2ra-4028/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Al.Rotari dosarul nr.2ra-4028/13 instanţa de apel: N.Craiu A.Minciuna, Sv.Caitaz ÎNCHEIERE 12 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bobeica Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Moldtelecom” împotriva lui Bobeica Ion cu privire la încasarea datoriei şi la acţiunea reconvenţională înaintată de Bobeica Ion împotriva SA „Moldtelecom” cu privire la restituirea sumei achitate pentru serviciile neprestate şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013 c o n s t a t ă La data de 28 septembrie 2012 SA „Moldtelecom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bobeica Ion cu privire la încasarea datoriei.

In motivarea acţiunii reclamantul SA „Moldtelecom” a menţionat că, în baza contractului de prestare a serviciului „Acces Internet de Bandă Largă” nr. 3570053 din 03 august 2010 încheiat între SA „Moldtelecom” şi Bobeica Ion, reclamantul a prestat pârâtului serviciu de acces la Internet, la pachetul MaxDSL „Brio”, ultimul obligându- se să achite lunar costul serviciului în sumă de 150 lei, pe un termen de 36 luni. Conform acordului adiţional la contract, operatorul instalează echipamentul necesar în încăperile clientului pe perioada de valabilitate a contractului, iar în cazul rezilierii contractului până la expirarea perioadei minime contractuale clientul va achita operatorului o taxă de reziliere în valoare de 600 lei.

Pârâtului i-a fost eliberat terminalul xDSL (modem) modemul WiFi, însă acesta nu şi-a executat integral obligaţia de plată în avans, din care considerent la data de 09 noiembrie 2010 reclamantul a reziliat contractul în conformitate cu prevederile pct. 4.3 şi 8.5 al contractului. Pârâtul având în avans doar suma de 104,01 lei, a acumulat o datorie în sumă de 495,99 lei. Totodată, la 10 septembrie 2010 între părţi a fost încheiat contractul nr. 3570053 privind prestarea serviciilor de comunicaţii electronice, potrivit căruia SA „Moldtelecom” s-a obligat să presteze pârâtului serviciul de televiziune IPTV pe un termen de 24 luni la preţ lunar de 200 lei. 1 La 09 noiembrie 2010, din considerentele că pârâtul nu şi-a executat obligaţia de plată a serviciilor prestate, contractul a fost reziliat unilateral, pârâtul fiind obligat să achite tariful de reziliere în mărime de 300 lei, fapt stipulat în pct. 1.6, pct. 1.6.2 şi Tabelul nr. 6 Anexa nr. 3 al contractului.

Prin urmare, reieşind din faptul că pârâtul a înregistrat o datorie de 795,99 lei, la 02 decembrie 2010 în adresa acestuia a fost expediată o reclamaţie, prin care a fost informat despre datoria formată şi termenul achitării acesteia, însă careva acţiuni în vederea stingerii datoriei din partea lui Bobeica Ion nu au fost întreprinse. Mai indică reclamantul, că la 04 mai 2011 a fost emisă ordonanţa judecătorească privind încasarea de la Bobeică Ion a datoriei de 795,99 lei, însă aceasta a fost anulată prin încheierea judecătorească din 26 mai 2011. Reclamantul SA „Moldtelecom” a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei pentru serviciile prestate în sumă de 795,99 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 270 lei, în total 1065,99 lei.

La data de 23 octombrie 2012 Bobeica Ion a înaintat acţiunea reconvenţională împotriva SA „Moldtelecom” cu privire la restituirea sumei achitate pentru serviciile neprestate şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reconvenţionale a menţionat că, contractul de prestare a serviciului „Acces Internet de Bandă Largă” nr. 3570053 a fost încheiat cu altă persoană, Iurie Silviu fără acordul său, prin intermediul telefonului 022615146. La 03 august 2010 a reîncheiat cu SA „Moldtelecom” contractul de prestare a serviciului de internet cu acelaşi număr 3570053, dar nu a fost conectat la internet în termen de 5 zile şi nici ulterior după adresările repetate. Necătând la acest fapt a achitat pentru luna august plata pentru serviciile de internet.

Ca urmare, el a solicitat la 22 septembrie 2010 restituirea banilor achitaţi pentru serviciul neprestat, iar la 22 octombrie 2010 a depus cerere de reziliere a contractului, însă cerinţele sale nu au fost satisfăcute. De asemenea reclamantul susţine, că pentru încheierea şi rezilierea contractului cu Silviu Iurie, a achitat două facturi a câte 125 lei fiecare. Consideră reclamantul, că prin acţiunile şi inacţiunile SA „Moldtelecom” i-au fost cauzate lui şi familiei sale daune materiale şi morale, suferinţe psihice şi nervozitate. Pe parcursul examinării pricinii Bobeica Ion şi-a concretizat pretenţiile şi a solicitat încasarea de la SA „Moldtelecom” a sumei de 700 lei pentru serviciile neprestate, 250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată şi 100000 lei cu titlu de prejudiciul moral.

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 martie 2013 s-a admis acţiunea înaintată de SA „Moldtelecom”, s-a încasat de la Bobeica Ion în beneficiul SA „Moldtelecom” datoria în mărime de 795,99 lei şi taxa de stat în sumă de 270 lei. Acţiunea reconvenţională înaintată de Bobeica Ion s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013 s-a respins apelul declarat de Bobeica Ion, s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La 22 octombrie 2013 Bobeica Ion a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 iulie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii înaintate de SA „Moldtelecom”ca neîntemeiată şi admiterea acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată au aplicat în mod eronat normele de drept material şi instanţa de apel a încălcat normele de drept 2 procedural, examinând recursul în lipsa sa, pe când el nu a fost citat legal despre data, ora şi locul şedinţei de judecată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele de judecată au aplicat în mod eronat normele de drept material, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, iar instanţele de judecată corect au raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. 3 Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Ceea ce ţine de argumentele recurentului că, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural, examinând recursul în lipsa sa, pe când el nu a fost citat legal despre data, ora şi locul şedinţei de judecată, acestea sunt neîntemeiate, or prin avizul de recepţie anexat la materialele dosarului, semnat de recurent, se confirmă faptul îndeplinirii de către instanţa de apel a comunicării recurentului despre locul, data şi ora şedinţei de judecată din 23 iulie 2013(f.d.168).

Instanţa de apel, legal a dispus examinarea pricinii în lipsa recurentului, considerând neprezentarea acestuia nemotivată, deoarece acesta nu a comunicat instanţei motivele neprezentării sale, iar potrivit prevederilor art. 379 alin. (1) din Codul de procedură civilă, neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului. Instanţa însă este în drept să amâne şedinţa dacă va constata că neprezentarea este motivată.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bobeica Ion ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Bobeica Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4