2rac-632/13 — Nulitatea contractului de arendă

Judecătoria economică de circumscripţie Dosarul nr. 2rac-632/13 Judecător: I. Stepanov Curtea de Apel Chişinău Judecători: S. Arnăut, A. Minciună, Iu. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Davalia”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de IP „Victoria” împotriva SC „Davalia” SRL cu privire la nulitatea contractului de arendă şi încasarea cheltuielilor de judecare a pricinii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013, CONSTATĂ : La 04 februarie 2011 IP „Victoria” s-a adresat în instanţa de judecată împotriva SC „Davalia” SRL solicitînd admiterea acţiunii, rezelierea (nulitatea) contractului de arenda a construcţiei hidrotehnice a obiectivului acvatic Zabriceni din 16.10.2008 incheiat intre SA „Victoria” şi SRL „Davalia” şi încasarea de la SRL „Davalia” a taxei de stat in suma de 180,00 lei.

În motivarea pretenţiilor a indicat că a încheiat cu SRL „Davalia” un contract de arendă a construcţiei hidrotehnice - iazul „Zabriceni” aflat cu drept de folosinţa la SA „Victoria”. Ulterior în rezultatul revizuirii acestor acţiuni sa constatat incorectitudinea incheierii contractlui în ceea ce ţine de obiectul contractului, termenul acestuia. A mai indicat că s-au stabilit încălcări a legislaţiei cu privire la încheierea actului juridic. A indicat că actul contestat este un act fictiv fără suport juridic. Prin cererea din 30 septembrie 2011 a IP „Victoria” şi-a concretizat pretenţiile şi a solicitat, admiterea cererii, declararea nulă a contractului de arendă a construcţiei hidrotehnice (baraj) a iazului Zabriceni din 16.10.2008 încheiat între SA „Victoria” şi SRL „Davalia”, a încasa de la SRL „Davalia” în beneficial SA „Victoria” taxa de stat în mărime de 200 lei.

În motivarea cererii, pe lîngă cele menţionate în cererea de bază a indicat că aacordul susmenţionat este ilegal şi lovit de nulitate deoarece la momentul încheierii acestuia 80% din numărul total de acţiuni aparţinea statului. Consideră că prin urmare contractul contestat a fost încheiat în lipsa acordului tuturor acţionarilor. A mai indicat că acest contract contravine şi prevederilor art. 5, 6 alin. (2) şi 7 alin. (1), din legea nr. 198-XV din 15.03.2003 „cu privire la arendă în agricultură”. A mai susţinut că prevederile pct. 1.1 din contract contravin prevederilor pct. 4.2. 1 La 01 decembrie 2011 SA "Victoria" şi-a completat cerinţele şi a solicitat a considera nul contractul de arendă a construcţiilor hidrotehnice ale iazului Zabriceni din 22 ianuarie 2009 încheiat între SRL „Davalia” şi SA „Victoria”.

A indicat că după conţinutul lor cele două contracte contestate sunt identice şi urmează a fi declarate nule din aceleaşi considerente. Prin referinţa depusă la 09 noiembrie 2011 SRL „Davalia” acţiunea nu a recunoscut, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. A indicat că contractul de arendă a construcţiilor hidrotehnice ale iazului s. Zăbriceni a fost semnat pentru prima dată de părţile „Victoria” SA şi „Davalia” SRL la 16.10.2008, însă din motiv că în textul actului au fost admise multiple erori mecanice, s-a decis la reîncheierea contractului la data de 22.01.2009. Astfel actul juridic valabil existent între părţi la moment este contractul de arendă a construcţiilor hidrotehnice ale iazului Zăbriceni al SA „Victoria” din 22.01.2009.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită rezilierea (nulitatea) unui act care nu mai are putere juridică şi nu mai stabileşte obligaţii reciproce. A mai indicat că în perioada 16.10.2008- 22.01.2009 între părţi au fost duse negocieri privitor la condiţiile contractului, dar care în final au rămas neschimbate. A susţinut că din conţinutul scrisorii nr. 57 din 24.11.2010 adresate „Davalia” SRL se constată că pretenţiile înaintate sînt întemeiate pe prevederile art. 36 al. (2) a Statutului SA „Victoria”, şi anume faptul că încheierea contractului de arendă este de competenţa Consiliului societăţii. A indicat că temei pentru a considera că organul executiv al SA „Victoria” nu a fost în drept să încheie tranzacţii cu executare succesivă nu există.

A susţinut că legislaţia nu specifică imperativ obligaţia părţilor contractante de a verifica reciproc datele contabile. A mai indicat că îşi execută conştiincios obligaţiile contractuale cu privire la achitarea arendei, nu prejudiciază bunul arendat, nu-1 transmite în subarenda şi consideră că nu există motive de reziliere a contractului respectiv. A menţionat că obiectivul acvatic susmenţionat este în administrarea autorităţii publice locale a s. Zăbriceni căreia îi aparţine cu drept de proprietate publică în temeiul art.1/1 Codul Apelor RM. A indicat de asemenea că în primăvara anului 2011 a populat iazul respectiv cu peşte. Puietul 1-a procurat şi transmis spre populare în baza raporturilor de parteneriat care sînt stabilite cu cet.

Grinciuc Tudor şi Cananău Victor şi care asigură întreţinerea şi paza peştelui. A susţinut că raporturile juridice cu obiect imobiliar pot exista între părţile contractante şi au temei juridic contractul de arendă. Prin hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripţie din 19 decembrie 2011 cererea IP „Victoria” SA a fost admisă integral, contractele de arendă a construcţiilor hidrotehnice ale iazului „Zăbriceni” din 16.10.2008 şi din 22.01.2009, încheiate între IP Victoria" SA şi SRL „Davalia” mun. Chişinău, au fost declarate nule de la data încheierii, s-a încasat de la SRL „Davalia” mun. Chişinău, în beneficiul IP „Victoria” SA taxa de stat în sumă de 100 lei.

La 29 decembrie 2011 SRL „Davalia” a contestat cu cerere de apel hotărîrea instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii din 19.12.2011 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată, încasarea cheltuielilor de judecată din contul intimatului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013, a fost respins apelul declarat de SRL „Davalia” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei economice de circumscripţie din 19 decembrie 2011. 2 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 217 alin. (1) şi (2), art. 220 alin. (1) Cod civil al RM, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) alin. (5)-(7) din Legea nr. 91 din 05.04.2007 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, care reglementează aspecte ce ţin de nulitatea actului juridic civil, administrarea şi destinaţia terenurilor proprietate publică şi a terenurilor ocupate de obiectivele acvatice. De asemenea, instanţa de apel motivînd soluţia, indica că, prin titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 4152104205, obiectivul acvatic cu suprafaţa de 18,3553 ha situat în satul Zămbreni a fost transmis în folosinţă nelimitată SA „Victoria” în baza Hotărîrii Guvernului RSSM nr. 256 din 06 iulie 1981. Respectiv, obiectivul acvatic situat în satul Zămbreni inclusiv construcţiile hidrotehnice ale acestuia sunt proprietate publică a statului– reprezentat de Guvern.

Pierderea dreptului de folosinţă de căte SA „Victoria” asupra unui bazin acvatic transmis în baza hotărîrii Guvernului RSSM nr. 256 din 06 iulie 1981, poate avea loc doar în baza hotărîrii organului de stat abilitat cu dreptul de a atribui acest obiect în folosinţă. La 31 octombrie 2013, SRL „Davalia” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei economice de circumscripţie din 19 decembrie 2011 ca fiind neîntemeiate, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel motivată şi în suplimentul la cererea de apel.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

3 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de SRL „Davalia” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Davalia” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL „Davalia”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a IP „Victoria” împotriva SC „Davalia” SRL cu privire la nulitatea contractului de arendă şi încasarea cheltuielilor de judecare a pricinii. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4