stabilit la art.33 din Legea nr.139 din 21 iunie 2007. În aceste condiţii, instanţa de recurs remarcă că Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni” în justificarea dobînzii anuale în mărime de 29%, a invocat că aceasta dobîndă a fost calculată luîndu-se în consideraţie că Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni” se creditează de SRL „Microinvest” cu dobînda de 22% anual.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră rezonabilă rata dobînzii calculată conform sumei următoarelor componente: 1) costul creditorului atragerii mijloacelor financiare, aici este de menţionat că la data acordării împrumutului, 18 februarie 2009, rata de referinţă interbancară (CHIBOR) publicată de Banca Naţională a Moldovei era de 21,060 %, 2) profitul creditorului de aproximativ jumătate din costul indicat la componenta 1); c) cheltuielile suportate de creditor şi costurile aferente menţinerii rezervei instituţionale, de aproximativ 4-5 %. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că rata procentuală de 29% stabilită în contractul de împrumut semnat cu Ţernă Ion este una rezonabilă, or, la caz, nu s-au stabilit temeiuri de nulitate în sensul normei prevăzute la art. 220 alin. (1) Cod civil Mai mult decît atît, articolul 1237 Cod civil nu face nici o referire la existenţa unui raport rezonabil dintre dobânda la împrumut şi rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei şi cu atît mai mult la modul de aplicare în acest sens a prevederilor subsidiare cu privire la împrumut.

O asemenea referire nu a putut fi prevăzută de către legiuitor ţinând cont de modul de formare a resurselor de prudenţă financiară a asociaţiilor economii şi împrumut. În acelaşi timp, rezonabilitatea relaţionării ratei de bază a Băncii Naţionale a Moldovei cu dobânda aplicată în contractele de împrumut este evidentă, or instituţia împrumutului se prezumă a fi gratuită şi nu este reglementată ca fiind o activitate comercială în consecinţă, în situaţia în care împrumutul este purtător de dobândă. Astfel, rata dobînzii în mărime de 29% aplicată de Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni” în contractul de împrumut nr. 33 din 18 februarie 2009 s-a aflat în corelaţie cu regulile echităţii contractuale.

În asemenea împrejurări, este neîntemeiată referirea lui Ion Ţernă la prevederile dispoziţiilor alin. (3) al art. 1237 din Cod Civil, care statuează că creditorul nu poate modifica în mod unilateral mărimea dobînzii decît în cazurile prevăzute de lege sau de contract. In cazul când contractul prevede dreptul băncii de a modifica în mod unilateral mărimea dobînzii, aceasta se va efectua în funcţie de rata de refinanţare a Băncii Naţionale, de rata inflaţiei şi de evoluţia pieţei, ţinându-se cont de regulile echităţii, deoarece la caz s-a constatat incontestabil, că de la data încheierii contractului de împrumut nr.33 din 18 februarie 2009 şi pînă în prezent Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni” nu a făcut uz de dreptul său de a modifica în mod unilateral rata dobînzii la credit, fapt care indică că prevederile art. 1237 alin. (3) Cod civil sunt inaplicabile în speţa dată, mai mult că norma cită se aplică în cazul stabilirii dobînzii la creditul bancar.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni” şi indică la ilegalitatea hotărârilor a instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce impune casarea acestora şi respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată. 6 Mai mult decât atât, din materialele cauzei şi din declaraţiile părţilor, rezultă că intimatul a restituit suma integrală a împrumutului şi dobânda aferentă acesteia, prin urmare obligaţia intimatului faţă de recurent a fost stinsă integral, iar, art. 642 (1) Cod civil indică direct că prin stingerea obligaţiilor, încetează raporturile juridice dintre părţi în partea ce se referă la obligaţia stinsă.

Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a căror-va dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia, de a admite recursul declarat de către Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni” a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei inatanţe şi a emite o nouă hotărâre, prin care a respinge acţiunea lui Ţernă Ion împotriva Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Popinţeni” cu privire declararea nulităţii parţiale a dobânzii contractuale şi restituirea sumelor supraplătite. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Asociaţia de Economii şi Împrumut „Popinţeni”.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 şi hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 08 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ţernă Ion împotriva Asociaţiei de Economii şi Împrumut ,,Popinţeni” cu privire declararea nulităţii parţiale a dobânzii contractuale şi restituirea sumelor supraplătite şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge ca neîntemeiată acţiunea lui Ţernă Ion împotriva Asociaţiei de Economii şi Împrumut ,,Popinţeni” cu privire declararea nulităţii parţiale a dobânzii contractuale şi restituirea sumelor supraplătite. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7