2ra-3864/13 — Restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice

prima instanţă: M.Ţurcan dosarul nr. 2ra-3864/13 instanţa de apel: M.Antonov, G.Druguş, S.Vrabii ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Postica Raisa şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Postica Raisa împotriva Consiliului raional Căuşeni şi Ministerului Finanţelor privind restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 iulie 2013 prin care s-a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor, s-au admis apelurile declarate de Postica Raisa şi Gogu Elena şi s-a modificat în parte hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 07 martie 2013, c o n s t a t ă La 23 decembrie 2010 Postica Raisa s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Căuşeni şi Ministerului Finanţelor privind restituirea valorii averii confiscate în urma represiunilor politice.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că bunelul ei, Ceban Trofim, la 27 septembrie 1945 prin sentinţa Tribunalului militar al NCVD a fost condamnat la 10 ani închisoare cu lipsirea de drepturi pe un termen de 5 ani cu confiscarea averii ce-i aparţinea. Odată cu condamnarea lui Ceban Trofim în Siberia întreaga avere ce-i aparţinea a fost confiscată şi trecută în folosul statului. Indică reclamanta că prin decizia Judecătoriei Supreme a RSSM din 23 aprilie 1991 Ciobanu Trofim a fost reabilitat. Mai menţionează că la momentul condamnării şi confiscării averii, Ciobanu Trofim era o persoană înstărită. Toată averea confiscată o evaluează la suma de 1 309 391 lei, dintre care valoarea bunurilor imobile – casele de locuit, beci, saraie, plevnice, sîiace, moară de vînt, gard cu poartă şi fîntînă, apreciate de OCT Chişinău la suma de 156 241 lei.

1 Pe parcursul anilor 1990-1993 s-a adresat la Comisia raională a Comitetului executiv Căuşeni privitor la restituirea sau compensarea valorii averii confiscate, însă nu a primit nici un răspuns. Cere reclamanta, recunoaşterea mamei sale, Postica Maria ca moştenitoare legală a patrimoniului lui Ceban Trofim, recunoaşterea sa ca moştenitor legal al patrimoniului lui Postica Maria în partea ce ţine de averea confiscată a lui Ceban Trofim, cu încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a valorii averii confiscate de la Ceban Trofim în mărime de 1 309 391 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 250 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1 725 lei.

Pe parcursul examinării cauzei în proces în calitate de intervenienţi principali au intervenit Gogu Elena şi Nogai Lucheria, pretinzînd la cîte 1/3 cotă parte din valoarea averii confiscate. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 07 martie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. Au fost recunoscuţi Postica Maria, Gogu Elena şi Nogai Lucheria moştenitori legali a patrimoniului lui Ceban Trofim. A fost recunoscută Postica Raisa moştenitoare legală a patrimoniului mamei Postica Maria în partea ce priveşte averea confiscată a lui Ceban Trofim. S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Postica Maria, Gogu Elena şi Nogai Lucheria, succesori a lui Ceban Trofim cîte 1/3 din valoarea averii confiscate în mărime de 224 461 lei.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Raisei Postica cheltuielile de judecată pentru evaluarea bunurilor imobile în mărime de 1752 lei. Cerinţele privind încasarea valorii terenurilor de pămînt, plantaţiilor multianuale şi încasarea prejudiciului moral au fost respinse ca neîntemeiate. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Postica Raisa, Gogu Elena şi Ministerul Finanţelor au contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 iulie 2013 s-a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor, s-au admis apelurile declarate de Postica Raisa şi Gogu Elena şi s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 07 martie 2013, fiind încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Gogu Elena suma de 500 lei, iar în beneficiul lui Postica Raisa suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 07 martie 2013 a fost menţinută. La 19 august 2013 Postica Raisa a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea acesteia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti în partea respingerii acţiunii şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. 2 În susţinerea recursului s-a invocat că atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel în partea respingerii acţiunii sunt neîntemeiate şi ilegale fiind încălcate şi aplicate greşit normele de drept material, concluziile instanţelor fiind în contradicţie cu materialele pricinii.

Menţionează recurenta că instanţele de judecată respingînd cerinţa privind restituirea valorii terenurilor de pămînt confiscate au interpretat eronat prevederile art. 12 alin. (2) ale Legii privind reabilitarea victimilor represiunilor politice, conform căruia nu se restituie terenurile, plantaţiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul civil, precum şi alte bunuri naţionalizate. Astfel, indică că articolul menţionat se referă la bunurile confiscate ori naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice, însă în cazul dat terenurile de pămînt au fost scoase din proprietatea lui Ceban Trofim anume în legătură cu represiunile politice.

La 18 septembrie 2013 cerere de recurs a declarat şi Ministerul Finanţelor, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral. În susţinerea recursului s-a invocat că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susţine recurentul că instanţele de judecată au omis să soluţioneze problema şi să clarifice toate circumstanţele referitoare la cercul de moştenitori îndreptăţiţi să pretindă la restituirea prin echivalent a bunurilor imobile confiscate. Iar la materialele cauzei lipsesc probe ce ar atesta că Postica Raisa poate fi considerată drept moştenitoare exclusivă a averii deţinute de mama acesteia Postica Maria.

De asemene menţionează că instanţele de judecată urmau să dea o apreciere corectă raportului de evaluare efectuat de Agenţia Relaţii Funciare din 22.08.2012, deoarece probele administrate la materialele dosarului contravin concluziilor formulate în raport. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererile de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de Postica Raisa şi Ministerul Finanţelor urmează a fi considerate inadmisibile din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie 3 aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de către Postica Raisa şi Ministerul Finanţelor sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată. Argumentele invocate de către recurenţi nu pot constitui temei de admitere a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un 4 astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Postica Raisa şi Ministerul Finanţelor ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Postica Raisa şi Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 5