2rac-373/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: Iu. Gancear dosarul nr. 2rac-373/13 instanţa de apel: N. Budăi, N. Nogai, Iu. Cimpoi DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clavadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Tenadria”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Tenadria” şi intervenientul principal Sergiu Filimon împotriva Camerei Înregistrării de Stat, Liubei Botnariuc, Maier Friedrich şi Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Liubovi Botnariuc, casată hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 31 ianuarie 2011 în partea încasării în mod solidar din contul Liubei Botnariuc în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Tenadria” a prejudiciului cauzat în mărime de 1444868 lei şi a taxei de stat în mărime de 45397 lei şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii în partea dată, c o n s t a t ă La 23 aprilie 2007, SRL „Tenadria” şi intervenientul principal Sergiu Filimon au depus cerere de chemare în judecată împotriva Camerei Înregistrării de Stat, Liubei Botnariuc şi lui Maier Fredrich cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii au indicat că ÎM „Tenadria” SRL a fost fondată la 29 martie 2004 de către Sergiu Filimon şi Liubovi Botnariuc, care deţineau cîte 50% din capitalul social. Prin contractul nr. 4323 din 17 decembrie 2004 Liubovi Botnariuc a vândut cota de 10% din capitalul social lui Sergiu Filimon, astfel, coasociaţii Sergiu Filimon şi Liubovi Botnariuc deţineau, cotele de 60% şi respectiv de 40% din capitalul social. La 11 februarie 2005, Liubovi Botnariuc a înstrăinat cota de 40% rămasă cetăţeanului german Maier Friedrich, asociaţi devenind Sergiu Filimon cu 60% şi Maier Friedrich cu 40%. Menţionează că pentru realizarea proiectelor iniţiate, întreprinderea a negociat cu BC „Moldova-Agroindbank” SA o linie de credite de 10 mln.

euro, care urma a fi primit în tranşe, atât în valută naţională, cât şi în valută străină. Primele tranşe a creditului în sume de 167 000 euro, 495000 euro şi 15000000 lei au fost primite în baza contractelor nr. C05246 din 30 mai 2005, nr. C05270 din 21 iunie 2005 şi nr. C05363 din 19 septembrie 2005. Susţine că în luna martie 2006, asociatul Maier Friedrich şi Liubovi Botnariuc provoacă un litigiu artificial între asociaţi şi prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 15 martie 2006 Sergiu Filimon, care deţinea 60% din capitalul social al întreprinderii, a fost exclus din rândul asociaţilor cu transmiterea cotei integrale lui Maier Friedrich, hotărâre care a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 mai 2006. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 iulie 2006 hotărârile nominalizate au fost casate integral şi pricina a fost remisă spre rejudecare după competentă la Curtea de Apel Chişinău.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2006 acţiunea lui Maier Friedrich împotriva lui Sergiu Filimon privind excluderea din componenţa asociaţiilor ÎM „Tenadria” SRL a fost respinsă integral, au fost aduse părţile la raporturile preexistente şi a fost admisă cererea lui Sergiu Filimon despre preluarea cotelor din capitalul social, înstrăinate de către Maier Friedrich cu încălcarea dreptului lui de preemţiune. Astfel, Sergiu Filimon a devenit asociat unic al ÎM „Tenadria” SRL cu cota de 100% din capitalul social. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 19 octombrie 2006 hotărârea menţionată a fost menţinută fără modificări.

Afirmă că necătând la acestea, Liubovi Botnariuc, care nu mai avea la acel moment nici o atribuţie directă cu activitatea ÎM „Tenadria” SRL, urmărind scopul de a bloca activitatea întreprinderii şi de a-i crea prejudicii, s-a adresat din nou cu cerere de chemare în judecată la Judecătoria Bălţi şi la 27 septembrie 2006, prin încheierea Judecătoriei Bălţi, s-a aplicat interdicţie la Camera Înregistrării de Stat în vederea înstrăinării cotelor sociale ale ÎM „Tenadria” SRL şi operării cărorva modificări în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor, care în aceeaşi zi a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat, astfel, privându-1 pe Sergiu Filimon de posibilitatea de a intra în posesia cotei din capitalul social, care îi aparţinea cu drept de proprietate şi care i-a fost restituită prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 22 septembrie 2006. Consideră că tergiversarea executării hotărârii din 22 septembrie 2006 a fost posibilă datorită faptului că conducerea Camerei Înregistrării de Stat s-a lăsat atrasă în cursă de către foştii asociaţi ai ÎM „Tenadria” SRL, Maier Friedrich şi Liubovi Botnariuc, care au provocat nişte litigii artificiale ce au dus la blocarea activităţii întreprinderii pe parcursul a mai multor luni.

În această perioadă, întreprinderea continua să achite dobânzi bancare, nu putea achita serviciile prestate, materialele de construcţie achiziţionate, a încălcat termenii de predare în exploatare a spaţiului locativ, fiind pusă în pericol de a plăti penalităţi. În afară de aceasta, invocă că banca finanţatoare a stopat creditarea construcţiei, iar Camera Înregistrării de Stat nu înregistrează majorarea capitalului social, fapt care pune în pericol stoparea finanţării reluate după executarea hotărârii din 22 septembrie 2006. În consecinţă, susţine că întreprinderii i s-a cauzat prejudicii materiale considerabile. Solicită încasarea de la Camera Înregistrării de Stat, Maier Friedrich şi Liubovi Botnariuc în mod solidar în folosul ÎM „Tenadria” SRL a prejudiciului material cauzat în mărime de 250229, 53 lei.

La 25 mai 2007, ÎM „Tenadria” SRL şi intervenientul principal Sergiu Filimon au depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care au solicitat încasarea de la Maier Friedrich, suplimentar, în mod solidar, în folosul ÎM „Tenadria” SRL a prejudiciului material în mărime de 1263053,90. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 22 ianuarie 2008 a fost atras în proces Departamentul de executare în calitate de pârât.

Ulterior, SC „Tenadria” SRL a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la Camera Înregistrării de Stat a sumei de 20000 lei, de la Liubovi Botnariuc a sumei de 746641,43 lei şi de la Maier Friedrich a sumei de 746642 lei şi încasarea de la pârâţi a cheltuielilor de judecată (f. d. 111, vol. I). Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 31 ianuarie 2011 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat în mod solidar de la Liubovi Botnariuc şi Maier Friedrich în folosul SRL „Tenadria” suma de 1 444 868, 08 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat şi taxa de stat în sumă de 45397,62 lei. Camera Înregistrării de Stat şi Departamentul de executare a deciziilor judiciare au fost eliberate de răspundere.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 a fost admis apelul declarat de către Liubovi Botnariuc, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării în mod solidar de la Liubovi Botnariuc în beneficiul SRL „Tenadria” a prejudiciului cauzat în mărime de 1444868 lei şi a taxei de stat în mărime de 45397 lei şi emisă în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost respins acest capăt de cerere. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 29 martie 2013, SRL ,,Tenadria” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că decizia contestată a fost emisă cu grave încălcări ale legislaţiei materiale şi procesuale, cu o interpretare eronată a normelor de drept material şi procedural, cu aplicarea eronată a unor norme de drept.

Susţine că hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie a fost emisă la 31 ianuarie 2011, iar cererea de apel a fost depusă de către Liubovi Botnariuc la 24 septembrie 2012, nesolicitând şi repunerea în termen. Afirmă că Liubovi Botnariuc a depus cererea de apel peste un termen de 19 luni din data emiterii hotărârii primei instanţe, astfel, cu omiterea semnificativă a termenului stabilit de lege pentru depunerea cererii de apel. Termenul limită de declarare a apelului fiind – 07 martie 2011. Invocă că Liubovi Botnariuc nici nu a solicitat şi nu a prezentat probe în susţinerea eventualei sale cerere de repunere a apelului în termen, nu a prezentat instanţei probe care ar justifica imposibilitatea îndeplinirii actului în termen.

Prin urmare, temeiuri de repunere a cererilor de apel în termen nu sunt. În susţinerea poziţiei sale invocă jurisprudenţa CEDO, şi anume cauze Melnic versus Republica Moldova din 14 noiembrie 2006 şi Ceachir versus Republica Moldova din 15 ianuarie 2008, susţinînd că conform art. 316 CPC (în vigoare între 26 decembrie 1964 şi 12 iunie 2003), hotărârile judecătoreşti pronunţate de către instanţa de apel devin definitive după ce expiră termenul de depunere a recursului asupra acestora. Articolele 314, 284 şi 114 din Codul de procedură civilă prevăd că în cazul în care părţile au omis termenul de declarare a recursului, instanţa de recurs trebuie să îl respingă ca tardiv sau să prezinte motive pentru repunerea în termen.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 24 ianuarie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la data de 18 februarie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 255). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-au conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 29 martie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Tenadria” şi intervenientul principal Sergiu Filimon au solicitat încasarea de la Camera Înregistrării de Stat a sumei de 20000 lei, de la Liubovi Botnariuc a sumei de 746641,43 lei şi de la Maier Friedrich a sumei de 746642 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii.

Judecând apelul declarat de către Liubovi Botnariuc, instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe în partea încasării în mod solidar de la Liubovei Botnariuc în beneficiul SRL „Tenadria” a prejudiciului cauzat în mărime de 1444868 lei şi a taxei de stat în mărime de 45397 lei şi pronunţând în această parte o nouă hotărâre, prin care a fost respins acest capăt de cerere, în rest menţinând hotărârea primei instanţe. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia temeiniciei şi legalităţii deciziei instanţei de apel.

În susţinerea concluziei menţionate se reţine că conform art. 1398 alin. (1) şi (2) din Codul civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte ilicite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. Pentru apariţia răspunderii delictuale este necesară prezenţa prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei. Lipsa unei condiţii exclude răspunderea delictuală.

Cu referire la norma citată SRL „Tenadria” şi intervenientul principal Sergiu Filimon, solicitând repararea prejudiciului material, drept temei au invocat că Liubovi Botnariuc şi Maier Friedrich au iniţiat mai multe litigii artificiale, care au privat de posibilitate SRL „Tenadria” să-şi onoreze obligaţiunile sale contractuale faţă de BC „Moldova Agroindbank” SA, în legătură cu încheierea contractelor de credit nr. C05246 din 30 mai 2005, nr. C05270 din 21 iunie 2005 şi nr. C05363 din 19 septembrie 2005, însă nu au prezentat probe pertinente şi veridice, care ar confirma că neîndeplinirea obligaţiunilor se datorează vinovăţiei Liubei Botnariuc. Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, dacă legea nu dispune altfel.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că începând cu 11 februarie 2005, şi anume de la data vânzării lui Maier Friedrich a cotei-părţi în capitalul statutar din SRL „Tenadria”, Liubovi Botnariuc nu a avut nici o tangenţă cu activitatea întreprinderii menţionate. Respectiv, Liubovi Botnariuc, nefiind parte în procesul iniţiat de către Maier Friedrich, nu a putut să solicite efectuarea sau neefectuarea anumitor acţiuni, care, la rândul său, ar putea afecta activitatea SRL „Tenadria”.

La caz, se mai reţine că în raportul de audit din 26 februarie 2008, întocmit de către Firma de audit şi consultanţă ÎM „Real Business Consulting” SRL, a fost indicat expres că SRL „Tenadria” a achitat sumele preconizate conform contractelor de credit, cu respectarea termenilor prevăzute în contractele de credit (f. d. 112, 113, vol. I). Iar în asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel corect a concluzionat că activitatea SRL „Tenadria” nu a fost blocată şi litigiile nu au avut urmări negative, însoţite de cauzarea unor prejudicii întreprinderii.

În conexiunea celor expuse, instanţa de apel temeinic şi legal a casat hotărârea primei instanţe în partea încasării în mod solidar de la Liubovi Botnariuc în beneficiul SRL „Tenadria” a prejudiciului cauzat în mărime de 1444868 lei şi a taxei de stat în mărime de 45397 lei şi a emis în această parte o nouă hotărâre, prin care a respins acest capăt de cerere, în rest menţinând hotărârea primei instanţe. Argumentul invocat de către recurentul SRL „Tenadria” precum că Liubovi Botnariuc a depus cererea de apel cu omiterea termenului de declarare a apelului, nesolicitând repunerea în termen nu poate fi reţinut, deoarece potrivit art. 362 alin. (1) CPC (în redacţia Legii 244-XVI din 21 iulie 2006), termenul de declarare a apelului este de 20 de zile de la data comunicării hotărârii motivate, dacă legea organică nu dispune altfel, chiar dacă apelul a fost depus anterior.

Din procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 31 ianuarie 2011 rezultă că pricina a fost examinată în lipsa Liubei Botnariuc. În conformitate cu art. 259 CPC (în redacţia Legii nr. 225-XV din 30 mai 2003), participanţilor la proces care nu s-au prezentat în şedinţă de judecată li se trimite copia de pe hotărârea judecătorească în cel mult 7 zile de la emiterea hotărârii motivate, însă contrar normei citate, la materialele dosarului lipseşte probe care ar confirma înştiinţarea intimatei Liubovi Botnariuc despre emiterea hotărârii primei instanţe din 31 ianuarie 2011, sau expedierea în adresa acesteia a copiei hotărîrii menţionate. Prin urmare, instanţa de apel corect a concluzionat că apelul declarat de către Liubovi Botnariuc a fost depus în termen.

În această ordine de idei, se constată că şi alte argumente invocate în recurs nu pot fi reţinute, deoarece acestea se combat cu cele descrise şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de apel, având la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Tenadria”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Tenadria” şi intervenientul principal Sergiu Filimon împotriva Camerei Înregistrării de Stat, Liubovei Botnariuc, Maier Friedrich şi Departamentului de executare a deciziilor judecătoreşti cu privire la repararea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva