- Dosarul nr.
- 2rh-361/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 18 decembrie 2013
- Părțile
- Breazu Ion vs ÎM CA Grawe Carat Asigurări SA, Maslennikov Alexandru
- Pe scurt
- Temeiurile declarării revizuirii
2rh-361/13 — Declararea nulităţii declaraţiei, repararea prejudiciului material, prejudiciului moral şi încasarea dobânzii de întârziere
prima instanţă - Iu. Cotruţă dosarul nr. 2rh-361/13 instanţa de apel - I. Pleşca, S. Arnăut, E. Clim instanţa de recurs: A. Cobăneanu, T. Răducanu, Sv. Moldovan, E. Covalenco, Iu. Diaconu ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de către Ion Breazu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Breazu împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni şi lui Alexandru Maslennikov cu privire la declararea nulităţii declaraţiei, repararea prejudiciului material, prejudiciului moral şi încasarea dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie 27 martie 2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Ion Breazu, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iulie 2012 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 05 aprilie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 14 decembrie 2009, Ion Breazu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM Compania de Asigurări„Grawe Carat Asigurări” SA şi a lui Alexandru Maslennikov cu privire repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 04 noiembrie 2009 autoturismul de model „VAZ 2104”, n/î CIY, condus de către Alexandru Maslennikov s-a tamponat cu autoturismul de model „BMV-X5”, n/î CDM 530 condus de către Ion Breazu. Menţionează că drept urmare a accidentului rutier, de către Comisariatul General de Politie mun. Chişinău, a fost întocmit procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier prin care s-a stabilit că în urma încălcării regulilor de circulaţie rutieră de către Alexandru Maslennikov a fost deteriorat autoturismul lui Ion Breazu.
Afirmă că de către Comisariatul General de Poliţie mun. Chişinău a fost adoptată Decizia Agentului Constatator privind Aplicarea Sancţiunii în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie din 05 noiembrie 2009, prin care Alexandru Maslennikov în baza art. 242 alin. (2) al Codului contravenţiilor administrative a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier şi sancţionat cu amendă în mărime de 50 unităţi convenţionale. Indică că responsabil pentru deteriorarea autoturismului de model „BMV-X5”, n/î CDM 530, proprietar al cărui este Ion Breazu, s-a dovedit a fi proprietarul autoturismului de model „VAZ 2104”, n/î CIY 646, Alexandru Maslennikov.
Mai menţionează că Alexandru Maslennikov la momentul producerii accidentului deţinea asigurare obligatorie de răspundere civilă auto probat prin poliţa de asigurare, Certificatul seria BU nr. 0004854 valabil de la 24 iunie 2009 până la 24 iunie 2010. Susţine că contractul de asigurare a fost încheiat cu Compania de asigurări ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA, care în conformitate cu alin. (1) al art. 15 a Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, urmează să acorde despăgubiri dacă prejudiciile s- au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul. Afirmă că prejudiciul material cauzat constituie suma de 64136 lei.
Indică că la 16 noiembrie 2009 i-a fost restituită de către ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA suma de 33554 lei, iar suma restantă rămânând suma de 30502 lei, fapt care generat adresarea în instanţa de judecată. Menţionează că conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Conform art. 1416 alin. (2) Cod civil prevede că instanţa de judecată adoptând hotărârea cu privire la reparaţia prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziţie un bun de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, să repare bunul pe care la deteriorat ori să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudicial cauzat.
Consideră că pârâţii urmează a asigura persoana vătămată cu posibilitatea de a- şi restabili la preţul zilei, situaţia pe care o avea înainte de prejudiciere. Solicită încasarea de la ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA şi de la Alexandru Maslennikov în beneficiul lui a daunei materiale în mărime de 30502 lei, a daunei morale în sumă de 10000 lei şi a cheltuielilor de judecată. La 15 ianuarie 2010 Ion Breazu a depus cerere de concretizare a pretenţiilor ce ţin de încasarea daunei materiale şi morale, solicitând repararea prejudiciului material în mărime de 37899,83 lei şi prejudiciului moral în sumă de 10000 lei.
În susţinerea cererii a indicat că în urma efectuării lucrărilor de reparaţie la automobilul de model BMW X5 CMD 530, în baza devizului de cheltuieli alcătuit de SRL „Autobealia” costul pieselor şi materialelor necesare pentru lucrări constituie 54298,73 lei, costul lucrărilor înfăptuite - 8550,00 lei, costul uleiurilor şi discului deteriorat – 7317,00 lei, iar în total suma de 70165,73 lei. Iar la Autospais Grup BMW: costul lucrărilor la reglarea parametrilor tehnici 1288,10 lei, iar în total 71453,83 lei. Menţionează că până în prezent a primit suma de 33554,00 lei, astfel diferenţa pagubei neachitate constituie suma de 37899,83 lei, iar prejudiciul moral îl estimează în mărime de 10000 lei.
În cadrul dezbaterilor judiciare Ion Breazu a depus cerere suplimentară, solicitând încasarea de la pârâţii ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA şi Alexandru Maslennikov în beneficiul lui a daunei materiale în mărime de 53364,38 lei, costul investigaţiilor medico-legale a copiilor Emil Breazu şi Mihail Breazu în sumă de 200 lei, costul efectuării examinării auto-merceologice de către SRL „Artconstract” în sumă de 600 lei, cheltuielile de judecată şi taxa de stat achitată la depunerea acţiunii în sumă 500 lei, dauna morală în mărime de 10000 lei şi dobânda de întârziere determinată conform art. 619 Cod civil.
În motivarea acesteia a indicat că la 01 iunie 2010, în baza cererii depuse de către el, SRL „Artconstract” a efectuat examinarea auto-merceologică a automobilului de model BMW X5, anul producerii 2003, n/î CMD 530. Susţine că în urma examinării, conform Raportului de constatare tehnico- ştiinţifică Nr. 017-IND/2010 din 02 iunie 2010 s-a ajuns la concluzia că mărimea pagubei produsă automobilului menţionat, accidentat la 04 noiembrie 2009, constituie suma de 86918,38 lei. Ulterior, la 19 decembrie 2011 Ion Breazu a depus cerere de completare a pretenţiilor, prin care a solicitat recunoaşterea nulităţii declaraţiei la dosarul de daună nr.09-396 din 18 noiembrie 2009, semnată de către el.
În susţinerea cererii a menţionat că în procesul recuperării sumelor datorate, asigurătorul a evaluat suma despăgubirii la o plată mizeră şi la 18 noiembrie 2009 l-a impus să semneze o declaraţie, cu care el nu a fost de acord, însă din motiv că a fost presat de către reprezentanţii Companiei de asigurări şi din considerentul că automobilul era avariat, nefiind posibil de a fi utilizat, a acceptat iniţial această sumă de 33554 lei. Indică că la 23 noiembrie 2009 a înaintat o pretenţie către pârât, solicitând achitarea integrală a sumei prejudiciului, reieşind din suma reală, însă prin răspunsul din 30 noiembrie 2009 ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA a respins solicitările lui şi a refuzat compensarea integrală a prejudiciilor cauzate.
Consideră că declaraţia nominalizată urmează să fie anulată, ca fiind încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, deoarece asigurătorul cunoştea faptul că el nu este de acord cu suma propusă şi că acesta nu va finisa procedura de recuperare a sumelor datorate, inclusiv ca aceasta a fost semnată prin concurs de împrejurări grele.
La 06 februarie 2012 Ion Breazu a depus cerere conexare a pretenţiilor, solicitând încasarea din contul ambilor pârâţi a prejudiciului material pentru reparaţia automobilului în sumă 47206,73 lei, încasarea din contul lui Alexandru Maslennikov a sumei de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin contravenţia comisă, care a generat imposibilitatea utilizării automobilului deteriorat, prin vătămarea feciorului mai mic în urma accidentului rutier, încasarea cheltuielilor de judecată în sumă totală de 4894 lei, care includ investigaţiile medicale-220 lei, taxa pentru raport de constatare SRL „Artconstract”-600 lei, taxa pentru raportul de expertiza CNEJ-1004 lei, taxa de stat la depunerea acţiunii-500 lei, cheltuielile pentru întocmirea procurii - 90 lei, costul serviciilor juridice şi de reprezentare - 2500 lei, încasarea dobânzii de întârziere pentru neachitarea sumei prejudiciului material în mărime de 13282,55 lei, conform art. 619 Cod civil şi declararea nulităţii declaraţiei la dosarul de daună nr. 09-396 din 18 noiembrie 2009, semnată de către el.
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05 aprilie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi încasat de la Alexandru Maslennikov în beneficiul lui Ion Breazu suma de 5000 lei cu titlu de despăgubire morală. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iulie 2012 a fost respins apelul declarat de către Ion Breazu, admis apelul declarat de către Alexandru Maslennikov, casată hotărârea primei instanţe în partea prin care s-a încasat suma de 5000 lei cu titlu de despăgubire morală şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 martie 2013 a fost admis recursul declarat de către Ion Breazu, casată integral decizia instanţei de apel şi menţinută hotărârea primei instanţe.
Totodată, a fost respinsă cererea lui Ion Breazu cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi repararea prejudiciului moral.
La 11 noiembrie 2013 Ion Breazu a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând în temeiul art. 449 lit. b), admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs, cu pronunţarea unei decizii prin care să fie: dispusă încasarea din contul ambilor intimaţi în beneficiul lui a prejudiciului material legat de reparaţia automobilului în sumă totală de 47206,73 lei, dobânzii de întârziere pentru neachitarea sumelor în contul prejudiciului material în cuantum total de 15915,79 lei, încasarea din contul intimatului Alexandru Maslennikov în beneficiul lui a sumei de 10000 lei în contul compensării prejudiciilor morale cauzate prin contravenţia săvârşită de acesta, recunoaşterea nulităţii declaraţiei la dosarul de daună nr. 09-396 din 18 noiembrie 2009, ca nefiind semnată de Ion Breazu, încasarea din contul intimaţilor în beneficiul lui a cheltuielilor suportate în legătură cu prezentul proces în sumă totală de 6894 lei şi încasarea în beneficiul lui a sumei de 50000 lei în legătură cu încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi cu repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare.
În motivarea cererii de revizuire a menţionat că după rămânerea irevocabilă a deciziei instanţei de recurs, au intervenit noi circumstanţe şi împrejurări care confirmă o altă stare de lucruri, care este contrară celei stabilite de instanţele de judecată. Afirmă că la baza soluţiei de respingere a pretenţiilor lui a fost pusă declaraţia din 18 noiembrie 2009, care chipurile a fost semnată de el şi de reprezentanţii companiei de asigurări, prin care au fost stinse pretenţiile sale faţă de compania de asigurări.
Indică că deşi a menţionat de mai multe ori că o atare tranzacţie nu a semnat-o, nu a deţinut probe ce ar confirma acest fapt, însă, în baza plângerii penale depuse a fost efectuată expertizarea înscrisurilor, iar prin raportul de expertiză seria BB 007437 din 19 septembrie 2013, întocmit de CNEJ, copia căruia a primit-o recent, la 25 octombrie 2013, s-a stabilit cert că semnătura din numele lui Ion Breazu de la rubrica „Semnătura” din Declaraţia pe dosarul de daune nr. 09.396, nu a fost executată de Ion Breazu, dar a fost executată de o altă persoană prin procedeul imitaţiei servile.
Susţine că având în vedere noua circumstanţă, care nu a fost cunoscută instanţei de judecată la data pronunţării deciziei şi ţinând cont că ea a fost elucidată în cadrul unui dosar penal pornit pe acest fapt, iar el nu a avut posibilitatea să administrez această probă anterior, urmează a se conchide că declaraţia nu îi este opozabilă şi pârâţii urmează a fi obligaţi la compensarea integrală a sumei prejudiciului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.
La caz, se constată că revizuientul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia ordonanţei privind pornirea urmăririi penale din 11 iunie 2013, în baza plângerii lui Ion Breazu pe faptul falsificării semnăturii sale din declaraţia dosarului de daună cu nr. 09-396, de către angajaţii companiei de asigurări ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA, copia raportului de expertiză nr. 3273 din 14 iunie 2013 întocmit de Direcţia tehnico-criminalistică şi expertize judiciare Centru a Centrului tehnico-criminalistic şi expertize judiciare al Inspectoratului General al Poliţiei al MAI RM şi copia raportului de expertiză nr. 1627 din 19 septembrie 2013 întocmit de Centrul naţional de expertize Judiciare al Ministerului Justiţiei al RM.
În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În sensul normei enunţate este important de înţeles că circumstanţele sau faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunţării hotărârii, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanţei de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.
Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuient în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultimul invocă circumstanţe noi descoperite după pronunţarea hotărârii, care nu existau la momentul judecării prezentei cauze, fapt ce se atestă prin înscrisurile prezentate în susţinerea cererii de revizuire ce sunt datate cu luna iunie şi septembrie 2013, aspect ce în plus indică la netemeinicia cererii de revizuire. Mai mult ca atât, revizuentul nu a făcut dovada faptului că a întreprins toate măsurile pentru a afla cele invocate în cererea de revizuire în timpul judecării anterioare a pricinii, până la pronunţarea hotărârii.
Cât priveşte raportul de expertiză nr. 3273 din 14 iunie 2013, precum şi raportul de expertiză nr. 1627 din 19 septembrie 2013 anexate la cererea de revizuire, Colegiul remarcă că acestea nu pot constitui temei de admitere a revizuirii în condiţiile art. 449 CPC, dat fiind că revizuentul nu a fost lipsit pe parcursul soluţionării cauzei, de drepturile sale procedurale şi de posibilitatea de a solicita efectuarea unei astfel de expetize. Prin urmare, având în vedere că revizuentul Ion Breazu în cererea de revizuire nu a invocat niciun temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.
Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ion Breazu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 27 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Breazu împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acţiuni şi lui Alexandru Maslennikov cu privire la declararea nulităţii declaraţiei, repararea prejudiciului material, prejudiciului moral şi încasarea dobânzii de întârziere. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Ala Cobăneanu