2rac-396/13 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă V. Ilaşco dosarul nr. 2rac-396/13 instanţa de apel M. Anton M. Moraru I. Secrieru DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Întreprinderea individuală „Mînzărari Andrian”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii individuale „Mînzărari Andrian” împotriva Societăţii cu răspundere limitate „Cipitto-la” şi Biroului Vamal Chişinău, intervenientul accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Crochiu-Prim”, executorul judecătoresc Olga Untura cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea individuală „Mînzărari Andrian” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 30 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 09 decembrie 2011, Întreprinderea individuală „Mînzărari Andrian” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu răspundere limitate „Cipitto-la” şi Biroului Vamal Chişinău, intervenientul accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Crochiu-Prim”,

executorul judecătoresc Olga Untura cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii reclamantul ÎI „Mînzărari Andrian” a indicat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.13 din 11 iunie 2007, SRL „Cipitto-La” a înstrăinat SRL „Crochiu-Prim” automobilul de model „Ford Tranzit” nr. înmatriculare CLF 962. În temeiul actului de primire-predare din aceiaşi data, încheiat între părţile contractante, automobilul nominalizat a fost transmis cu drept de proprietate cumpărătorului SRL „Crochiu-Prim”. Indică că faptul realizării contractului de vânzare-cumpărare nominalizat se confirmă şi prin factura fiscală XX4268801 din 12 iunie 2007, conform căreia de către cumpărător i-a fost achitat vânzătorului mijloace financiare în sumă de 70000 lei.

În baza ordinelor de plata nr.33 din 13 iulie 2007, nr.54 din 13 august 2007 şi nr.236 din 11 septembrie 2007, cumpărătorul a transferat la contul bancar al 2 vânzătorului sumele de bani indicate în factura fiscală, inclusiv şi pentru automobilul de model „Ford Tranzit” nr. înmatriculare CLF 962. A mai indicat că SRL „Crochiu-Prim” nu şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra automobilului nominalizat în ordinea stabilită la Direcţia de înmatriculare a transportului, înregistrându-1 doar la balanţa întreprinderii. La 02 noiembrie 2011, SRL „Crochiu-Prim”, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.13, precum şi actului de primire-predare a vândut şi respectiv a transmis în proprietatea Î.I „Mînzărari Andrian” automobilul din speţă, totodată fiind eliberată factura fiscală în acest sens.

La 18 noiembrie 2011, adresându-se Direcţiei de înmatriculare a transportului procurat, a primit refuz de înregistrare a dreptului de proprietate asupra automobilului, motivându-i-se că asupra automobilului nominalizat prin încheierea executorului judecătoresc Untura Olga din 07 octombrie 2011 a fost aplicat sechestru. Totodată, potrivit registrului de evidenţă a transportului, dreptul de proprietate asupra acestuia automobil este înregistrat după SRL „Cipitto-La”. Menţionează că temei pentru aplicarea măsurii de asigurare a constituit actul constatator nr.662 din 08 octombrie 2008, emis de către Biroul Vamal Chişinău privind încasarea de la SRL „Cipitto-La” în beneficiul Biroului Vamal Chişinău a amenzii în mărime de 168138 lei.

Consideră că aplicarea sechestrului pe bunul său este neîntemeiată, deoarece din data de 11 iunie 2007 SRL „Cipitto-La” nu mai este proprietar al bunului nominalizat, or la data de 02 noiembrie 2011 aceasta dobândind cu bună-credinţă dreptul de proprietate asupra automobilului nominalizat, şi respectiv, nu poate fi limitată, inclusiv, prin aplicarea măsurilor asigurătorii, în dreptul de a poseda, folosi sau a dispune de bunul în cauză. Prin urmare, solicită ÎI „Mînzărari Andrian” recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra automobilului de model „Ford Tranzit” cu nr. de înmatriculare CLF 962, înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului nominalizat prin anularea sechestrului aplicat de către executorului judecătoresc Olga Untura prin încheierea din 07 octombrie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 30 noiembrie 2012 acţiunea ÎI „Mînzărari Andrian” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎI „Mînzărari Andrian” şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 03 iunie 2013, ÎI „Mînzărari Andrian” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul, ÎI „Mînzărari Andrian”, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată deoarece sunt emise cu aplicarea şi interpretarea normelor de drept material şi aprecierea necorespunzătoare a circumstanţelor stabilite, instanţele au examinat superficial pricina nu au calificat corect din punct de vedere juridic acţiunea şi nu s-au pronunţat asupra tuturor aspectelor faptice şi juridice.

3 Consideră că prima instanţă şi instanţa de apel nu au ţinut cont de faptul că în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 13 din 11 iunie 2007 SRL „Capitto-La” a înstrăinat SRL „Crochiu-Prim” automobilul de model „Ford Tranzit” cu număr de înmatriculare CLF 962. În temeiul actului de primire predare din aceiaşi dată automobilul dat a fost transmis cu drept de proprietate SRL „Crochiu-Prim”, prin factura fiscală XX4268801 din 12 iunie 2007 cumpărătorul i-a achitat vînzătorului suma de 70000 lei. SRL „Crochiu-Prim” nu şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra automobilului nominalizat în ordinea stabilită la Direcţia de înmatriculare a transportului înregistrîndu-l doar la balanţa întreprinderii.

Iar, la 02 noiembrie 2011 SRL „Crochiu-Prim” în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 13 şi a actului de primire predare a vândut şi a transmis în proprietatea ÎI „Mînzărari Andrian” automobilul litigios, totodată fiindu-i eliberată factura fiscală respectivă. Astfel instanţa de apel nu a dat aprecierea corespunzătoare acestor înscrisuri.

De asemenea, instanţa de apel eronat a statuat că contractul de vînzare- cumpărare din 02 noiembrie 2011 dintre SRL „Crochiu-Prim” şi ÎI „Mînzărari Andrian” este lovit de nulitate pe motiv că vânzătorul nu este deţinătorul dreptului de proprietate asupra bunului vândut, aplicând eronat art. 321 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) Codul civil, precum şi Regulamentul cu privire la registrul de stat al transportatorului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1047 din 08 noiembrie 1999. Indică SRL „Crochiu-Prim” cât şi ÎI „Mînzărari Andrian” au dobândit cu bună-credinţă şi în limitele legii dreptul de proprietate asupra automobilului nominalizat, respectiv acest drept a devenit opozabil terţilor din acest moment.

Consideră că instanţa de apel a confundat termenul de înmatriculare care prevede trecerea în Registrul transportatorilor a datelor cu privire la vehicul ca bun mobil cu termenul de înregistrare, care prevede înregistrarea dreptului de proprietate. Menţionează că instanţele de judecată neîntemeiat au respins şi pretenţia cu privire la ridicarea măsurii asiguratorie instituită prin încheierea executorului judecătoresc din 07 octombrie 2011m fapt prin care i se lezează dreptul de proprietate dobîndit în baza contractului de vînzare-cumpărare din 02 noiembrie 2011. Prin referinţa depusă de executorul judecătoresc Untura Olga la 07 iulie 2013 a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe pe care le consideră întemeiate şi legale.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii este cert faptul că ÎI „Mînzărari Andrian” a primit copia deciziei motivate din 13 martie 2013 la 02 aprilie 2013, fapt confirmat prin copia plicului anexat la cererea de recurs, iar termenul de decădere de 2 luni a expirat în ziua de duminică 02 iunie 2013, recurentul a înregistrat cererea de recurs în prima zi de lucru 03 iunie 2013. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 28 august 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

4 În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Din actele pricinii rezultă că ÎI „Mînzărari Andrian” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cipitto-La” şi Biroul Vamal Chişinău, intervenient accesoriu SRL „Crochiu-Prim”, executorul judecătoresc Untura Olga prin care a solicitat recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra automobilului de model „Ford Tranzit” cu nr. de înmatriculare CLF 962 şi înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului nominalizat prin anularea sechestrului aplicat de executorul judecătoresc Untura Olga prin încheierea din 07 octombrie 2011. Tot din actele pricinii s-a stabilit că în baza contractului de vânzare- cumpărare nr.13 din 11 iunie 2007, SRL „Cipitto-La” a înstrăinat SRL „Crochiu- Prim”, automobilul de model „Ford Tranzit” cu nr. de înmatriculare CLF 962. În baza actului de primire-predare din aceiaşi data automobilul nominalizat a fost transmis cu drept de proprietate cumpărătorului SRL „Crochiu-Prim”.

Iar, prin factura fiscală nr. XX4268801 din 12 iunie 2007 SRL „Crochiu-Prim” a achitat vânzătorului SRL „Capitto-La” mijloace financiare în sumă de 70000 lei, astfel consideră că contractul de vînzare-cumpărare a fost încheiat. De asemenea, s-a mai stabilit că în temeiul ordinelor de plata nr.33 din 13 iulie 2007, nr.54 din 13 august 2007 şi nr.236 din 11 septembrie 2007, cumpărătorul a transferat la contul bancar al vânzătorului sumele de bani indicate în factura fiscală, inclusiv şi pentru automobilul de model „Ford Tranzit” nr. înmatriculare CLF 962. Pe parcursul judecării pricinii s-a stabilit că SRL „Crochiu-Prim” nu şi-a înregistrat dreptul de proprietate supra automobilului nominalizat în ordinea stabilită la Direcţia de înmatriculare a transportului, înregistrându-1 doar la balanţa întreprinderii.

Este cert faptul că la 02 noiembrie 2011 SRL „Crochiu-Prim” în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.13 şi actului de primire-predare, a vândut şi respectiv a transmis în proprietatea ÎI „Mînzărari Andrian” automobilul litigios, totodată fiindu-i eliberată factura fiscală respectivă. Conform art.320 alin.(2) Codul civil, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate. Reieşind din norma de drept material enunţată instanţa de apel just a stabilit că în sensul legii, actul juridic civil este cel mai răspândit şi de fapt cel mai important mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Numai actul juridic 5 translativ de proprietate, în cazul dat contractul de vânzare-cumpărare, se include în modurile de dobândire a dreptului de proprietate. Iar, art. 321 alin. (1) Codul civil stabileşte expres că dreptul de proprietate este transmis dobînditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Potrivit Anexei nr. 1 al Regulamentul cu privire la registrul de stat al transportului la Hotărârea Guvernului nr. l047 din 08 noiembrie 1999, acest act subordonat legii are drept scop acumularea şi actualizarea informaţiei despre fiecare vehicul, despre dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra acestora, despre titularii de drepturi, despre titlurile de proprietate, despre tranzacţii cu vehicule şi alte temeiuri pentru generarea, modificarea, suspendarea şi starea drepturilor.

În acest sens, instanţa de recurs consideră că instanţa de apel corect a reţinut că întru realizarea dreptului de proprietate, legiuitorul instituie obligaţiunea deţinătorilor de vehicule de a înregistra dreptul de proprietate asupra acestor. Or, reieşind din specificul bunului mobil, a vehiculului şi similar dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului imobil, doar după înregistrarea acestuia în Registrul bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra vehiculului devine valabil şi opozabil terţilor doar după înregistrarea acestuia în registrul de stat al transporturilor. Opozabilitatea actului juridic faţă de terţi înseamnă dreptul părţii de a invoca acel act juridic împotriva terţului, care ar ridica pretenţii în legătură cu un drept subiectiv, dobândit de parte prin actul juridic respectiv.

Astfel, la actele pricinii a fost anexat contractul de vînzare-cumpărare a automobilului de model „Ford Tranzit” cu nr. de înmatriculare CLF 962 încheiat între ÎI „Mînzărari Andian” şi SRL „Crochiu-Prim”, însă tot actele pricinii denotă cu certitudine că dreptul de proprietate asupra vehiculului în litigiu aparţine persoanei terţe SRL „Cipitto-La”. În aceste circumstanţe, instanţa de recurs reţine că vînzătorul din contractul de vînzare-cumpărare, adică SRL „Crochiu-Prim” nu este deţinător al dreptului de proprietate asupra bunului vîndut. Or, la actele pricinii lipsesc probe pertinente ce ar confirma voinţa şi acordul proprietarului, SRL „Cipitto-La”, de a înstrăina bunul din litigiu ÎI „Mînzărari Andrian” motiv din care ultimul nu are temei legal să solicite recunoaşterea dreptului de proprietate asupra automobilului litigios.

Conform art.161 Codul de executare, actele de executare întocmite de executorul judecătoresc pot fi contestate de către părţi şi de alţi participanţi la procesul de executare, precum şi de terţii care consideră că prin actele de executare le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege. S-a stabilit că prin încheierea executorului judecătoresc Untura Olga din 07 octombrie 2011 a fost aplicat sechestru pe vehiculul în cauză. Drept temei pentru aplicarea măsurii de asigurare a constituit actul constatator nr.662 din 08 octombrie 2008, emis de către Biroul Vamal Chişinău privind încasarea de la proprietarul SRL „Cipitto-La” în beneficiul Biroului Vamal Chişinău a amenzii în mărime de 168138 lei.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată legal au reţinut că 6 dreptul de a contesta aplicarea măsurilor de asigurare le aparţine persoanelor, care dispun de un drept recunoscut de lege. În speţă, însă, recurentul nu dispune de un asemenea drept, or reieşind din cerinţele formulate recurentul-reclamant doar prin prezenta cerere de chemare în judecată pretinde a-1 dobândi, or în condiţiile sus menţionate doar în cazul opozabilităţii dreptului faţă de terţi se poate pretinde la apărarea acestuia.

Prin urmare, în circumstanţele expuse nu se pot reţine ca întemeiate argumentele recurentului precum că instanţele de judecată inferioare ar fi pronunţat o soluţie greşită, cu privire la respingerea acţiunii, că a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material la soluţionarea litigiului şi că instanţa a examinat pricina superficial şi nu s-a expus asupra tuturor pretenţiilor înaintate, deoarece acestea sînt declarative. În conformitate cu art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, fiecare partea trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În conformitate cu art. 121 Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

La caz, reclamantul-recurent nu a prezentat pe parcursul judecării litigiului în fond probe concludente, pertinente întru susţinerea pretenţiilor invocate, sau că i-au fost lezate careva drepturi de proprietate. În circumstanţele stabilite în speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că temeinic şi legal instanţele de judecată au concluzionat cu privire la respingerea integrală a acţiunii, la caz, fiind aplicate corect de instanţe prevederile normelor de drept material, iar argumentele recurentului în acest sens sunt neîntemeiate, fără suport legal şi probatoriu cu atît mai mult că au servit obiect de studiu şi în instanţa de apel.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea individuală „Mînzărari Andrian”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 30 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii individuale „Mînzărari Andrian” împotriva Societăţii cu răspundere limitate „Cipitto-la” şi Biroului Vamal Chişinău, intervenientul accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Crochiu- 7 Prim”, executorul judecătoresc Olga Untura cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi