2rac-411/13 — Încasarea sumei, declararea nulităţii contractelor de arendă

prima instanţă: G. Grib dosarul nr. 2rac-411/13 instanţa de apel: G. Polivenco, N. Matveeva, A. Rotaru DECIZIE 27 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de Primăria Hincăuţi, raionul Edineţ în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei Hincăuţi, raionul Edineţ împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „JLC Agro-Maiac” cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „JLC Agro-Maiac”împotriva Primăriei Hincăuţi, raionul Edineţ cu privire la declararea nulităţii contractelor de arendă împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Primăria Hincăuţi, raionul Edineţ şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 12 noiembrie 2012, prin care acţiunea iniţială a fost respinsă, iar cererea reconvenţională a fost admisă constată: La 05 aprilie 2012 Primăria Hincăuţi, r-nul Edineţ a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „JLC Agro-Maiac” cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 08aprilie 2009 de către Direcţia Edineţ a Serviciului Control Financiar şi Revizie pe lângă Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a fost efectuată revizia documentare privind executarea bugetului Primăriei comunei Hincăuţi pentru perioada 01 aprilie 2005 – 01 ianuarie 2009 precum şi asigurarea integrităţii patrimoniului aflat în gestiunea primăriei.

Controlul a început la 25 martie 2009 şi s-a finisat la 08 aprilie 2009. Menţionează că în urma controlului efectuat a fost constatat că de către Primăria Hincăuţi nu au fost întreprinse măsuri privind încheierea contractelor de arendă pentru terenurile arabile „drumuri proiectate”, precum şi stabilirea plăţii de arendă a terenurilor aferente construcţiilor agricole în conformitate cu prevederile art. 10/1 din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare cumpărare a pământului nr. 1308 - XIII din 25 iulie 1997. Astfel, în perioada anilor 2005 - 2007 în 1 bugetul Primăriei Hincăuţi au fost ratate venituri în sumă de 17562 lei, inclusiv pentru terenurile „drumuri proiectate” - 16108 lei. Susţine că prin scrisoarea de garanţie nr. 4 din 04 aprilie 2009pârâtul a recunoscut datoriile pentru plata de arendă în sumă de 15756 lei.

Afirmă că între Primăria Hincăuţi şi SRL „JLC Agro-Maiac”, la 13 mai 2008 a fost încheiat un contract de arendă a terenului cu destinaţie agricolă. Indică că conform pct. 1.1 al contractului de arendă din 13 mai 2008 obiectul contractului a constituit terenul cu destinaţie agricolă cu suprafaţa de 5,89 ha. Iar conform p. 2.1 din acelaşi contract a fost instituit şi termenul de arendă pentru perioada 13 mai 2008 – 13 mai 2009. Conform pct.5 al contractului a fost instituit termenul de achitare a arendei la data de 15 august a fiecărui an, precum şi mărimea plăţii de arendă anuală în sumă de 3939,36 lei. Susţine că contrar prevederilor pct. 5 din contract plata de arendă în mărime de 3939,36 lei nu a fost achitată la data când obligaţia de plată a devenit scadentă, 15 august 2008, nefiind achitată nici până în prezent.

Astfel, la 06 aprilie 2009 a fost încheiat contractul de arendă a terenului nr. 36 pe un termen de trei ani. Conform pct. 3.1 din contract a fost instituită plata de arendă în mărime de 3939,37 lei, precum a fost stabilită şi data scadentă pentru obligaţia de a plăti arenda la 15 august a fiecărui an. Menţionează că obiectul contractului de arendă constituind acelaşi teren, iar contractul încheiat constituind de fapt, o prelungire a relaţiilor de arendă stabilite încă la 13 mai 2008. Afirmă că contrar prevederilor contractuale pârâtul nu a achitat plata de arendă la survenirea termenului scadent. Indică că la 20 mai 2011 a mai fost încheiat un contract de arendă nr. 258, prin care a fost atribuit în arendă pârâtului terenul cu suprafaţa de 3,11 ha.

Conform pct. 2.1 al contractului nominalizat termenul contractului fiind de la 20 mai 2011 până la 20 mai 2014. Iar conform pct. 3.1 pârâtul şi-a asumat obligaţia de a achita plata pentru arendă la data de 15 august a fiecărui an de valabilitate a contractului, în sumă de 2974,45 lei. Susţine că contrar prevederilor contractuale pârâtul nu a achitat plata pentru arendă la data când obligaţia a devenit scadentă, astfel, din anul 2008 şi până în prezent pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată pentru arenda terenurilor. Mai indică că prin scrisoarea nr. 148 din 15 martie 2012 pârâtul a fost somat să achite datoria ce rezultă din contractele de arendă şi scrisoarea de garanţie în termen de 5 zile, însă acesta nu şi-a executat obligaţia în mod benevol, fapt care a generat înaintarea prezentei acţiuni în judecată.

Solicită încasarea din contul SRL „JLC Agro-Maiac”a sumei de 15756 lei cu titlu de datorie pentru posesia şi folosinţa terenurilor proprietate publică,sumei de 3939,36 lei cu titlu de datorie pentru plata de arendă a terenului conform contractului nr. 7 din 15 august 2008,sumei de 11811,11 lei cu titlu de datorie pentru plata de arendă a terenului conform contractului nr. 36 din 06 aprilie 2009,sumei de 2 2974,45 lei cu titlu de datorie pentru plata de arendă a terenului conform contractului nr. 258 din 26 mai 2011 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

SRL „JLC Agro-Maiac” a depus cerere reconvenţională împotriva Primăriei Hincăuţi, r-nul Edineţ, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractelor de arendă funciară încheiate între Primăria Hincăuţi şi SRL „JLC Agro-Maiac” din 13 mai 2008 înregistrat de Primăria Hincăuţi sub nr.7 la 15 mai 2008, din 06 aprilie 2009 înregistrat de Primăria Hincăuţi sub nr.36 la 06 aprilie 2009 şi contractului din 20 mai 2011 înregistrat de Primăria Hincăuţi sub nr.258 la 26 mai 2011. În motivarea cererii reconvenţionale SRL „JLC Agro-Maiac” a indicat că contractele de arendă menţionate au fost încheiate cu încălcarea normelor imperative ale legii, considerând că acestea sunt nule şi în asemenea situaţie lipseşte temei pentru încasarea datoriilor pretinse.

Susţine că contractele de arendă menţionate au ca obiect darea în arendă a terenurilor (drumuri proiectate). Drumurile proiectate prin natura lor fiind destinate pentru uz comun al colectivităţii şi sunt de interes public local. Cu referire la art.75 alin.(2) al Legii privind administraţia publică locală a indicat că la categoria bun al domeniului public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sânt amplasate construcţii de interes public local, porţiunile de subsol, drumurile,străzile, pieţele, obiectivele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecţie şi zonele sanitare, precum şi alte obiective care conform legii, nu aparţin domeniului public al statului.

Menţionează că conform art. 14 alin.(2) lit. b) al Legii privind administraţia publică locală nr.436 din 28 decembrie 2006 de competenţa exclusivă a Consiliilor locale este administrarea bunurilor domeniul public şi privat al statului. În exercitarea acestor atribuţii Consiliul local decide darea în arendă a bunurilor proprietatea publică a satului. Iar conform art. 77 alin.(2) al aceleiaşi Legi, darea în arendă a bunurilor domeniului public se efectuează în condiţiile legii doar prin decizia consiliului sătesc. Conform art. 22 alin. (1) al Legii cu privire la arenda în agricultură nr. 198 din 15 mai 2008, terenurile agricole proprietate publică se dau în arendă de către Guvern sau de către autorităţile administraţiei publice locale, în limitele competenţei şi în condiţiile legislaţiei în vigoare.

Indică că conform alin. (2) al aceluiaşi articol, arendarea terenurilor agricole proprietate publică se face prin licitaţie publică sau în alt mod prevăzut de lege. La fel, susţine că încheierea contractelor de arendă a terenurilor din 13 august 2008, 06 aprilie 2009 şi 20 mai 2011 în lipsa deciziei Consiliului sătesc şi fără organizarea licitaţiei constituie o încălcare a normelor imperative a legislaţiei şi atrag nulitatea absolută a acestora din momentul încheierii. Doar actele juridice încheiate în limitele competenţei şi în conformitate cu legislaţia pot duce la apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile.

Prin hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 12 noiembrie 2012 a fost respinsă acţiunea inițială,admisă cererea reconvenţională,declarate nule din momentul încheierii contractele de arendă: nr. 7 din 13 mai 2008, încheiat între Primăria 3 Hincăuţi şi SRL „JLC Agro-Maiac” şi înregistrat de Primăria Hincăuţi la 15 mai 2008, nr. 36 din 06 aprilie 2009 încheiat între Primăria Hincăuţi şi SRL „JLC Agro-Maiac” şi înregistrat de Primăria Hincăuţi la 06 aprilie 2009, nr. 258 din 20 mai 2011, încheiat între Primăria Hincăuţi şi SRL „JLC Agro-Maiac” şi înregistrat de Primăria Hincăuţi la 26 mai 2008 cu repunerea părţilor în starea iniţială.

La fel , a fost dispusă restituirea de către SRL „JLC Agro-Maiac”,Primăriei Hincăuţi a 5,79 ha de teren primite în arendă în baza contractului nr. 7 din 13 mai 2008,a 5,79 ha de teren primite în arendă în baza contractului nr. 36 din 06 aprilie 2009 şi a 3,11 ha de teren primite în arendă în baza contractului nr. 7 din 20 mai 2011. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2013 a fost respins apelul declarat de Primăria Hincăuţi, r-nul Edineţ şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 iunie 2013 Primăria Hincăuţi, r-nul Edineţ a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, considerând că au fost aplicate eronat normele de drept material. Consideră că, faptul că drumurile sunt amplasate între sectoarele de teren agricol prelucrate de SRL „JLC Agro-Maiac”organizarea unei licitaţii este imposibilă pentru darea în arendă a acestor drumuri. Susţine că licitaţia reprezintă un concurs la care participă mai mulţi doritori de a arenda bunul respectiv, iar în cazul în care câştigător devenea o altă persoană decât SRL „JLC Agro-Maiac”nu ar fi fost posibilă o prelucrare efectivă a terenurilor. Cu referire la art. 77 alin. (5) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 susţine că înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locațiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege.

Afirmă că o asemenea excepţie este prevăzută în art. 22 alin.(2) al Legii cu privire la arenda în agricultură nr.198 din 15 mai 2008 unde este stabilit că arendarea terenurilor se poate face şi în alt mod prevăzut de lege. Indică că pct. 24 din Regulamentul privind modul de calculare a cuantumului plăţii anuale pentru arenda bunurilor agricole aprobat prin HG nr. 405 din 06 mai 2005, prevede şi noţiunea de dare în arendă prin negocieri directe. Consideră că hotărârile judecătoreşti contestate reprezintă un precedent periculos pentru jurisprudenţa naţională, deoarece fiecare arendaş sau chiriaş care nu doreşte să-şi onoreze obligaţia de a plăti plata de arendă sau chirie poate invoca nulitatea absolută a contractelor.

De asemenea, consideră greşită concluzia instanţei cu privire la faptul că refuzul de a onora obligațiile contractuale este un interes născut şi actual. Menţionează că art. 219 alin.(1) Cod civil prevede că actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conţinutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor. Susţine că natura juridică a contractelor cu executare continuă sau succesivă pot fi desfiinţate numai pentru viitor. 4 Studiind materialele dosarului Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Articolul 434 CPC statuează că recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. La caz, se constată că copia deciziei redactate din 05 martie 2013 a fost expediată de către Curtea de Apel Bălţi în adresa Primăriei Hincăuţi, r-nul Edineţ la 15 martie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 5562 din 15 martie 2013 (f. d. 142). Tot materialele pricinii denotă că copia deciziei contestate a fost recepţionată de către recurent contra semnătură la 19 martie 2013, fapt ce se atestă prin avizul de recepţie anexat la dosar (f. d. 144). Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către Primăria Hincăuţi, r-nul Edineţ doar la 21 iunie 2013, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 434CPC.

Instanţa de recurs respinge afirmaţia recurentului precum că a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la 27 mai 2013, or acesta poartă un caracter declarativ şi se combate cu semnătura de pe avizul de recepţie în adresa Primăriei Hincăuţi, r-nul Edineţ, din care, după cum a fost menţionat mai sus, rezultă că a fost semnat de reprezentantul Primăriei la 19 martie 2013. De altfel, colegiul consideră necesar de a menţiona şi faptul că recurentul, având la cunoştinţă despre data emiterii deciziei instanţei de apel şi soluţia acesteia, nu a luat măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În această ordine de idei este cert că depunând cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel peste termenul legal, recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Reieşind din faptul că art. 409 CPC, care prevedea restituirea recursului depus în afara termenului legal, a fost exclus prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, Completul, în sensul art. II pct. (6) a Legii menţionate consideră că recursul Primăriei Hincăuţi, r-nul Edineţ, în conformitate cu dispoziţiile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, urmează a fi respins ca tardiv.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Primăriei Hincăuţi, r-nul Edineţ ca tardiv cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe. 5 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Primăria Hincăuţi, raionul Edineţ ca tardiv.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Ocniţa din 12 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăriei Hincăuţi, raionul Edineţ împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „JLC Agro-Maiac” cu privire la încasarea sumei şi la cererea reconvenţională a Societăţii cu Răspundere Limitată „JLC Agro-Maiac” împotriva Primăriei Hincăuţi, raionul Edineţ cu privire la declararea nulităţii contractelor de arendă. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu 6