2rac-27/14 — Apărarea dreptului de proprietate

prima instanţă: S. Balmuş dosarul nr. 2rac-27/14 instanţa de apel: N. Budăi, M. Ciugureanu, I. Muruianu DECIZIE 19 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Cepoi Sergiu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Cepoi Sergiu” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Viorica Cosmetic”, Biroul Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii Serviciul Vamal al Republicii Moldova şi compania „Hugo Boss Mark Trade Management” cu privire la apărarea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „Cepoi Sergiu” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 mai 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 04 decembrie 2012, ÎI „Cepoi Sergiu” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Viorica Cosmetic”, Serviciul Vamal al RM, Biroul Vamal Chişinău, intervenient accesoriu „Hugo Boss Mark Trade Management” cu privire la apărarea dreptului de proprietate. În motivarea cererii reclamantul a invocat că la 27 august 1012, a încheiat cu SA „Ăffect” un contract de procurare a unui lot de produse cosmetice şi parfumerie. Pentru marfa procurată, de către Camera de Comerţ din Harikov a fost eliberat un certificat de provenienţă a mărfii cu nr. 0358699 şi un certificat de calitate.

Pentru marfa procurată a fost achitat un avans în sumă de 18 675 dolari SUA, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 2 din 06 februarie 2012. Susţine că la 24 septembrie 2012marfa procurată a fost livrată la locul destinat, ceea ce se confirmă prin declaraţia vamală nr.3027I40243, iar la 26 septembrie 2012, prin notificarea nr. 7720 a fost înştiinţat de către Serviciul Vamal al RM despre faptul că în urma efectuării controlului vamal al mărfii livrate au fost depistate obiecte ale proprietăţii intelectuale şi marfa necesită a fi reţinută pînă la elucidarea situaţiei respective. De asemenea a fost înştiinţat despre faptul că, conform prevederilor Codului vamal, titularul de drept este obligat în termen de 10 zile să informeze în scris autoritatea vamală despre măsurile adoptate.

Menţionează că la 28 octombrie 2012, a expediat în adresa Biroului Vamal Chişinău, demersul nr. 90.X-12 prin care a solicitat expedierea în adresa sa a deciziei organului vamal privind suspendarea operaţiunii de vămuire, notificarea întocmită conform prevederilor art. 304 alin. (4) din Codul Vamal şi dovada depunerii cererii de chemare în judecată de către titularul de drept. Iar prin scrisoarea nr. 8883, Biroul Vamal Chişinău, i-a respins solicitarea invocînd lipsa temeiului juridic, însă ulterior, în urma unei convorbiri telefonice a fost informat că titularul de drept este SA „Viorica Cosmetic” şi în cazul în care cea din urmă va da acordul ca dînşii să introducă marfa pe teritoriul Republicii Moldova, sau să restituie aceasta marfă către vînzător, Biroul Vamal nu v-a crea obstacole.

Afirmă că, la 13 noiembrie 2012, sa adresat către SA „Viorica Cosmetic” cu scrisoare nr. 98-XI/12, prin care a solicitat restituirea mărfii către vînzător, însă prin scrisoarea nr. 06-04-02/727 din 06 aprilie 2012, ultima i-a comunicat că nu-i poate satisface cerinţele, deoarece atribuţiile date intră in competenţa organelor vamale. Insistă că este proprietarul mărfii aflate în depozitul Biroului Vamal, dreptul de proprietate fiind dobîndit în baza unui contract valabil şi necontestat. Solicită obligarea Biroului Vamal Chişinău să pună la dispoziţia cumpărătorului marfa procurată în baza contractului nr. 245 din 27 august 2012 încheiat cu SA „Ăffect” Ukraina şi ÎI „Cepoi Sergiu” în scopul transmiterii vînzătorului.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Buiucani din 11 ianuarie 2013, au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii Serviciul Vamal al RM şi compania „Hugo Boss Trade Mark Management Gmg H&Co”. În cadrul dezbaterilor judiciare, ÎI „Cepoi Sergiu”, a depus cerere de modificare a cerinţelor, prin care a solicitat obligarea Biroului Vamal Chişinău să pună la dispoziţia cumpărătorului marfa procurată în baza contractului nr. 245 din 27 august 2012, încheiat între SA „Ăffect” Ukraina şi ÎI „Cepoi Sergiu”. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 mai 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi puse în seama ÎI „Cepoi Sergiu” toate cheltuielile de depozitare, manipulare şi de păstrare a mărfurilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltuielile de distrugere sau alte cheltuieli aferente ori similare.

S-a obligat Serviciul Vamal al RM să organizeze şi coordoneze cu alte instituţii interesate (Ministerul Ecologiei al RM, Ministerul Sănătăţii al RM etc.) distrugerea produselor contrafăcute importate de ÎI „Cepoi Serhgiu”. Totodată, s-a dispus anularea măsurilor de asigurare aplicate prin încheierea din 04 decembrie 2012, odată cu intrarea în vigoare a hotărîrii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013, a fost respins apelul declarat de către ÎI „Cepoi Sergiu” şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 18 octombrie 2013, ÎI „Cepoi Sergiu” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerînd că la examinarea cauzei în fond instanţele judecătoreşti nu au constatat pe deplin circumstanţele cauzei, au interpretat eronat legea naţională şi nu au ţinut cont de legislaţia internaţională și anume Tratatul de creare a zonei libere de comerţ şi Convenţia Europeană a drepturilor omului. Susţine că în cadrul examinării cauzei au fost prezentate probe pertinente precum că marfa prezentată la Postul Vamal din Republica Moldova a fost procurată legal de la un agent economic, care produce şi realizează asemenea mărfuri, ceea ce exclude faptul că marfa respectivă ar fi contrafăcută, iar conform prevederilor Tratatului de creare a zonei libere de comerţ la care Republica Moldova şi Ucraina sunt parte din anul 2011, ÎI „Cepoi Sergiu” are tot dreptul de a procura legal marfa produsă în Ucraina şi a o introduce în Republica Moldova fără careva restricţii.

A mai indicat recurentul că faptul depistării în lotul de marfă a unor mărci similare cu mărcile înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova după SA „Viorica Cosmetic” şi „Hugo Boss Trade Martk Management Gmg &Co”, nu denotă faptul că produsele procurate sunt contrafăcute, deoarece produsele de parfumerie respective sunt produse şi înregistrate oficial după SA „Ăffect” din Ucraina. Afirmă că titularii de drept au informat Biroul Vamal că produsele de tip „BOSS”, „ŞIPR”, „TROINOI” şi „SAŞA” le-ar aduce atingerea dreptului de proprietate intelectuală solicitînd distrugerea lor, însă nu au prezentat careva acte obligatorii necesare în acest sens, conform prevederilor art. 302 al Codului Vamal.

Cu atît mai mult că titularii de drept nu au depus cerere de intervenţie şi nu au acceptat procedura prevăzută de legislaţie pentru titularul de drept, iar mărfurile fiind reţinute o perioadă îndelungată din vina acestora. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 22 august 2013, a fost expediată în adresa recurentului la data de 29 august 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 274). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 octombrie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Viorica Cosmetic”, Biroului Vamal Chişinău, intervenienţi accesorii Serviciul Vamal al Republicii Moldova şi compania „Hugo Boss Mark Trade Management”, ÎI „Cepoi Sergiu” a solicitat apărarea dreptului de proprietate asupra mărfii procurate în baza contractului nr. 245 din 27 august 2012, de la SA „Ăffect”.

Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, determinând corect raporturile juridice stabilite între părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor în cazul respectiv, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă, justificat au ajuns la concluzia respingerii acţiunii.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că la 25 septembrie 2012, în urma efectuării controlului vamal al mărfii declarate în baza declaraţiei vamale nr. 3027I40243 de către ÎI „Cepoi Sergiu”, au fost depistate mărfuri pe care erau aplicate mărci protejate pe teritoriul Republicii Moldova și care aparțin altor companii şi anume marca „BOSS” înregistrată pe teritoriul Republicii Moldova cu nr.488013 până la 14 august 2014 după compania „P&G” și mărcile „ȘIPR” valabilă până la 03 aprilie 2018, „TROINOI” valabilă până la 03 aprilie 2018 şi marca „SAŞA” valabilă până la 04 aprilie 2018, după SA „Viorica-Cosmetic”.

Tot actele cauzei denotă că mărfurile menţionate au fost reţinute de Biroul Vamal Chişinău, fapt despre care au fost informați declarantul mărfii ÎI „Cepoi Sergiu” şi titularii de drepturi compania „P&G” şi SA „Viorica-Cosmetic” prin notificările 7714, 7715, 7720 din 26 septembrie 2012 (f.d.48-50). Astfel, în scopul protecţiei efective a drepturilor privind mărcile „BOSS”, „ŞIPR”, „TROINOI” şi „SAŞA”, în temeiul art. 302/1 Cod Vamal, atît compania „P&G” cît și SA „Viorica-Cosmetic” au depus cereri de intervenţie la Serviciul Vamal privind asigurarea protecţiei mărcilor sale la frontiera Republicii Moldova, confirmînd că produsele reținute de Serviciul Vamal al RM sunt contrafăcute şi aduc atingerea drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor menționate (f.d.

108- 109). Iar, prin Dispoziţiile nr. 481-d din 30 septembrie 2011, nr. 533-d din 28 octombrie 2011 şi nr.128 - d din 12 martie 2012, Serviciul Vamal al RM a examinat cererile de intervenţie şi a dispus acordarea asistenţei vamale la protecţia obiectelor de proprietate intelectuală ce aparţin companiei „P&G” şi SA „Viorica-Cosmetic” (f.d.110-125).

În conformitate cu prevederile art. 9 al Legii privind protecţia mărcilor nr. 38- XVI din 29 februarie 2008, înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia, care presupune dreptul titularului să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţământul său: a) un semn identic cu marca pentru produse şi sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată; b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă.

În aplicarea acţiunilor de interzicere a folosirii legale a mărcii protejate, titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acțiuni ale terților: - aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale; - oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn; - importul sau exportul produselor sub acest semn. Conform art. 50 alin. (1) al Codului Vamal al RM, sunt considerate mărfuri contrafăcute: orice marfa, inclusiv ambalajul acesteia, care poartă, fără autorizaţie, o marcă identică ori care nu se deosebeşte în aspectele sale esenţiale de o marcă de produs legal înregistrată pentru acelaşi tip de marfa şi care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului mărcii legale.

Iar, reieșind din prevederile art. 304 alin.(1) şi (2) al Codului Vamal, în baza cererii de intervenţie acceptate, organul vamal emite o decizie de reţinere a mărfurilor susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau suspendă operaţiunea de vămuire, notificând în scris despre aceasta, atât titularul de drept, cât şi declarantul/destinatarul mărfurilor. Despre măsurile întreprinse organul vamal informează imediat Serviciul Vamal în modul stabilit. In cazul în care organul vamal a reţinut mărfuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală şi/sau a suspendat operaţiunea de vămuire, mărfurile pot fi distruse fară a se urma procedura stabilită la art.304 alin.(7), dacă titularul de drept informează în scris organul vamal, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării prevăzute la art.304 alin.(1) Cod Vamal.

În temeiul prevederilor enunţate și reieșind din circumstanțele cauzei, instanțele judecătorești corect au dispus respingerea acțiunii ÎI „Cepoi Sergiu” cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra produselor cosmetice „ȘIPR” – 1500 bucăți (87 ml), „TROINOI” – 6000 (95 ml), „SAȘA” – 1500 bucăți (87 ml) și „BOSS” – 1500 bucăți (87 ml) reținute de Biroul Vamal Chișinău la data de 25 septembrie 2012, deoarece aceste mărcii fiind înregistrate după SA „Viorica- Cosmetic” și respectiv, după compania „P&G”, aduc atingerea drepturilor de proprietate intelectuală a ultimilor, cu atît mai mult că mărfurile procurate de ÎI „Cepoi Sergiu” poartă o marcă identică fără autorizație, iar în conformitate cu prevederile art. 50 alin. (1) al Codului Vamal sunt considerate contrafăcute, astfel, argumentele recursului în acest fiind neîntemeiate.

Totodată nu pot fi reținute de către instanța de recurs nici argumentele recursului cu referire la faptul că titularii de drepturi nu au depus cerere de intervenție conform prevederilor art. 302 al Codului Vamal, și nu au acceptat procedura de intervenție, deoarece contravin circumstanțelor cauzei și înscrisurilor din dosar care atestă cu certitudine că atît compania „P&G”, cît și SA „Viorica-Cosmetic” la data de 02 octombrie 2012 (f.d. 108-109) au depus cerere de intervenţie la Serviciul Vamal al RM privind asigurarea protecţiei mărcilor sale la frontiera Republicii Moldova, confirmînd că produsele reținute de Serviciul Vamal al RM sunt contrafăcute și aduc atingerea drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor „ȘIPR” „TROINOI”, „SAȘA” și „BOSS”.

De altfel, este apreciată critic la caz şi referirea recurentului la Tratatul de creare a zonei libere de comerţ, deoarece acesta se referă la taxele vamale aplicate mărfurilor produse în CSI şi nicidecum nu prevede şi libertatea introducerii de mărfuri contrafăcute. Prin urmare, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

Distinct de cele indicate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Din considerentele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către întreprinderea individuală „Cepoi Sergiu”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 02 mai 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderii Individuale “Cepoi Sergiu” împotriva societăţii pe acţiuni “Viorica Cosmetic”, Serviciul Vamal al Republicii Moldova, Biroul Vamal Chişinău, intervenient “Hugo Boss Mark Trade Management” cu privire la apărarea dreptului de proprietate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva