2rac-299/14 — Încasarea prejudiciului material şi a dobînzii de întirziere

prima instanţă: A. Catană dosar nr. 2rac-299/14 instanţa de apel: N.Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă DECIZIE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinând recursurile declarate de către Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Tantal - Grup” împotriva Camerei de Licenţiere a RM şi Ministerul Finanţelor privind încasarea prejudiciului material cauzat în urma retragerii licenţei şi a dobânzii de întârziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, prin care au fost admise cererile de apel declarate de Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor.

S-a casat hotărârea judecătoriei Centru din 05 martie 2012, în partea încasării de la Camera Licenţierii prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 1972923, 69 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi a sumei de 11260 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii cu respingerea pretenţiilor în cauză. În rest hotărârea s-a menţinut. c o n s t a t ă: La 30 octombrie 2007 SC „ Tantal-Grup ” SRL s-a adresat judecătoriei Economice de Circumscripţie cu o acţiune împotriva Camerei de Licenţiere a RM şi a intervenientului accesoriu Ministerul Finanţelor a RM. A solicitat încasarea de la pîrît a sumei de 5.343.701 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 11.260 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii.

În motivarea pretenţiilor a indicat că la 06 decembrie 2005, Camera de Licenţiere a Republicii Moldova a adoptat Decizia nr. 4246 prin care i-a retras licenţa de activitate. La 13 ianuarie 2006 reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziei nr. 4246 din 6 decembrie 2005. La 08 februarie 2006 Curtea de Apel Chişinău a respins ca nefondată acţiunea reclamantului, iar la 20 februarie 2006 reclamantul a atacat cu recurs la 1 Curtea Supremă de Justiţie hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 8 februarie 2006. La 14 iunie 2006 Colegiul Civil şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul, casând hotărârea atacată cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

La 19 octombrie 2006 Colegiul Civil şi de Contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a admis acţiunea înaintată şi a dispus anularea deciziei Camerei de Licenţiere nr. 4246 din 6 decembrie 2005 ca fiind ilegală şi contrară legii. La 27 decembrie 2006 Colegiul Civil şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a decis să respingă recursul declarat de către camera de Licenţiere şi de a menţine Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2006. Reclamantul a afirmat că pe parcursul judecării cauzei în fond şi în recurs, nu a solicitat adjudecarea pagubei concomitent cu anularea actului administrativ, deoarece la acel moment nu era cunoscută exact întinderea acesteia.

Pentru stabilirea exactă a întinderii pagubei a solicitat efectuarea unei evaluări din partea unui auditor independent, care la 07 septembrie 2007 a finalizat raportul. Potrivit acestuia, venitul ratat de SC „Tantal-Grup" SRL pentru perioada întreruperii activităţii de prestare a serviciilor de pază (6 decembrie 2005 - 27 decembrie 2006) din motivul retragerii licenţei a fost evaluat (calculat) la suma de 5.343.701 lei. A mai declarat că pentru efectuarea raportului de audit, a achitat un onorariu in mărime de 1000 dolari SUA. A declarat că prin acţiunile ilegale ale pârâtului, i-a fost cauzat un prejudiciu material in mărime de 5.343.701 lei, sumă care include şi costul de estimare a întinderii pagubei.

Reclamantul a susţinut că din motivul retragerii licenţei pentru practicarea activităţii particulare de pază, pe parcursul unui an de zile, toţi clienţii au desfăcut contractele de prestări de servicii şi au încheiat contracte similare cu alte agenţii de pază.

Astfel prin acţiunile ilegale ale Camerei de Licenţiere a fost lezată reputaţia profesională a reclamantului, fiindu-i creată imaginea publică de companie implicată în activităţi ilegale, iar datorită mediatizării tendenţioase a acestui caz de către organele autorităţii de stat cea mai mare parte a clienţilor săi nu au mai dorit să încheie noi contracte cu aceasta după pronunţarea Deciziei CSJ din 27 decembrie 2006. Din aceste motive SC "Tantal-Grup" SRL a trebuit să-şi sisteze activitatea şi să renunţe la clienţii săi nefiind în stare să-şi mai recapete clientela după restabilirea licenţei din 27 decembrie 2006. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2010 pricina civilă iniţiată la cererea SC "Tantal-Grup" SRL către Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor a fost remisă pentru judecare în fond la judecătoria Centru mun.

Chişinău. 2 Prin încheierea judecătoriei Centru din 09 februarie 2011 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii ex-directorul General al Camerei de Licenţiere - Chistruga Zinaida şi ex-vice-directorul General al Camerei de Licenţiere - Fetescu Adrian. La 13 februarie 2012 reprezentantul SC "Tantal-Grup" SRL a prezentat o cerere suplimentară prin care şi-a concretizat pretenţiile solicitînd încasarea de la pîrîţi a următoarelor sume: 5.343.701 lei cu titlu de prejudiciu material, 1.972.923,69 lei cu titlu de dobândă legală, 160.311 lei cu titlu de taxă de stat şi 21.260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 martie 2012 s-a încasat de la Camera de Licenţiere a Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în favoarea „Tantal-Grup" SRL suma de 7.498.195 lei, constituită din 5 343 701 lei venitul ratat, 1.972.923 lei dobânda de întârziere, 11.260 lei cheltuielile suportate pentru efectuarea raportului de audit, 10.000 lei cheltuielile pentru asistenţa juridică şi 160.311 lei taxa de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 au fost admise cererile de apel declarate de Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor. S-a casat parţial hotărârea judecătoriei Centru din 05 martie 2012, în partea încasării de la Camera Licenţierii prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 1.972.923, 69 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi a sumei de 11.260 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii cu respingerea pretenţiilor în cauză.

În rest hotărârea s-a menţinut fără modificări. Invocînd netemeinicia şi ilegalitatea deciziei enunţate, recurentul Camera de Licenţiere la data de 14 aprilie 2014 a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel din 12 februarie 2014 în partea menţinerii fără modificări a hotărârii primei instanţei şi a hotărârii din 05 martie 2012, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivarea amplă a recursului, recurentul Camera de Licenţiere a invocat în esenţă că, la emiterea deciziei şi a hotărârii, instanţele de judecată ierarhic inferioare a aplicat eronat normele de drept material şi procedural. În acest context, recurentul a invocat că, atît Judecătoria Centru cît şi Curtea de Apel Chişinău la pronunţarea pe marginea speţei au ignorat prevederile legale prevăzute în Capitolul VIII al Codului de Procedură Civilă - Comunicarea actelor de procedură.

Citaţia, înştiinţarea judiciară.

Indică recurentul că în privinţa participanţilor la proces, Chistruga Zinaida şi Fetescu Adrian - intervenienţi accesorii, atraşi în cadrul examinării dosarului în cauză în temeiul încheierii emise în data de 9 februarie 2011 de Judecătoria Centru, nu au fost respectate drepturile procedurale prevăzute la art. 56 al CPC, care prevede că participanţii la proces sînt în drept să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame 3 probe, să dea instanţei explicaţii orale şi acrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să modifice actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.

Mai indică recurentul că Chistruga Zinaida şi Fetescu Adrian - intervenienti acessorii, au fost citaţi în nenumărate rînduri, însă aceştia nu au fost citaţi pentru data de 5 martie 2012, ceea ce reiterează situaţia în condiţiile alin. (1) lit. b) din art. 388 al CPC, iar instanţa era obligată să emită decizia corespunzătoare în temeiul Legii. Privitor la încălcările materiale recurentul menţionează că potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1086/2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico - legale stipulează în mod express obligaţiile expertului şi anume că expertul judiciar este obligat să efectueze cercetări complete şi în baza lor să prezinte concluzii întemeiate şi obiective.

Nu poate servi drept probă legală, Raportul de expertiză nr. 1463 din 22.08.2013 şi din considerentul că, odată ce expertul a preluat datele din raportul auditorului efectuat de SC ATL& Business Consulting SRL, trebuia să se asigure cel puţin că acesta întruneşte noţiunile elementare caracteristice la întocmirea acestuia, iar din moment ce Raportul de audit nu clarifică ce fel de standarde de audit au stat la baza întocmirii acestuia, nefiind datat şi numerotat, consideră recurentul că acesta de departe nu putea fi un document de referinţă.

Mai menţionează recurentul că conform prevederilor art. 1404 alin. (3) CC RM obligaţia de reparare a prejudiciului nu se naşte în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenţie ori din culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale ". Astfel consideră Camera de Licenţiere apreciază critic situaţia în care instanţa de fond şi Curtea de Apel Chişinău, consideră pertinentă susţinerea SRL „TANTAL - GRUP", privind repararea prejudiciului material în mărime de 5.343.701 lei pentru perioada 06.12.2005 -7.12.2006, prejudiciu material nemotivat, şi dobânda de întârziere. La data de 16 aprilie 2014 Ministerul Finanţelor a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii judecătoriei sec. Centru din 05 martie 2012 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 cu excluderea sintagmei „ prin intermediul Ministerului Finanţelor”.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că pornind de la menţiunile principiale regăsite în articolul 36/1 alin (1) din Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr.847 din 24.05.1996 orice operaţiune care vizează executarea documentelor privind 4 dezafectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti din contul autorităţilor sau instituţiilor publice se realizează prin intermediul executorilor de buget respectivi (fără intervenţia externă a altor autorităţi). Astfel recurentul menţionează că participarea Ministerului Finanţelor în toate litigiile judiciare care vizează banii publici gestionaţi de autorităţile statului nu este posibilă nici chiar teoretic din lipsa suportului legal care ar justifica această intervenţie (cu atât mai puţin practic, fiind necesare resurse administrative enorme pentru a rezolva o problemă între două părţi litigante) deci consideră că hotărârea emisă cu încălcarea acestor principii este pasibilă de a fi casată.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile declarate în termen, deoarece din materialele pricinii nu se atestă recepţionarea de către recurenţii Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor a copiei deciziei motivate a instanţei de apel. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile întemeiate şi care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Iar, conform dispoziţiei art. 432 alin. (3) lit. a) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei.

Potrivit prevederilor art. 46 alin. (1) CPC, pricinile civile se judecă în primă instanţă de un singur judecător sau de un complet din 3 judecători. Art. 49 alin. (1) CPC stipulează precum că, judecătorul care a luat parte la judecarea pricinii în primă instanţă nu mai poate participa la judecarea acesteia 5 în instanţă de apel, de recurs şi nici la rejudecarea ei în primă instanţă, după casare. După cum s-a constatat în şedinţa de judecată, la data pronunţării hotărârii Curţii de Apel Economică din 18 mai 2010, adoptată în cadrul pricinii civile la acţiunea formulată de Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor împotriva hotărîrii primei instanţe din 11.03.2010 prin care acşiunea a fost admisă integral, a participat judecătorul Eugen Clim (f.d.206-207).

Ulterior, la pronunţarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, adoptată în pricină civilă la acţiunea Camerei de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor împotriva hotărârii judecătoriei Centru din 05 martie 2012 cu privire la încasarea prejudiciului material în urma retragerii licenţei şi a dobânzii de întârziere, în mod repetat a luat parte judecătorul Eugen Clim, ceea ce vine în contradicţie cu normele procedurale enunţate. În acest context, instanţa de recurs remarcă, pricinile civile sus-enunţate, care au fost examinate la data de 18 mai 2010 şi la data de 12 februarie 2014 prezintă particularităţi comune, ce vizează încasarea prejudiciului cauzat în urma retragerii licenţei şi a dobânzii de întârziere.

Or, prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 mai 2010 a fost examinate apelurile declarate de Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor , prin care s-a casat menţinut hotărârea Judecătoriei Economice din 11 martie 2010, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Tantal - Grup” împotriva Camerei de Licenţiere a RM şi Ministerul Finanţelor privind încasarea prejudiciului material cauzat în urma retragerii licenţei şi a dobânzii de întârziere. Iar, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 s-a casat hotărîrea judecătoriei Centru din 05 martie 2012 în partea încasării de la Camera Licenţierii prin intermediul Ministerului Finanţelor a sumei de 1972923, 69 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi a sumei de 11260 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii cu respingerea pretenţiilor în cauză.

În rest hotărârea s-a menţinut. Conform art. 52 alin. (1) CPC, dacă există temeiurile specificate la art. 50 şi 51, judecătorul, expertul, specialistul, interpretul, grefierul sînt obligaţi să se abţină de la judecată. Prin urmare, instanţa de recurs ajunge la concluzia că, judecătorul Eugen Clim urma să-şi declare abţinere de la examinarea respectivei pricini civile deduse judecăţii. Or, judecătorul vizat deja şi-a expus opinia pe marginea fondului cauzei cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat în urma retragerii licenţei şi a dobânzii de întârziere. În această ordine de idei, faptele relatate generează casarea deciziei recurate.

Or, menţinerea acesteia, în condiţiile enunţate, ar constitui o încălcare a dreptului recurenţilor Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor de a dispune de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, care sînt 6 garantate şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi îngrădirea accesului la justiţie. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural de instanţa de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admit recursurile declarate de către Camera de Licenţiere şi Ministerul Finanţelor. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Tantal - Grup” împotriva Camerei de Licenţiere a RM şi Ministerul Finanţelor privind încasarea prejudiciului material cauzat, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală Svetlana Novac 7