2ra-1292/15 — Privind constatarea faptului că mărfurile reţinute sînt contrafăcute, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală.

Dosarul nr. 2ra-1292/15 Instanţa de fond: CA Chişinău – I. Muruianu DECIZIE 10 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Tamara Chişca - Doneva, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Cepoi Sergiu” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dorian Chiroşca reprezentantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” împotriva Întreprinderii Individuale „Cepoi Sergiu”, intervenient accesoriu Serviciul Vamal privind constatarea faptului că mărfurile reţinute sînt contrafăcute, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală, încasarea prejudiciului, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2014, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată, CONSTATĂ : La 21 februarie 2014 Dorian Chiroşca reprezentantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Cepoi Sergiu”, intervenient accesoriu Serviciul Vamal privind constatarea faptului că mărfurile reţinute sînt contrafacute, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală, încasarea prejudiciului.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 31 ianuarie 2014 în temeiul art. 304 al Codului vamal, autorităţile vamale din cadrul Postului Vamal Cricova al 1 Biroului Vamal Chişinău au reţinut ca fiind susceptibile să aducă atingere unui drept de proprietate intelectuală, 330 de parfumuri inscripţionate cu semnul „BROSS”. Dorian Chiroşca reprezentantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” a indicat că produsele, identificate în urma controlului şi reţinute de către Serviciul Vamal, au fost vizualizate pe baza fotografiilor realizate şi puse la dispoziţia titularului de drepturi. Faţă de această situaţie, prin scrisoarea nr. 898 din 12 februarie 2014 a informat Serviciul Vamal că produsele reţinute la 31 ianuarie 2014 aduc atingere dreptului de proprietate intelectuală asupra mărcii „BOSS” şi prin urmare sînt contrafăcute.

Reclamantul a mai indicat că marca „BOSS” cu nr. 488013 este înregistrată în Republica Moldova prin intermediul aranjamentului de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, ratificat de Parlamentul R. Moldova prin hotărîrea nr. 1624-XII din 26 octombrie 1993. Potrivit datelor din baza de date Romarin marca „BOSS” este înregistrată pentru clasa 3 al clasificatorului internaţional de produse şi servicii, adică pentru aşa produse cum sînt: cosmeticile, uleiuri esenţiale, produse de parfumerie şi se bucură de protecţie pe teritoriul R. Moldova pînă la 14 august 2014. Dorian Chiroşca reprezentantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” consideră că deoarece marca „BOSS” reprezintă un drept de proprietate intelectuală, importul şi comercializarea neautorizată a produselor, ce poartă mărci identice sau similare cu marca „BOSS”, aduce atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deţinute asupra acestei mărci, fapt care reiese din prevederile art. 9 al Legii nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor.

Prin acţiunile sale directe, săvîrşite de ÎI „Cepoi Sergiu”, acesta a dorit să aducă prejudicii grave imaginii profesionale şi de calitate asupra mărcii „BOSS”, pe care reclamanta le-a obţinut în urmă promovării acestea pe piaţa R. Moldova.

Reclamantul a solicitat constatarea faptului că mărfurile, reţinute de Postul Vamal Cricova, Biroul Vamal Chişinău în baza notificării nr. 11 din 31 ianuarie 2014 şi anume 330 de parfumuri cu inscripţia „BROSS”, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală, deţinute de reclamant asupra mărcii cu nr. 488013 BOSS înregistrată pe teritoriul R. Moldova, prin urmare sînt contrafăcute, interzicerea importului precum şi a comercializării neautorizate de către pîrît a produselor importate de ÎI „Cepoi Sergiu” şi anume 330 parfumuri cu inscripţia „BROSS”, obligarea pîrîtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.000 lei, a prejudiciului material în sumă de 6.600 lei şi moral în mărime de 6.600 lei, cît şi obligarea pîrîtului de a publica în presă pe cheltuiala sa, dispozitivul hotărîrii judecătoreşti, în două publicaţii de circulaţie naţională.

De asemenea a solicitat obligarea şi punerea în seama pîrîtului toate cheltuielile de depozitare, manipulare şi de păstrare a mărfurilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltuielile de distrugere sau alte cheltuieli aferente ori similare, obligarea Serviciului Vamal să anuleze din oficiu declaraţia vamală depusă de ÎI „Cepoi 2 Sergiu”, să organizeze şi coordoneze cu alte instituţii interesate distrugerea produselor contrafăcute şi importate de ÎI „Cepoi Sergiu”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2014 s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Dorian Chiroşca reprezentantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG”.

S-a constatat faptul că mărfurile reţinute în baza notificării nr. 711 din 31 ianuarie 2014 de Postul Vamal Cricova a Biroului Vamal Chişinău şi anume 330 unităţi de parfumuri cu inscripţie „BROSS” aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deţinute de reclamantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” asupra mărcii cu nr. 488013 „BOSS” înregistrată pe teritoriul R. Moldova prin urmare sînt contrafăcute. S-a interzis importul precum şi comercializarea neautorizată de către pîrît a produselor importate de ÎI „Cepoi Sergiu” şi anume a 330 unităţi de parfumuri cu inscripţia BROSS. S-a încasat de la ÎI „Cepoi Sergiu” în folosul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” repararea prejudiciului material în sumă de 6.600 lei, prejudiciul moral în sumă de 6.600 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 12.000 lei.

S-a obligat ÎI „Cepoi Sergiu” de a publica în presă, pe cheltuiala sa, dispozitivul hotărîrii judecătoreşti, în două publicaţii de circulaţie naţională. S-a pus în seama ÎI „Cepoi Sergiu” de a achita toate cheltuielile de depozitare, manipulare şi de păstrate a mărfurilor sub supraveghere vamală, precum şi cheltuielile de distrugere sau alte cheltuieli aferente ori similare produse după pronunţarea prezentei hotărîri. S-a respins cerinţa cu privire la obligarea Serviciului Vamal al R. Moldova să anuleze din oficiu declaraţia vamală depusă de ÎI „Cepoi Sergiu”, să organizeze şi să coordoneze cu alte instituţii interesate distrugerea produselor contrafăcute importate de ÎI „Cepoi Sergiu” (f. d. 183, 195 - 200 vol. I). La 16 martie 2015 ÎI „Cepoi Sergiu” a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii, cu scoaterea cererii de pe rol.

În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu hotărîrea instanţei de judecată, menţionînd că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii pe care instanţa le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe pertinente şi suficiente. La 22 mai 2015 Dorian Chiroşca reprezentantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” a depus referinţă asupra cererii de recurs, solicitînd respingerea recursului cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, menţionînd în acest sens că argumentele cererii de recurs poartă un caracter declarativ şi bazate pe presupuneri. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 01 decembrie 2014 şi a fost expediată părţilor la 19 ianuarie 2015. Recurentul a înaintat cererea de recurs la 16 martie 2015, fiind depusă în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii 3 Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat urmează a fi admis din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 01 decembrie 2014 a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Dorian Chiroşca reprezentantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG”; a constatat faptul că mărfurile reţinute în baza notificării nr. 711 din 31 ianuarie 2014 de Postul Vamal Cricova al Biroului Vamal Chişinău şi anume 330 unităţi de parfumuri cu inscripţie „BROSS” aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deţinute de reclamantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” asupra mărcii cu nr. 488013 „BOSS”, înregistrată pe teritoriul R. Moldova, prin urmare sunt contrafăcute; s-a interzis importul precum şi comercializarea neautorizată de către pîrît a produselor importate de ÎI „Cepoi Sergiu” şi anume a 330 unităţi de parfumuri cu inscripţia BROSS; s-a încasat de la ÎI „Cepoi Sergiu” în folosul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” repararea prejudiciului material în sumă de 6.600 lei, prejudiciul moral în sumă de 6.600 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 12.000 lei; s-a obligat ÎI „Cepoi Sergiu” de a publica în presă, pe cheltuiala sa, dispozitivul hotărîrii judecătoreşti, în două publicaţii de circulaţie naţională; s-a pus în seama ÎI „Cepoi Sergiu” de a achita toate cheltuielile de depozitare, manipulare şi de păstrate a mărfurilor sub supraveghere vamală,

precum şi cheltuielile de distrugere sau alte cheltuieli aferente ori similare produse după pronunţarea prezentei hotărîri; s-a respins cerinţa cu privire la obligarea Serviciului Vamal al R. Moldova să anuleze din oficiu declaraţia vamală depusă de ÎI „Cepoi Sergiu”, să organizeze şi să coordoneze cu alte instituţii interesate distrugerea produselor contrafăcute importate de ÎI „Cepoi Sergiu”. Concluzia respectivă este considerată de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit prematură din următoarele considerente. La examinarea cauzei instanţa de judecată urma să verifice şi/sau să propună reclamantului de a prezenta actele de constituire a „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG”, sediul, adresa juridică, reprezentantul legal al acestora.

Conform art. 55 alin. (1) Cod Civil persoană juridică este organizaţia care are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobîndească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în instanţă de judecată. Iar art. 62 alin. (3) Cod Civil stipulează că actele de constituire ale persoanei juridice trebuie să conţină denumirea şi sediul ei, modul de administrare a activităţii şi alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv. În actele de 4 constituire ale persoanei juridice cu scop nelucrativ se stabileşte obiectul şi scopurile activităţii ei.

De asemenea instanţa de judecată nu a stabilit faptul dacă „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” este titularul mărcii “BOSS”. Conform art. 6 al Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor titular al mărcii este persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice şi/sau juridice în numele căreia/căruia marca este protejată în conformitate cu prezenta lege. Drepturile dobîndite prin înregistrarea mărcii în Registrul naţional al mărcilor se confirmă prin titlul de protecţie – certificatul de înregistrare a mărcii. Drepturile asupra mărcii pot fi dobîndite individual sau în coproprietate în indiviziune. Modul de utilizare a drepturilor în coproprietate asupra mărcii se stabileşte prin acordul încheiat între coproprietari.

Or, conform art. 61 alin. (2) lit. a) din legea menţionată, sînt în drept să iniţieze acţiune privind încălcarea unui drept exclusiv ori a unui interes legitim care decurge din dreptul exclusiv, titularul mărcii. Totodată instanţa de recurs constată că la examinarea cauzei nu s-a confirmat prin ce s-a încălcat proprietatea „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG”, nefiind prezentate în acest sens probe precum că inscripţia „BROSS” ar fi identică sau similară cu inscripţia „BOSS”. În actele cauzei nu s-a anexat probe cu marca „BOSS” pentru a fi putut determina deosebirile şi/sau similititudinile acestora. Cu atît mai mult că în cadrul examinării cauzei reprezentantul pîrîtului a înaintat un demers, consemnat în procesul - verbal al şedinţei de judecată din 01 decembrie 2014, prin care a solicitat ca să fie prezentată o mostră de parfum cu marca „BOSS” (f.d.

139 verso). Conform art. 9 al Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia.

Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimţămîntul său: a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată; b) un semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă; c) un semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica Moldova, iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.

(2) În aplicarea alin.(1), titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor: 5 a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale; b) oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn; c) importul sau exportul produselor sub acest semn; d) utilizarea semnului pe documentele de afaceri şi în publicitate; e) multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate la lit.a)-d). De asemenea nu s-a analizat în ansamblu produsul litigios, inclusiv denumirea completă, „BROSS Collectione Vittorio Bellucci”, ambalajul, sticla şi forma acesteia, volumul, conţinut şi altele.

Or, la examinarea probelor instanţa de judecată urma să dispună numirea unei expertize referitoare la identitatea ori similititudinea celor două mărci cît şi pentru probarea argumentului privind contrafacerii producţiei. Luînd în consideraţie faptul că de către reprezentantul ÎI „Cepoi Sergiu” s-a înaintat cerere, menţionată în procesul – verbal din 01 decembrie 2014, prin care a solicitat ca reclamantul să prezinte o expertiză care confirmă că „BOSS” şi „BROSS” este una şi aceiaşi marcă. Cerere dată nefiind examinată de către instanţa de judecată. Conform art. 148 alin. (1) CPC pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, instanţa dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege, din oficiu.

Actele reviziei ori ale inspecţiilor departamentale, precum şi raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeaşi problemă. De altfel spus conform art. 4 al Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, denumită în continuare AGEPI, este oficiul naţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate care acordă pe teritoriul Republicii Moldova protecţie mărcilor în condiţiile prezentei legi.

(2) AGEPI: a) elaborează proiecte de acte legislative şi de alte acte normative în domeniul mărcilor, instrucţiuni, alte materiale necesare aplicării prezentei legi; b) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a mărcilor, înregistrează şi eliberează, în numele statului, certificate de înregistrare a mărcilor, publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al Republicii Moldova, denumit în continuare BOPI; c) asigură completarea şi păstrarea colecţiei naţionale de mărci; d) îndeplineşte atribuţiile oficiului de origine pentru cererile de înregistrare internaţională a mărcilor avînd ca ţară de origine Republica Moldova, depuse de către solicitanţii naţionali sau străini, în conformitate cu prevederile Aranjamentului de la Madrid şi ale Protocolului referitor la Aranjament; 6 e) ţine Registrul naţional al cererilor de înregistrare a mărcilor şi Registrul naţional al mărcilor; f) examinează şi înregistrează contractele de licenţă, de cesiune, şi de franchising privind drepturile asupra mărcilor; g) exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.

(3) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine cu ele relaţii de cooperare în domeniu. Astfel că instanţa de recurs opinează în favoarea de a invita în proces, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, pentru a da explicaţii în sensul dacă mărcile din litigiu au fost, sînt sau nu înregistrate în Registrul mărcilor. Conform art. 67 alin. (1) CPC persoana interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în el alături de reclamant sau de pîrît pînă la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanţă dacă hotărîrea pronunţată ar putea să influenţeze drepturile sau obligaţiile lui faţă de una din părţi.

Cu atît mai mult că conform art. 67 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 38 din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, dacă în procesul examinării unui litigiu se constată că sînt încălcate drepturile asupra unei mărci, instanţa de judecată poate cere ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuţie a produselor care încalcă un drept asupra mărcii să fie furnizate de contravenient şi/sau de orice altă persoană. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată că în materialele cauzei se conţin înscrisuri cu conţinut contradictoriu. În sensul dat, instanţa de recurs opinează în favoarea necesităţii studierii suplimentare a documentelor anexate la materialele cauzei, în scopul concretizării depoziţiilor părţilor şi pentru a elimina orice dubii la interpretarea declaraţiilor lor.

Pornind de la conţinutul art. 373 CPC instanţa de apel este împuternicită cu competenţa în vederea soluţionării acestor chestiuni. Instanţa trebuie să dee apreciere tuturor probelor din dosar şi argumentelor invocate de părţile aflate în litigiu, iar adoptarea unui act în strictă conformitate cu prevederile legii impune necesitatea de a examina momentele primordiale ale cauzei. În cursul examinării litigiului urmează a se da apreciere şi altor circumstanţe ale pricinii în partea ce ţine de fondul cauzei, în măsura în care ele sînt confirmate prin probe justificate şi relevante pentru soluţionarea corectă a litigiului, obiectul căruia este reglementat prin dispoziţiile normelor de drept material conţinute în cartea IV capitolul XI titlu III Cod Civil.

În acest context, Colegiul conchide că urmează a se ţine cont de prevederile art. 118 alin. (1) CPC, potrivit căruia fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Instanţa va ţine cont de faptul că este responsabilă de determinarea definitivă a circumstanţelor, care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi că în acest sens poate fi propus părţilor, să-şi concretizeze pretenţiile, să prezinte probe suplimentare şi să 7 dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor. La rejudecarea pricinii, instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate mai sus, să creeze condiţii obiective şi egale părţilor pentru realizarea şi exercitarea drepturilor sale procedurale şi în dependenţă de probele pertinente administrate, rejudecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală.

Lacunele indicate mai sus nu pot fi corectate la judecarea recursului, fapt pentru care recursul urmează a fi admis, decizia instanţei de apel – casată, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel, cu respectarea principiilor ce guvernează litigiul în cauză. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Cepoi Sergiu”.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dorian Chiroşca reprezentantul „Hugo Boss Trade Mark Management GmbH&Co.KG” împotriva Întreprinderii Individuale „Cepoi Sergiu”, intervenient accesoriu Serviciul Vamal privind constatarea faptului că mărfurile reţinute sînt contrafăcute, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală, încasarea prejudiciului, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari Maria Ghervas 8