2ra-4021/13 — Încasarea datoriei

Instanţa de fond: M. Ţurcan Dosarul nr. 2ra-4021/13 Instanţa de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Ceban Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către societatea cu răspundere limitată „Ştefan-Vodă-Gaz” împotriva lui Ceban Victor, privind încasarea prejudiciului pentru consumul fraudulos a gazelor naturale, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 25 iulie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de către Ceban Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 09 aprilie 2013, c o n s t a t ă : La 04 februarie 2013, SRL „Ştefan-Vodă-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ceban Victor, privind încasarea prejudiciului pentru consumul fraudulos a gazelor naturale.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 19 noiembrie 2012, locul de trai al pîrîtului Ceban Victor s-a depistat, că el samavolnic, pe calea perforării conductei de gaz a pătruns cu ajutorul unei bucăţi de sîrmă de metal în contorul de gaz şi prin această metodă a stopat mecanismul de înregistrare a volumului de gaz consumat. Pe acest caz la 19 noiembrie 2012, a fost întocmit un proces-verbal de depistare a încălcării clauzelor contractuale, contorul de gaz fiind ridicat, sigilat şi lăsat la păstrare la consumatorul Ceban Victor, care urma să se prezinte la comisia administrativă la 20 noiembrie 2012. 1 La 20 noiembrie 2012, pîrîtul s-a prezentat la comisie, unde şi-a recunoscut vinovăţia, însă aflînd despre suma care urmează să o achite a părăsit şedinţa.

Prejudiciul cauzat de către pîrît întreprinderii pentru consumul fraudulos a gazului natural, conform metodei pauşale, constituie suma de 42.649,16 lei, fiind preîntîmpinat să achite această sumă pînă la 10 decembrie 2012, însă Ceban Victor a refuzat să achite această sumă. Solicită reclamantul încasarea din contul lui Ceban Victor prejudiciul cauzat pentru consumul fraudulos a gazelor naturale în mărime de 42.649,16 lei şi a cheltuielilor de judecată suportate la plata taxei de stat în mărime de 1.279,48 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 09 aprilie 2013, acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Ceban Victor în beneficiul SRL „Ştefan-Vodă-Gaz” prejudiciul material pentru consumul fraudulos de gaze naturale în mărime de 31.986,86 lei şi taxa de stat în mărime de 959 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 25 aprilie 2013, Ceban Victor a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, prin care să se dispună micşorarea sumei încasate, reieşind din costul a 57 m3 de gaze naturale. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 25 iulie 2013, cererea de apel declarată de către Ceban Victor a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. La 15 octombrie 2013, Ceban Victor a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, cu pronunţarea unei hotărîri noi prin care să se dispună micşorarea sumei încasate, reieşind din costul a 57 m3 de gaze naturale. În motivarea cereri de recurs recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bender a pronunţat decizia la 25 iulie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 14 august 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 15 octombrie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; 2 b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ceban Victor este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de către Ceban Victor împotriva decizie Curţii de Apel Bender din 25 iulie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 3 d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Ceban Victor se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4