2rc-497/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

dosarul nr.2rc-497/13 prima instanţă: N. Costin instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând recursul declarat de societatea comercială „Granit 98” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea comercială „Granit 98” societate cu răspundere limitată împotriva APCO „Orizont”, societăţii comerciale „Fineco Grup” şi Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, prin care cererea de revizuire depusă de societatea comercială „Granit 98” societate cu răspundere limitată a fost respinsă şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 prin care a fost respinsă cererea de recurs şi menţinută încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 25 februarie 2013 prin care cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol, c o n s t a t ă La data de 21 ianuarie 2013, societatea comercială „Granit 98” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva APCO „Orizont”, societăţii comerciale „Fineco Grup” şi Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, TF „Steaua” SA din 2001 se află în proces de insolvabilitate şi a acumulat datorii faţă de SRL „Granit-98” în valoare de 133 097 lei, care au fost incluse în masa debitoare. Menţionează reclamantul că acest fapt a condus la încheierea contractului din 05.10.2009 cu privire la dreptul de proprietate asupra a 520,72 mp, spaţiu de locuit amplasat la etajul 1 al blocurilor „1A” şi „1B”, 80 de apartamente din blocul din str. G. Grosu,26, mun. Chişinău, care conform actelor sunt constituite din construcţii nefinisate a obiectelor cu facilităţi comunitare „Steaua”. Prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 25 februarie 2013, s-a dispus scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, recursul a fost respins ca fiind nefondat şi menţinută încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 25 februarie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, cererea de revizuire înaintată de SC „Granit 98” SRL a fost respinsă ca inadmisibilă. La data de 09 septembrie 2013, SC „Granit 98” SRL a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, solicitînd casarea acesteia şi soluţionarea prin decizie a pricinii în fond. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că încheierea instanţei de apel este ilegală şi nefondată, fiind încălcate normele de drept material, prin interpretarea în mod eronat a legii.

În special, invocă recurentul că prin contractul cu SC „Granit 98” SRL din 24 septembrie 2013, V. Cernov este manager şi directorul întreprinderii, cu dreptul legal de a dispune de toate drepturile şi sursele financiare , întru reprezentarea intereselor în instanţa de judecată şi alte organe de drept. În susţinerea acestui argument, mai indică recurentul că prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 02 februarie 2012, au fost recunoscute împuternicirile recurentului de a reprezenta interesele SC „Granit 98” SRL în instanţa de judecată. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art.427 lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept sa respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului s-a constatat că cererea de chemare în judecată înaintată de către SC „Granit 98” SRL, la 21 ianuarie 2013, a fost scoasă de pe rol prin încheierea Judecătoriei Grigoriopol din 25 februarie 2013. Recursul depus împotriva încheierii, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, a fost respins ca fiind nefondat. Nefiind de acord, SC „Granit 98” SRL a depus cerere de revizuire, în temeiul art. 449 lit. b) CPC, care însă, prin încheierii Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013 a fost respinsă.

Potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Avînd în vedere norma precitată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că V. Cernov în cererea de revizuire, a invocat ca şi circumstanţă nouă, faptul că contractul individual de muncă din 24 septembrie 2010, prin care sunt explicate şi enumerate atribuţiile şi împuternicirile lui în funcţia de manager în cadrul SC „Granit 98” SRL, a fost pierdut în cadrul întreprinderii şi din acest motiv nu a putut fi prezentat la şedinţele anterioare.

În acest sens, Colegiul menţionează că argumentul nu putea fi luat în considerare de către instanţa de revizuire, deoarece revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În speţă, este cert că revizuentul cunoştea despre existenţa contractului nominalizat şi cu uşurinţă putea să-l prezinte în timpul judecării anterioare a pricinii, mai mult că potrivit aceluiaşi contract, în pct. 7, contractul a fost întocmit în două exemplare, cîte unul pentru fiecare parte.

Respectiv, în cazul în care era pierdut exemplarul păstrat de către companie, atunci cu siguranţă trebuia să existe exemplarul transmis lui V. Cernov ca parte la contract. Prin urmare, instanţa de apel corect a respins cererea de revizuire depusă de către SC „Granit 98” SRL. Adiţional, Colegiul menţionează că potrivit art. 543 alin. (3) CPC, încheierea de respingere a cererii de revizuire poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, cu excepţia cazurilor în care cererea de revizuire este examinată de Curtea Supremă de Justiţie. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Prin urmare, Colegiul învederează că cererea de recurs a fost depusă cu încălcarea termenului de 15 zile, prevăzut de legislaţia procesual civilă, care a început să curgă din 09 iulie 2013. Mai mult, în conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. În acest sens, Colegiul menţionează că recurentul nu a solicitat repunerea în termen.

Colegiul precizează că potrivit art. 81 CPC, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

În acest sens, V. Cernov urma să fie posesorul unei procuri în care să se prevadă expres dreptul acestuia de a semna cererea şi de a o depune în judecată, precum şi de a ataca hotărîrea judecătorească, în caz contrar, acestea sunt lovite de nulitate. O astfel de procură nu a fost prezentată nici într-o instanţă de judecată anterioară, nici la Curtea Supremă de Justiţie. Prin urmare, Colegiul respinge cererea de recurs, considerînd că a fost depusă de către o persoană care nu este împuternicită să o depună. Astfel, din considerentele menţionate Colegiul respinge recursul declarat de SC „Granit 98” SRL ca depus de o persoană care nu este împuternicită. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de societatea comercială „Granit 98” societate cu răspundere limitată.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către societatea comercială „Granit 98” societate cu răspundere limitată împotriva APCO „Orizont”, societăţii comerciale „Fineco Grup” societate cu răspundere limitată şi Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă