2ra-3778/13 — Rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă

prima instanţă: G. Liulca 2ra-3778/13 instanţa de apel: S. Procopciuc, A. Albu, E. Răţoi ÎNCHEIERE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sofia Zibriţcaia, reprezentată de către avocatul Elena Cojocaru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Sofiei Zibriţcaia împotriva Minodorei Verejanu cu privire la rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă şi la cererea reconvenţională a Minodorei Verejanu împotriva Sofiei Zibriţcaia cu privire la rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă şi încasarea cheltuielilor suportate pentru îmbunătăţirea bunului împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 23 octombrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de Minodora Verejanu, casată parţial hotărârea Judecătoriei Soroca din 24 mai 2012 în partea ce ţine de încasarea cheltuielilor de îmbunătăţire şi emisă o nouă hotărâre, prin care pretenţia a fost admisă parţial constată: La 16 martie 2011, Sofia Zibriţcaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Minodorei Verejanu cu privire la rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

În motivarea acţiunii a indicat că ea fiind o femeie singuratică în vârstă, pârâta i-a cucerit încrederea, i-a promis îngrijire, ajutor şi susţinere materială, impunând-o să semnez un contract, sensul căruia, din cauza că nu cunoaşte limba moldovenească şi are o vârstă înaintată nu l-a înţeles. Menţionează că după semnarea contractului pârâta a scos-o din apartament, a luat-o la ea şi a început reparaţia apartamentului cu scopul de a-l vinde, fapt despre care reclamanta nu a rugat-o. Afirmă că pârâta nu o hrănea şi nu avea grijă de dânsa. Solicită desfacerea contractului de înstrăinare a apartamentului din str. Alexandru cel Bun, 43, ap. 9, or. Soroca cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat 1 între Sofia Zibriţcaia şi Minodora Verejanu la 03 iunie 2010 şi recunoaşterea nevalabilă a acestuia.

Ulterior, Minodora Verejanu, reprezentată de către Igor Verejeanu a depus cerere reconvenţională împotriva Sofiei Zibriţcaia, prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 03 iunie 2010, încasarea din contul Sofiei Zibriţcaia în beneficiul Minodorei Verejanu a sumei de 16990,35 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru îmbunătăţirea bunului şi încasarea taxei de stat achitată la depunerea acţiunii reconvenţionale în sumă de 509,71 lei. În motivarea cererii reconvenţionale reclamanta a menţionat că la 03 iunie 2010, între Sofia Zibriţcaia în calitate de beneficiar al întreţinerii şi ea, în calitate de dobânditor a fost semnat contractul de înstrăinare cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Afirmă că în baza contractului nominalizat pârâta s-a obligat să dea reclamantei bunul imobil, iar reclamanta la rândul său s-a obligat să asigure pârâtei întreţinere în natură pe timp cât va trăi precum şi să suporte cheltuielile de înmormântare. Susţine că pe lângă obligaţia de întreţinere în natură care a inclus asigurarea pârâtei din contul reclamantei cu locuinţă (oferindu-i locuinţa sa pentru a trăi), hrană, îngrijire medicală (suportând inclusiv cheltuielile de spitalizare şi asigurare cu medicamente), reclamanta în baza pct. 9 a contractului şi-a asumat şi o altă obligaţie care a constat în reparaţia apartamentului nr. 9 cu o suprafaţă de 36,9 m.p. din or. Soroca, str. Alexandru cel Bun, casa nr. 43, specificând că asumarea obligaţiei date de către reclamantă a fost solicitată nemijlocit de către pârâtă.

Indică că la 14 iunie 2010 a solicitat efectuarea lucrării de construcţie, amenajare, instalare a unui nou sistem de încălzire unei terţe persoane, cu care a încheiat şi contractul de antrepriză nr. 1, în baza căruia, în calitate de client Minodora Verejanu şi-a asumat obligaţia de a achita lucrările prestate în valoare de 6500 lei, precum şi să ofere materialele necesare efectuării lucrărilor. La fel, menţionează că la 12 iulie 2010 a încheiat un alt contract de antrepriză, în baza căruia antreprenorul s-a obligat să tencuiască pereţii şi podurile, să încleie tapete, să vopsească geamurile, iar reclamanta la rândul său s-a obligat să achite suma de lucrările în cauză suma de 4000 lei, precum şi să suporte cheltuielile de procurare a materialelor necesare.

Afirmă că în acest fel pentru lucrări de reparare şi instalare a unui sistem nou de încălzire a suportat cheltuieli de peste 16990,35 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 21 iunie 2011 a fost admisă acţiunea, declarat nul contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 03 iunie 2010 încheiat între Sofia Zibriţcaia şi Minodora Verejanu şi respinsă acţiunea reconvenţională. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 octombrie 2011 a fost admis apelul declarat de Minodora Verejanu, casată integral hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată. 2 Sofia Zibriţcaia a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând rezoluţiunea contractului de înstrăinare a bunului, apartamentului din or.

Soroca str. Alexandru cel Bun, 43 ap. 9 cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat între ea şi Minodora Verejanu la 03 iunie 2010 şi înregistrat cu nr. 2983, să i se restituie apartamentul dânsei pe care l-a deţinut cu drept de proprietate, nr. cadastral 780111201808009 din or. Soroca, str. Alexandru cel Bun, 43, ap. 9 şi încasarea în beneficiul ei din contul pârâtei a cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces, precum şi a prejudiciului cauzat ei. Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 24 mai 2012 acţiunea a fost admisă integral, rezoluţionat contractul de înstrăinare a bunului, apartamentului nr. 9 din str. Alexandru cel Bun, 43, or. Soroca, cu condiţia întreţinerii pe viaţă din 03 iunie 2010 încheiat între Sofia Zibriţcaia şi Minodora Verejanu, restituit Sofiei Zibriţcaia apartamentul nr. 9 din str. Alexandru cel Bun, 43, or.

Soroca, încasat de la Minodora Verejanu în beneficiul Sofiei Zibriţcaia suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 octombrie 2012 a fost admis apelul declarat de Minodora Verejanu, casată parţial hotărârea Judecătoriei primei instanţe în partea ce ţine de încasarea cheltuielilor de îmbunătăţire şi emisă o nouă hotărâre, prin care se încasează de la Sofia Zibriţcaia în beneficiul Minodorei Verejanu suma de 10505,95 lei, în rest acţiunea în partea dată a fost respinsă şi în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Bălţi din 28 mai 2013 a fost încasat de la Sofia Zibriţcaia în beneficiul Minodorei Verejanu suma de 260 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 29 martie 2013, Sofia Zibriţcaia, reprezentată de către avocatul Elena Cojocaru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Susţine că a făcut cunoştinţă cu decizia Curţii de Apel Bălţi la 02 februarie 2013, după numeroasele cereri înaintate de avocatul ei către curtea de apel pentru a face cunoştinţă cu decizia, la pronunţarea acesteia nu a fost prezentă şi nici în formă electronică nu a fost plasată. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, considerând că instanţa de apel a interpretat eronat legea şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Menţionează că Curtea de Apel Bălţi a constatat că intimata din surse proprii a efectuat construcţia unei sobe noi şi lucrările de efectuare a acesteia constituie suma de 10505,95 lei, fapt pe care îl consideră confirmat de contractul de antrepriză, afirmând însă, că în cadrul procesului a fost dovedit şi confirmat faptul că soba reconstruită a fost achitată în totalitate de Sofia Zibriţcaia. Invocă că contractul de antrepriză anexat este unul fals, deoarece aşa numitul antreprenor Gheorghe Morari este fratele sau cumnatul intimatei fapt recunoscut de ea în instanţă, precum şi că ultimul nu deţine patentă de întreprinzător individual şi nu practică nici un gen de activitate, 3 Indică că în conformitate cu informaţia de la IFS Soroca anexată la dosar Gheorghe Morari în anul 2010 nu a avut nici un fel de venit, considerând că prin urmare contractul este un fals întocmit cu scopul de îmbogăţire fără justă cauză.

Afirmă că soba a fost reconstruită personal de soţul intimatei, fapt confirmat de martorul Svetlana Celac iar alte persoane nu au fost antrenate. Susţine că Curtea de Apel Bălţi în cadrul şedinţelor de judecată a stabilit că materialele de construcţie pentru sobă au fost procurate de intimată şi constituie suma de 4005,95 lei, însă, la dosar nu a fost prezentată nici o probă care confirmă faptul achitării acestei sume de intimată, deoarece cărămida pentru construcţia sobei a fost donată de o vecină care la acel moment efectua reparaţie, fapt confirmat de martorul Svetlana Celac. La fel, indică că în cecurile prezentate nu corespund datele de procurare cu cele de construcţie a sobei şi nu este anexat nici un certificat care ar confirma faptul că achitarea a fost efectuată de intimată.

Afirmă că ea a anexat drept probe în dosar fotocopiile, care confirmă faptul că soba este reconstruită din cărămizi utilizate deja, iar costul materialelor a fost achitat de recurentă. Cu referire la prevederile art. 845 Cod civil, care prevăd că valoarea întreţinerii prestate de dobânditor nu trebuie restituită, consideră că instanţa a admis ilegal pretenţiile materiale ale intimatei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În conformitate cu art. 437 alin. (3) CPC, în cazul când recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează şi documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire. După cum se constată la caz, recursul a fost depus şi semnat de către avocatul Elena Cojocaru în interesele Sofiei Zibriţcaia, fără a fi respectate dispoziţiile prevederilor conţinute la alin. (3) art. 437 CPC, şi anume la recurs nu a fost anexat documentul, care atestă dreptul şi împuternicirile avocatului, în sensul art. 81 CPC, inclusiv de a contesta decizia instanţei de apel şi de a depune recursul din numele recurentului. Aici se va remarca că deşi la materialele dosarului există mandatul avocatului Elena Cojocaru din 27 octombrie 2011 (f. d. 69), acesta nu indică expres împuternicirile avocatului, inclusiv cel de a contesta hotărârea judecătorească.

Or, art. 81 CPC expres indică că împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul 4 sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii judecătoreşti, drept care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Astfel, se constată că mandatul nominalizat nu a fost completat în modul stabilit de pct. 5 alin. (2) al Hotărârii cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului nr. 1175 din 21 decembrie 2010, care direct indică că pe verso formularul mandatului obligatoriu se inserează împuternicirile avocatului şi semnătura clientului. Sub aspectul celor relatate şi având în vedere faptul că Elena Cojocaru, în conformitate cu art. 430 CPC, coroborat cu art. 81 CPC, nu a prezentat împuternicirile sale în vederea declarării recursului împotriva deciziei instanţei de apel din numele Sofiei Zibriţcaia, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzie de consideră recursul ca inadmisibil, ca fiind depus de o persoană, care nu este în drept să-l declare.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. c), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de reprezentantul Sofiei Zibriţcaia – avocatul Elena Cojocaru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5