2ra-3838/13 — Obligarea eliberării informaţiei

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2ra-3838/13 instanţa de apel: S. Arnăut Iu. Cotruţă, A. Minciuna DECIZIE 18 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul- Valeriu Doagă Judecătorii –Nicolae Clima, Ion Corolevschi Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de Moscovschi Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moscovschi Valeriu împotriva ÎS „Cadastru” cu privire la obligarea eliberării informaţiei, încasarea sumei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013 c o n s t a t ă La data de 14 februarie 2013 Moscovschi Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Cadastru” cu privire la obligarea eliberării informaţiei, încasarea sumei şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Moscovschi Valeriu a menţionat, că la data de 18 decembrie 2012 s-a adresat la ÎS „Cadastru”, filiala OCT Chişinău cu cerere, prin care a solicitat prestarea serviciului de eliberare a informaţiei din registrul bunurilor imobile în privinţa bunurilor imobile ce aparţin ÎS „Centaur”. Menţionează, că pîrîtul, prin răspunsul nr. M-07/0107/001 din 01 februarie 2013 a refuzat să presteze serviciul solicitat. Reclamantul Moscovschi Valeriu solicită obligarea ÎS „Cadastru” să-i elibereze informaţia din registrul bunurilor imobile în privinţa bunurilor imobile ce aparţin ÎS „Centaur”, încasarea de la ÎS „Cadastru” a sumei de 1326,51 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 10000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 aprilie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013 s-a respins apelul declarat de Moscovschi Valeriu şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 07 octombrie 2013 Moscovschi Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri privind obligarea ÎS „Cadastru” să-i elibereze informaţia din registrul bunurilor imobile în privinţa bunurilor imobile ce aparţin ÎS „Centaur”. În motivarea recursului a indicat, că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. S-a constatat, că Colegiul Civil al Curţii de Apel Chişinău la data de 18 iulie 2013 a examinat apelul declarat de Moscovschi Valeriu împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 aprilie 2013 şi a respins apelul declarat de Moscovschi Valeriu, a menţinut hotărârea primei instanţe prin care acţiunea înaintată de Moscovschi Valeriu s-a respins. Instanţa de recurs consideră, că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material şi procedural. Astfel, instanţa de apel urma să judece toate motivele apelului respectând prevederile articolului 373 Cod de procedură civilă.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine, că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecând apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supuse apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză, în final menţinând hotărîrea primei instanţe ca întemeiată. Or, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiunea de bază, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziţiei instanţei pe fiecare din argumentele invocate.

Astfel, instanţa de apel a comis încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii. Conform art. 6 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile, înregistrarea are un caracter deschis. Organul care efectuează înregistrarea este obligat să elibereze, în termen de 7 zile lucrătoare sau într-un alt termen stabilit de lege, oricărei persoane fizice care s-a legitimat şi a depus o cerere scrisă şi oricărei persoane juridice care l-a sesizat oficial informaţiile solicitate despre toate drepturile înregistrate asupra oricărui bun imobil. Nu se eliberează extrase referitoare la bunurile imobile ale căror date constituie secret de stat.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (23) din Legea cadastrului bunurilor imobile, informaţia sistematizată privind bunurile imobile asupra cărora o persoană deţine drept de proprietate se eliberează doar: a) persoanei în cauză sau reprezentantului acesteia; 2 b) organelor procuraturii, organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, executorilor judecătoreşti; c) Curţii de Conturi, pentru asigurarea activităţii acesteia; d) organelor fiscale; e) administratorului procesului de insolvabilitate pentru bunurile persoanei administrate; f) persoanelor cu drept de moştenire a bunurilor persoanei în cauză în cazul decesului acesteia; g) notarului care îndeplineşte procedura succesorală; h) autorităţilor administraţiei publice locale.

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 14 februarie 2013 recurentul a solicitat obligarea ÎS „Cadastru” să-i elibereze informaţia din registrul bunurilor imobile în privinţa bunurilor imobile ce aparţin ÎS „Centaur” în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea cadastrului bunurilor imobile. Instanţa de apel a menţinut hotărârea primei instanţe prin care s-a respins acţiunea recurentului în temeiul art. 6 alin. (23) din Legea cadastrului bunurilor imobile, însă nu a verificat obiectul pretenţiilor invocate de recurent şi motivul solicitării acestora, or recurentul a solicitat eliberarea de la ÎS „Cadastru” a informaţiei prevăzute la art. 6 alin. (1), dar nu a informaţiei sistematizate din art. 6 alin. (23) din Legea cadastrului bunurilor imobile.

Colegiul menţionează că, în cererea de apel recurentul invocă motive şi mai multe argumente întru necesitatea obţinerii informaţiei solicitate, asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat, a trecut superficial asupra controlului legalităţii şi temeiniciei hotărârii, ignorând prevederile art. 373 din Codul de procedură civilă. Instanţa de apel urmează să concretizeze cerinţele recurentului din cererea de chemare în judecată, în cumul cu cererea prealabilă adresată intimatului şi din cererea de apel. Mai mult ca atât, instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei.

Potrivit recomandărilor avizului nr.11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în care Curtea condamnă Statele pentru încălcarea art. 6 din Convenţie, nemotivarea hotărârilor de către instanţele de judecată aduce atingere echităţii procesului (Tejedor Garcia vs Spania, hotărârea din 16 decembrie 1997, §31; Vasilescu vs România hotărârea din 08 iunie 2006). Din interpretarea art. 6§1 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărârile contestate asupra tuturor cerinţelor 3 acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora.

Dat fiind faptul că, instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, iar lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, cauza urmează a fi rejudecată. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi reexaminând pricina să emită o hotărâre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Moscovschi Valeriu.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moscovschi Valeriu împotriva ÎS „Cadastru” cu privire la obligarea eliberării informaţiei, încasarea sumei şi repararea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ion Corolevschi Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4