3ra-1203/13 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: CA Chişinău – A. Pahopol Dosarul nr. 3ra-1203/13 DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a executorului judecătoresc Chihai Anatol împotriva Ministerului Justiţiei şi a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 01 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 01 februarie 2012, Chihai Anatol a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei şi a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 27 ianuarie 2012, Ministerul Justiţiei a emis ordinul nr. 43 cu privire la încetarea activităţii executorului judecătoresc. La 11 mai 2011, Colegiul Disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti a emis o decizie prin care a propus Ministerului Justiţiei să retragă licenţa de executor judecătoresc a lui Chihai Anatol în conformitate cu art. 24 alin. (1), lit. e) din Legea privind executorii judecătoreşti, potrivit cărora executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară pentru acţiuni sau omisiuni care contravin dispoziţiilor stabilite de lege. Consideră reclamantul că în acţiunile sale nu se regăsesc încălcări ale legii în sensul acestui termen, iar majoritatea încălcărilor la care se face trimitere în decizia Colegiului disciplinar, se referă la Codul deontologic al executorului judecătoresc, aprobat la şedinţa Consiliului Uniunii Executorilor Judecătoreşti.

Conform art. 21 alin. (2), lit. f) al Legii privind executorii judecătoreşti, executorul judecătoresc va fi tras la răspundere disciplinară pentru acţiuni sau omisiuni care contravin dispoziţiilor stabilite de lege, inclusiv pentru încălcarea Codului deontologic. Ultimul emană de la o organizaţie necomercială şi în acest context nu poate avea o oarecare forţă juridică, întrucît sancţiunile care restrîng drepturile cetăţenilor trebuie să fie expres prevăzute de lege şi nu de acte ale organizaţiilor necomerciale. Prin urmare, consideră reclamantul că decizia Colegiului disciplinar, cît si ordinul nr. 43 din 27 ianuarie 2012, emis de către Ministerul Justiţiei, au la bază prevederi ale unui Cod deontologic adoptat de o organizaţie necomercială şi sunt ilegale.

Mai mult ca atît, Colegiul disciplinar a UNEJ în totalmente a ignorat prevederile art. 23 alin. (2) al Legii privind executorii judecătoreşti nr.113 din 17 iunie 2010, care prevede că în cel mult cinci zile lucrătoare de la data intrării solicitării, Colegiul urmează să numească data examinării acesteia, care va fi comunicată solicitantului şi executorului judecătoresc şi membrilor colegiului cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data examinării. Astfel, sesizarea a fost depusă la 09 decembrie 2010, pe cînd Colegiul disciplinar a fost instituit prin ordinul Ministrului Justiţiei la începutul anului 2011, iar regulamentul Colegiului disciplinar a fost aprobat la 15 martie 2011. Din aceasta rezultă că nu a fost respectat de către Colegiul disciplinar a UNEJ termenul de 5 zile pentru examinarea prealabilă a sesizării.

La fel, data examinării prealabile nu a fost comunicată executorului judecătoresc, prin ce a fost încălcat dreptul acestuia de a fi prezent la şedinţă, precum şi publicitatea şedinţei Colegiului. De asemenea, nu a fost prezentat procesul-verbal al şedinţei la care a fost examinată în prealabil sesizarea. Prevederile respective ale Legii privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17 iunie 2010, sunt imperative şi nerespectarea lor în mod direct duc la invalidarea întregii proceduri disciplinare. Mai mult ca atît, indică reclamantul că Colegiul disciplinar al UNEJ a ignorat faptul că acţiunile executorului judecătoresc Anatol Chihai au fost contestate în instanţa de judecată fiind invocate aceleaşi temeiuri ca şi în sesizarea către Colegiul disciplinar.

Prin hotărîrile judecătoreşti pronunţate, s-a constatat legalitatea acţiunilor executorului judecătoresc, iar contrar faptului că la şedinţa Colegiului disciplinar al UNEJ au fost prezentate hotărîrile instanţelor de judecată, membrii colegiului le-au ignorat. De asemenea, menţionează că, contrar celor constatate de către Colegiul disciplinar, de către petiţionar nu a fost dovedit faptul că s-a adresat la executorul judecătoresc pentru audienţă şi nu a fost primit, or în materialele procedurilor de executare sunt dovezile invitării lui la biroul executorului judecătoresc şi neprezentarea la această invitaţie.

Mai indică faptul că, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 11 mai 2011, nu constituie obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, prin prisma art. 3 al Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, deoarece decizia în cauză este un act preparatoriu care nu poate fi contestată, decît doar în cazul unei aplicări a sancţiuni disciplinare pe baza acestei decizii de către Ministrul Justiţiei. Astfel, consideră că decizia Colegiului disciplinar, cît si Ordinul nr. 43 din 27.01.2012 a Ministerului Justiţiei nu au la bază nici un suport juridic, sunt emise ilegal şi urmează a fi anulate.

2 Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 februarie 2013, acţiunea a fost admisă şi au fost anulate ordinul Ministerului Justiţiei nr. 43 din 27 ianuarie 2012 şi decizia Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 22 aprilie 213, Ministerul Justiţiei a declarat recurs, la care s-a alăturat şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin care au solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurenţii au invocat că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea la 01 februarie 2013 şi a fost expediată părţilor la 20 februarie 2013 (f.d. 90). Cererea de recurs a fost depusă la 22 aprilie 2013. Raportînd aceste prevederi la materialele cauzei şi avînd în vedere faptul că în materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea hotărîrii de către părţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de către Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este neîntemeiat şi urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de a admite acţiunea.

Potrivit prevederilor art. l alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. Reieşind din prevederile legale indicate, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie – actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri 3 al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Materialele cauzei atestă că, prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 43 din 27 ianuarie 2012, în temeiul art. 19 alin. (1) lit. d), art. 24 alin. (1) lit. e) şi alin (4) al Legii nr. 113 din 17.06.2010, privind executorii judecătoreşti, precum şi în baza deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti şi deciziei Curţii Supreme de Justiţie, s-a dispus încetarea activităţii executorului judecătoresc Chihai Anatol, în legătură cu retragerea licenţei seria LE nr. 045, teritoriul de activitate raionul Ialoveni şi radierea din registrul executorilor judecătoreşti. Conform prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17.06.2010, executorul judecătoresc poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale.

Abaterile disciplinare se examinează de către Colegiul disciplinar. Potrivit deciziei din 11 mai 2011, la sesizarea SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord” Bălţi nr. 6 din 09.12.2010, Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti a stabilit abateri disciplinare în acţiunile executorului judecătoresc Anatol Chihai, prevăzute de art. 21 alin. (2) lit. c), d), f) din Legea nr. 113 din 17.06.2010 privind executorii judecătoreşti, cu înaintarea propunerii de aplicare a sancţiunii disciplinare sub forma retragerii licenţei pentru exercitarea activităţii de executor judecătoresc. Potrivit materialelor procedurii disciplinare, Colegiul disciplinar a constatat că executorul judecătoresc a comis abateri de la normele legale, în cadrul procedurii de executare intentate în decembrie 2010, în privinţa debitorului SA „Reţelele Electrice de Distribuţie Nord” Bălţi.

Conform prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17.06.2010, în cel mult 5 zile lucrătoare de la intrarea solicitării, va fi numită data examinării ei, care va fi comunicată solicitantului, executorului judecătoresc şi membrilor colegiului. Copia de pe solicitare şi materialele care o însoţesc vor fi remise executorului judecătoresc şi membrilor colegiului cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data examinării cazului. Prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 75 din 09 martie 2011, a fost aprobat Regulamentul de activitate al Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti.

În acest context, instanţa de recurs reţine concluzia instanţei de fond privitor la faptul că deşi Regulamentul Colegiul disciplinar a fost aprobat la 09 martie 2011 şi a fost publicat în Monitorul Oficial la 15 martie 2011, acest fapt nu poate interpretat contrar normei de drept sus-citate, iar Ministerul Justiţiei se face culpabil de neaducerea în concordanţă normele legale cu desfăşurarea activităţii Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti. Mai mult ca atît, instanţa de fond just a concluzionat că Regulamentul Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti a fost aprobat la 3 luni de la depunerea contestaţiei, în acest mod fiind constatată încălcarea termenului de examinare a sesizării.

4 Instanţa de fond în mod just a dat apreciere critică argumentului invocat de către recurenţi precum că în lipsa Regulamentului de activitate, examinarea prealabilă a sesizării ar fi fost amînată, întrucît, amînarea examinării prealabile a sesizării, conform prevederilor legale, nu poate fi amînată. Mai mult ca atît, prin scrisoarea nr. 142 din 30 decembrie 2010, executorul judecătoresc Anatol Chihai a fost invitat pentru 14 ianuarie 2011, ora 15.00, în şedinţa Colegiului disciplinar pentru examinarea sesizărilor parvenite în adresa UNEJ şi a Ministerului Justiţiei, însă desfăşurarea şedinţei respective nu a fost probată şi nici amînarea acesteia. Afară de aceasta, şi şedinţa din 14 ianuarie 2011, a fost fixată cu încălcarea termenului de 5 zile, stipulat de art. 23 alin. (2) din Legea privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17.06.2010.

Conform prevederilor art. 24 alin. (5) din Legea privind executorii judecătoreşti nr. 113 din 17.06.2010, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată cel tîrziu la 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi cel tîrziu la un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale şi nici perioada aflării în concediu de odihnă anual sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvîrşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii definitive a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

În acest context, instanţa de recurs constată că instanţa de fond în mod întemeiat a ajuns la concluzia că Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului contestat a încălcat atît termenul de 6 luni de la data constatării presupusei abaterii disciplinare, precum şi termenul un an de la data comiterii presupusei abateri disciplinare, or, de la comiterea abaterii disciplinare şi pînă la adoptarea deciziei Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti din 11 mai 2011, au trecut mai mult de 7 luni de zile, iar pînă la aplicarea sancţiunii a trecut peste doi ani. Astfel, instanţa de fond în mod întemeiat a anulat ordinul contestat, întrucît, acesta a fost emise cu încălcarea procedurii de examinare a sesizării depuse de către SA „Reţelele de Distribuţie Nord”.

Cu referire la concluzia instanţei de fond de anulare a deciziei Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din 11 mai 2011, instanţa de recurs notează următoarele. Materialele cauzei atestă că prin decizia Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din 11 mai 2011, a fost propus Ministerului Justiţiei aplicarea faţă de executorul judecătoresc Chihai Anatol a unei sancţiuni disciplinare. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (7) din Legea privind executorii judecătoreşti, nr. 113 din 17.06.2010, actul prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară poate fi contestat în instanţă de judecată.

Prin urmare, Colegiul notează că Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din 11 mai 2011, prin prisma Legii contenciosului administrativ nu constituie obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, întrucît, este un act preparatoriu şi nu un act definitiv de aplicare a unei sancţiuni disciplinare. 5 Astfel, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a exclude din dispozitivul hotărîrii menţiunea referitoare la anularea deciziei Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din 11 mai 2011. Cu referire la cele enunţate mai sus, instanţa de recurs reţine că hotărârea primei instanţe a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărîrea instanţei de fond este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate în cererea de recurs nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării acesteia, motiv pentru care cererea de recurs urmează a fi respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a executorului judecătoresc Chihai Anatol împotriva Ministerului Justiţiei şi a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, privind contestarea actului administrativ. Se exclude din dispozitivul hotărîrii menţiunea referitoare la anularea deciziei Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din 11 mai 2011, privind constatarea abaterilor disciplinare şi aplicarea sancţiunii disciplinare în privinţa executorului judecătoresc Chihai Anatol. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Vera Macinskaia Ion Vîlcov 6