2ra-1723/15 — Obligarea de a permite accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale şi demontarea contorului instalat din contul întreprinderii, încasarea contravalorii gazelor naturale consumate fraudulos şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: I. Silarin dosarul nr. 2ra-1723/15 instanţa de apel: D.Manole, S.Arnăut, E.Fistican DECIZIE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală Liliana Catan, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Ştefan Vodă Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Ştefan Vodă Gaz” împotriva lui Bîrcă Iosif privind obligarea de a permite accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale şi demontarea contorului instalat din contul întreprinderii, încasarea contravalorii gazelor naturale consumate fraudulos şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ,,Ştefan Vodă Gaz” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 04 iulie 2014, c o n s t a t ă La 15 ianuarie 2014 SRL ,,Ştefan Vodă Gaz” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Bîrcă Iosif privind obligarea de a permite accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale şi demontarea contorului instalat din contul întreprinderii, încasarea contravalorii gazelor naturale consumate fraudulos şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, la 09.12.2013 între SRL „Ştefan Vodă Gaz” şi consumatorul casnic Barcă Iosif a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 1010446, conform căruia SRL „Ştefan Vodă Gaz” era obligată să aprovizioneze cu gaze naturale domiciliul consumatorului Barcă Iosif, acesta din urmă la rîndul său fiind obligat să răspundă de integritatea contorului de gaze naturale, de sigiliile aplicate etc. Menţionează reclamantul că, la data de 22.10.2013 în timpul petrecerii controlului de către reprezentanţii SRL „Ştefan Vodă Gaz” a contorului şi utilajului de gaze naturale a consumatorului Barcă Iosif, s-a depistat, că sigiliul de stat a contorului este deteriorat, ceia ce permitea consumarea gazelor naturale fără înregistrarea lor în modul cuvenit.

Indică că, tot atunci contorul de gaze naturale cu nr. 003810462, în prezenţa pîrîtului Barcă Iosif, a fost demontat, amplasat în sacoşă, sigilat şi transmis consumatorului, cu întocmirea documentelor necesare. 1 Actul de demontare şi primire a contorului a fost semnat către pîrît, iar în locul contorului demontat, în conformitate cu cerinţele Regulamentului de furnizare şi utilizarea a gazelor naturale a fost instalat temporar un alt contor, din contul întreprinderii. La 23.10.2013, pîrîtul Bîrcă Iosif, din propria iniţiativă, s-a prezentat la întreprindere pentru clarificarea problemei apărute, unde i s-a explicat necesitatea supunerii unei expertize specializate pentru clarificarea problemei date, după ce acesta a plecat cu tot cu contor.

Menţionează că, pîrîtul în mod categoric a refuzat să prezinte la expertiză contorul, să se prezinte la comisia întreprinderii pentru examinarea cazului dat şi să achite factura pentru consumul de gaze naturale în mod fraudulos. La pretenţia din 23.12.2013, pîrîtul nu a reacţionat şi nu a dat nici un răspuns, iar la data de 09.01.2014 a refuzat categoric să permită reprezentanţilor întreprinderii deconectarea gazelor naturale şi demontarea contorului. Solicită reclamantul, SRL,,Ştefan Vodă Gaz”, obligarea pîrîtului Bîrcă Iosif să permită reprezentanţilor întreprinderii accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale şi demontarea contorului instalat din contul întreprinderii, încasarea contravalorii gazelor naturale consumate fraudulos în sumă de 51 449, 04 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată compuse din cheltuieli poştale în sumă de 34, 5 lei şi taxa de stat în sumă de 1 543, 5 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 04 iulie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL „Ştefan Vodă Gaz” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de SRL ,,Ştefan Vodă Gaz” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 04 iulie 2014. La 30 martie 2015 SRL „Ştefan Vodă Gaz” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti, cu remiterea dosarului spre rejudecare în instanţa de fond. În susţinerea recursului s-a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Susţine recurentul că instanţele judecătoreşti eronat au tratat practic toate dovezile din dosar, fapt ce a dus la emiterea unor hotărîri neîntemeiate şi ilegale.

În acest sens indică că depoziţiile martorilor date în cadrul şedinţelor de judecată eronat au fost expuse în hotărîrile judecătoreşti, avînd în vedere că aceştea au depus explicaţii contradictorii decît cele indicate în hotărîrile contestate. Referitor la termenul declarării recursului, Colegiul menţionează că acesta a fost depus în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost emisă la 03.02.2015, iar recursul declarat la 30.03.2015 a fost depus cu respectarea termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Verificînd în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

2 În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Aliniatul (3) prevede cazurile cînd se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. În conformitate cu art. 117 alin. (1) CPC, probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii. Conform aliniatului (2) al aceluiaşi articol, în calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor.

Conform art. 131 alin. (1) CPC, explicaţiile date de părţi şi intervenienţi asupra circumstanţelor care le sînt cunoscute şi care au importanţă în proces urmează a fi verificate şi evaluate deopotrivă cu celelalte probe. Iar conform art. 132 alin. (1) CPC, martor poate fi orice persoană care nu are interes în proces şi căreia îi sînt cunoscute, direct sau indirect, fapte referitoare la pricină. Depoziţiile martorului nu pot fi considerate probă dacă el nu a cunoscut personal faptele. În conformitate cu art. 130 alin. (1), (2) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Din materialele dosarului s-a constatat că, la 09.12.2013 între SRL „Ştefan Vodă Gaz” în calitate de furnizor şi Barcă Iosif în calitate de consumator a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale consumatorului casnic nr. 1010446. Conform actului de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale din 22.10.2013, în timpul petrecerii controlului de către reprezentanţii SRL „Ştefan Vodă 3 Gaz” a contorului şi utilajului de gaze naturale a consumatorului Barcă Iosif, s-a depistat deteriorarea sigiliului de stat a contorului de gaz (f.d.8). Prin actul de demontare a echipamentului de măsurare din 22.10.2013, contorul a fost împachetat şi sigilat cu sigiliul nr. 7977901 şi transmis consumatorului pentru al prezenta la comisia de examinare, pentru ce ultimul a şi semnat (f.d.9).

Potrivit procesului-verbal din 20 decembrie 2013 a şedinţei comisiei pentru examinarea cauzelor de încălcare de către consumatori a condiţiilor contractuale, care au dus la neînregistrarea, sau înregistrarea incompletă a volumelor gazelor naturale, s-a stabilit consumatorului Bîrca Iosif pentru achitare suma de 51 449, 40 lei, în urma cauzării pagubei materiale. De asemenea, înaintînd prezenta acţiune în judecată, SRL,,Ştefan Vodă Gaz” a solicitat obligarea pîrîtului Bîrcă Iosif să permită reprezentanţilor întreprinderii accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale şi demontarea contorului instalat din contul întreprinderii, încasarea contravalorii gazelor naturale consumate fraudulos în sumă de 51 449, 04 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii formulate de SRL,,Ştefan Vodă Gaz”, invocînd că, la caz, nu a fost demonstrat prin probe pertinente şi concludente sustragerea în mod fraudulos a gazelor naturale de către consumatorul Bîrcă Iosif. Totodată, ajungînd la concluzia respingerii acţiunii, instanţele de judecată şi-au întemeiat soluţia inclusiv şi pe declaraţiile martorilor audiaţi în cadrul şedinţei de judecată, menţionînd că, martorii Florea Diana şi Grosu Svetlana au comunicat instanţei precum că, intimatul Bîrcă Iosif, personal s-a prezentat la întreprindere întru clarificarea cazului, intrînd în întreprindere cu contorul, însă a plecat fără contor, lăsîndu-l pe masă la administraţia întreprinderii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluziile instanţelor judecătoreşti nu corespund întru totul materialelor cauzei, iar aprecierea probelor a fost una arbitrară. În acest sens, instanţa de recurs menţionează că din conţinutul declaraţiilor martorilor Florea Diana şi Grosu Svetlana, precum şi a altor martori audiaţi în cadrul şedinţei de judecată rezultă contrariul celor expuse de către instanţele de judecată în hotărîrile adoptate, martorii în cauză explicînd instanţei că, intimatul Bîrcă Iosif s-a prezentat la administraţia întreprinderii cu contorul de gaze naturale în sacoşă şi tot în aceiaşi zi a plecat de la întreprindere cu contorul (f.d.

56, 58, 93, 99, 101). Circumstanţele descrise determină Colegiul să conchidă că instanţele de judecată şi-au întemeiat hotărîrile pe concluzii ce decurg din aprecierea greşită a dovezilor administrate, iar contradicţiile dintre probele indicate nu au fost lichidate de către instanţa de apel, de aceea hotărîrile adoptate nu pot fi menţinute ca întemeiate. Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural şi nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a 4 admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată ,,Ştefan Vodă Gaz”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată ,,Ştefan Vodă Gaz” împotriva lui Bîrcă Iosif privind obligarea de a permite accesul în domiciliu pentru deconectarea gazelor naturale şi demontarea contorului instalat din contul întreprinderii, încasarea contravalorii gazelor naturale consumate fraudulos şi cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Liliana Catan Valentina Clevadî 5